1 kg de varicela, va rog!

Aveam varicela. Eram singura in casa. Cu bube, creme, talc, tot arsenalul.
Suna cineva la usa...
Ma uit pe vizor - un tip tinerel. Ma gandesc sa nu ii deschid, dar dau cu mana peste cheile din usa si implicit se aude un zgomot de chei-miscate-in-interiorul-apartamentului. Acum nu mai aveam ce sa fac. Auzise ca sunt acasa. Deschid..

El:”Am venit sa citesc repartitoarele”
Eu: cu un cap bagat jumate prin usa..”Iggh...iih..”
EL: „se poate”?(vrea sa intre in casa)
Eu: „ati avut varicela??"
El: "nu cred".. (intra)
Prima oara merge in bucatarie.
Eu: "stiti, se ia prin aer.."
El: "Ah, eu am noroc in general..Nu prea fac boli.."
Eu: "Da' da boala asta chiar e nasoala, tre sa stai o luna si ceva in casa, iti apar o groaza de bube. E cea mai groaznica boala..."
Ajunge in dormitor, il pun sa sara peste mormanul de haine. Lui ii e frica sa nu le murdareasca..se uita ciudat la mine. Cred si eu. Am albastru de metil pe tricou, coji p fata, talc, sunt slaba si galbena la fata. Imi povesteste cum a facut el oreion. Si ca nu a facut boli de gradinita.

Eu: "Sa stiti, se ia prin aer...Daca luati si dumneavoastra?"
El zambeste si mestereste acolo la repartitoare.
Eu: "Daca o sa faceti varicela, o sa va amintiti mereu de apartamentul 5."
El: "Ah, am memorie scurta, asa ca o sa uit repede... Nu tin eu minte.."

Apoi: „O zi buna.. Ma duc sa imprastii varicela si la alte apartamente”...

M-a binedispus chestia asta asa de tareeee. "ma duc sa imprastii varicela si la alte apartamente" :)) what a funny guy..