joi, 28 februarie 2008

Spitalul cu calculatoare

Ma duc la spital. sa iau rezultatele analizelor. Ajung la intrare. O sun pe doctorita.

eu:"Buna ziua, am ajuns. Unde sa vin?"
ea: "Pai hai in sala de calculatoare ca am niste treaba pe aici. Urci la ultimul etaj si e ultima camera."(moment in care mi se termina bateria)

Urc la ultimul etaj. Erau 2 culoare: unul in stanga, celalalt in dreapta. Merg spre stanga (parea sa fie varianta corecta). Ajung in capat. Intru in ultima camera. Vreo 5 pacienti - unii in pat, altii in picioare - imbracati in pijama se uitau la mine. eu raman in prag uitandu-ma la ei.
eu: "iigh, sala de calculatoare?"
unul din ei: "ti se pare tie ca asta arata ca o sala de calculatoare?"
eu: "Mnuu, dar nu stiti unde e?"
El: "Nu domnisoara, stim doar ca nu e aici. Aici sunt oameni bolnavi.."
ies. ma duc in capatul holului. vad un doctor cu barba si mustata grizonate care fumeaza dintr-o pipa.(ca in filme) Intru la el in birou.
eu" Nu va suparati, sala de calculatoare?"
el: "ultima usa pe dreapta"
Finally, merg in capat victorioara, ajung la ultima usa pe dreapta, intru.
Oameni imbracati in pijama.
Trantesc usa si ies. Imi vine sa plang de nervi. Aud o voce.
"Nu acolo, domnisoara, dupa culoaaaar". Era doctorul cu pipa.
Intru eu pe culoar. Era o usa. Inauntru, numai calculatoare si doctorita mea.

Autobuzul cu operatii

Asta nu e o gafa, nu e nici un moment penibil de-ale mele, dar mi-a ramas in cap.

Azi dimineata. Ora 10:00. Troleul 91.
se aude o voce pitigaiata de femeie: "Da doamna, dar eu sunt operata!!"
cealalta: "dar si eu sunt operata!"
prima femeie: "Da' operatia mea e mai grava."
cealalta ridica tonul: "Da de unde stii tu ce operatie am eu, nu ti-e rusine?"
prima femeie:"Da eu sunt operata la picior, si nici macar nu am voie sa stau in picioare"
celalta: "da' si operatia mea e grava, nu ti-e rusine?"
prima: "Asa faceti voi, ce daca sunt mai tanara, macar eu platesc abonament, da voi va plimbati toata ziua buna ziua cu ratbul. mai stati acasa."

si discutia se incinge.

acum cateva minute...

Eu. Stau in pat. Citesc revista Elle. E ora 21 si ceva. Mor de somn.
Suna telefonul. Un numar care incepe cu 410...fix. Raspund.
el: Alo..
Mie mi se pare ca e amicul meu, D si zic somnoros: "Mm..Mmaloo...ce faci baaai..?mmm..ce faci?"
el: Imi cer scuze, domnisoara X(- cum ma cheama pe mine-) ?
Eu(confuza): Da..
El: A, pai am crezut ca e o greseala. Pareati asa somnoroasa..Sunt directorul editurii X..
Eu: (imi cade tavanul in cap de cateva ori succesiv) Aa..buna seara, ma scuzati, asteptam un telefon de la un amic..si i s-a terminat bateria si a zis ca ma suna si acum cand am raspuns am crezut ca e el..si..
El (rece) Dar pareati asa somnoroasa...
tacere
El: V-am sunat pentru ca...
si imi povesteste de ce m-a sunat.
la final eu: "bine, multumesc mult de telefon si scuze inca o data..(Chiar trebuia sa amintesc iar despre gafa??) La revedere.

auch.
inca imi e cazut tavanul in cap..

despre intamplari

am tot vrut sa scriu. de fiecare data mi se intampla cate ceva despre care credeam ca e imposibil sa mi se intample.
momente de-ale penibile, cand iti vine sa intrii in pamant, sa dispari, sa te evapori.
momente cand te trezesti in mijlocul noptii si zici: "Aoleu, chiar s-a intamplat asta?"

despre asta vreau sa scriu. ca sa nu uit. si - mai ales - pentru ca oricat de unice ar parea, ele sunt universale.