Merg cu Retinschi în pădure la Snagov să căutăm un decor bun de pozat pentru următoarea ei ședință foto.
Până la pădure, am avut de înfruntat dilema rovinietei (pe principiul A fost sau n-a fost...luată în decembrie pe 3 luni?), coada infernală de la Petrom, o femeie cu 3 căței care nu reușea să plătească , pompa blocată de benzină.
***
Ajungem în pădure. Snagov. Soare, cald, Kent, chestii pentru picnic.
"Facem picnicul DUPĂ ce pozăm locurile", zice Retinschi.
Oprim. Face poze. Oprim iar. Face poze. Găsim o căsuță în copac. Facem poze. Un luminiș.
Tot mergând, mașina începe să îmi derapeze. Pe jos e ud de la ploaie și sunt porțiuni cu mult noroi. Înaintăm.
La un moment dat mașina se duce stânga, dreapta, alunecă - deși volanul era drept.
"Îmi patinează mașina răăău de tot, cred că ar fi mai bine să ne oprim aici, îi zic - și pun piciorul pe frână."
Când să întorc, îmi dau seama că am rămas împotmolite.
Dau înainte-înapoi. Nimic. Înainte-înapoi. Nimic. Sare noroi.
Scot telefonul. Nu mai am baterie. Scoate Retinschi telefonul. Nu are semnal.
Reușesc să dau un telefon. "ALO?" - apuc să zic. Și se întrerupe.
Acum niciuna din noi nu mai are nici baterie, nici semnal, nici încărcător.
**
30 de minute dau înainte-înapoi. Înainte. Înapoi. Mașina se mișcă puțin, apoi se afundă iar în noroi. Retinschi se duce în față să împingă mașina. Degeaba.
**
Am reușit să acopăr mașina cu noroi.
Așa că am început să râdem. Am mâncat picnicul în mașină și ne gândeam că nu e absolut NIMENI în preajmă pe o rază de câțiva kilometri. Și ne afundaserăm ca lumea în pădure.