joi, 28 februarie 2013

Andreea Verde si Andreea Retinschi

Episodul 1. Sezonul 1.


Merg cu Retinschi în pădure la Snagov să căutăm un decor bun de pozat pentru următoarea ei ședință foto.
Până la pădure, am avut de înfruntat dilema rovinietei (pe principiul A fost sau n-a fost...luată în decembrie pe 3 luni?), coada infernală de la Petrom, o femeie cu 3 căței care nu reușea să plătească , pompa blocată de benzină.

 ***

Ajungem în pădure. Snagov. Soare, cald, Kent, chestii pentru picnic.
 "Facem picnicul DUPĂ ce pozăm locurile", zice Retinschi.
 Oprim. Face poze. Oprim iar. Face poze. Găsim o căsuță în copac. Facem poze. Un luminiș.



Tot mergând, mașina începe să îmi derapeze. Pe jos e ud de la ploaie și sunt porțiuni cu mult noroi. Înaintăm.
La un moment dat mașina se duce stânga, dreapta, alunecă - deși volanul era drept.

 "Îmi patinează mașina răăău de tot, cred că ar fi mai bine să ne oprim aici, îi zic - și pun piciorul pe frână."
Când să întorc, îmi dau seama că am rămas împotmolite.
Dau înainte-înapoi. Nimic. Înainte-înapoi. Nimic. Sare noroi.


Scot telefonul. Nu mai am baterie. Scoate Retinschi telefonul. Nu are semnal.
Reușesc să dau un telefon. "ALO?" - apuc să zic. Și se întrerupe.
Acum niciuna din noi nu mai are nici baterie, nici semnal, nici încărcător.

 **



 30 de minute dau înainte-înapoi. Înainte. Înapoi. Mașina se mișcă puțin, apoi se afundă iar în noroi. Retinschi se duce în față să împingă mașina. Degeaba.



 **
Am reușit să acopăr mașina cu noroi.




Așa că am început să râdem. Am mâncat picnicul în mașină și ne gândeam că nu e absolut NIMENI în preajmă pe o rază de câțiva kilometri. Și ne afundaserăm ca lumea în pădure.





Am început iar să forțez motorul până când, ca din senin, mașina s-a mișcat și am reușit să ieșim din mlaștină, că și când nimic nu s-ar fi întâmplat.