Controloarea si Franceza

p-asta am povestit-o de atatea ori ca nici nu stiu daca mai are sens sa o scriu aici. dar daca tot am deschis pagina, let's go:

Eram in troleu, ma urcasem de la academie, mergeam spre universitate. Stateam pe scaun, in spate. si ma tot gandeam: mi-o fi expirat abomanentul?..sa il scot sa vad, sa nu il scot? Daca il scot poate vine vreun controlor si poate nu mai e valabil si..mai bine vad cand cobor. Eram la kogalniceanu. Incercam sa-mi amintesc in ce zi l-am facut..but nothing nothing..

Ma intorc sa vad cine mai e in troleu. evident, fix in spatele meu - CONTROLOAREA! Trebuia sa ma hotarasc repede..ce fac? ce fac?.. Am uitat sa spun ca eram imbracata foarte chic asa, cu ochelari de soare, geanta mica ciclam, rochie, cizme...era destul de tare:) Si..imi zic sa incerc faza pe care am vrut sa o incerc dintotdeauna, dar nu mi s-a dat ocazia: Sa ma prefac ca sunt frantuzoaica. Intotdeauna am crezut ca romanii sunt fff toleranti cu strainii.

Vine la mine : "biletul sau abonamentul la control".
Eu, cu ochelarii la ochi incep discursul "Ah, bonjour madame, vous savez, j'ai oublie mes papiers.. je n'ai pas les papiers chez moi.." blablabla.
Ea: "Passport, passport!!"
eu: "Je suis desole, madame, je n-ai pas les papiers..."
Ea: (spre celalalt capat al troleului): "Fanele, hai ca am prins'o pasta!" (spre mine, imi arata un biletel pe care scrie 50 lei)
Eu: Mais madame, je vous ai deja dit..je n-ai pas le papiers chez moi.
Ea: Hai domnisoara, mergem la politie..
Eu: Ok..police...(in gandul meu, god dammit, cum naiba o scot la capaaaat??? ma decis sa ma ridic, mai era putin pan ala cismigiu si pur si simplu sa cobor s-o iau la fuga sau ceva de genul asta.)

Ma ridic. ea pune o mana vanjoasa pe mine :"Nu plecati nicaieri, mergem la politie sa va legitimam" (supeeeer, exact ce imi trebuia, sa ma legitimeze, iu-hu)
Ma mai batai putin spre usa, ea ma tinea strans cu mana "mergem la politie, mergem la politie"
...
In disperare de cauza/situatie sau cum s-o spune, ma gandesc ca poate TOTUSI abonamentul meu nu e expirat. Ma intorc spre aparatul de taxat, il arat cu degetul si am o revelatie divina catre ea: "AAAAAh...l'appareil..vous voulez dire..." Si ea: "dada, aparat, da...aveti?"
zic: "Ah. mais biensuuur.." Scot portofelul. ea se holbeaza la mine in portofel..nu stiam cum sa fac sa nu imi vada actele romanesti...pan la urma gasesc abonamentul, scotocesc ceva... Statia se tot apropia.. I-l intind.

Ii cade fata, se uita dezamagita, pune cardul la aparat, nici macar nu asteapta sa faca click..sau pac sau sunetul ala specific..si mi-l da inapoi cu o mare parere de rau.
Eu: Merci, madame, au revoir.
Cobor la cismigiu si o iau pe jos..Ajung la destinatie si ma uit pe chitanta de la abonament. Expira pe 30 martie.
Oo..da..toate astea pentru un abonament care era INCA valabil.
...
colac peste pupaza, (alta sintagma nu mi-a venit acum in cap) cand am ajuns la "locul in care trebuia sa ajung" mi-am adus aminte ca mi-am uitat mobilul la academie..pe o piatra. dar despre asta, in episodul urmator.