Tudorica fiul

Eram la mare.. Pe holul hotelului. Ii asteptam pe aia cu care jucam carti, mima si alte chestii de-astea. Pe vremea aia, tot vorbeam la telefon cu colegul meu de liceu Tudorica Stefan, unde Tudorica e numele de familie. Unii ii ziceau Fane, altii Tudorica. Eu faceam parte din categoria "altii". De obicei ma suna el. Avea centu'.
Ii dau un bip. Astept. Suna inapoi.
Eu: Tudoricaaaaa, ce faci mah?
El (nesigur): Mbine..
Eu: Bai, sunt aici in hotel, am facut plaja si ii astept p-astia sa vina..
El: Pai esti la mare?
Eu: Pai da..nu ti-am zis? Tu ce mai faci?
El: Bine..
Eu: Hai mah Tudorica, ce ai?
El: Auzi, tu cred ca vrei sa vorbesti cu Stefan...
pauza. ma prind ca e fratisu..
Eu: Aaaaa, scuze-ma...am crezut ca e stefan...
El: Nu face nimic..
Eu: Atunci daca il vezi, sa ii zici te rog ca l-am cautat..
El: Bine, o sa ii zic..
Eu: Mersi...te pup. Papa..
inchid.
mai pe seara suna telefonul. E Stefan Tudorica.
Stefan: Ce faci mah? Mi-a zis tata "Te-a sunat o colega foarte prietenoasa..." si m-am gandit ca ai fost tu..
Eu: pai cum???Nu era fratitu???
Stefan: Nu mah, era taicamiu, ca i-am dat lui mobilu meu...
Eu: Aoleu...pai i-am zis te pup...si i-am zis aoleeeeeu....nu pot sa cred...
si cam asta a fost...