miercuri, 17 noiembrie 2010

Prima PANA cu masina...

...a avut loc acum ceva vreme, deci nu imi mai amintesc toate detaliile.
Cert e ca eram la Marciu acasa la "tineretului in actiune" si trebuia sa facem MOVIE NIGHT.
Numai ca aveam nevoie de proiector.

Jorj, amicul si prietenul nostru drag era inca la munca, unde avea proiector.

Ca sa salvam timp, am zis sa ma duc eu sa il iau de la sediu. Pe vremea aia - undeva la Foisorul de Foc.

Trecem la prezentul momentului.
Ajung.
Jorj intarzie.
Eu - incepatoare. Soferita buna, de altfel.
Numai ca tre sa zic (macar acum) aveam ceva emotii pentru ca era prima oara cand mergeam cu Jorj si vroiam sa ii fac o impresie buna.

Intra in masina.
Pornesc. Trebuia sa ajungem de la Foisor la Tineretului.
Eu: Nu stiu drumul.
Jorj: Lasa ca stiu eu o scurtatura pe la Hala Traian.
Eu: Nu stiu unde e Hala Traian.
El: Lasa ca iti arat eu..

Pornim.
Trebuie sa spun ca nu vad prea bine mai ales noaptea.
Iar pe vremea aceea nu purtam ochelari.

Boon. Trec pe langa o serie de cladiri si stradute necunoscute mie. Pun un cd. Ajunge la melodia Ab4-Preferences. O dau mai tare. Ce mai, o dau la maxim sa rasune in toata masina si incepem sa cantam. Mai mult eu.
E un fapt cunoscut de majoritatea soferilor ca atunci cand muzica e tare(la volum si nu numai), abilitatile lor se diminueaza. Dar eu eram incepatoare si nu imi spusese nimeni asta.

Ajungem la hala Traian.
Eu(urland caci muzica era tare) Acum ce facem?
Jorj: O tii drept in continuare.

Cresc viteza. Ajung la 50 km/h, 60 km/h, 70 km/h. Strada era micuta; era 12 noaptea si cam pustiu.
La un moment dat vad o bordura fix in fata mea.
In momentele urmatoare nu stiu exact ce s-a intamplat.
Cert e ca am vazut bordura, nu am pus frana pentru ca m-am gandit ca daca e cineva in spatele meu intra in mine, am incercat sa o ocolesc insa viteza era prea mare.
Asa ca am intrat cu 70 la ora intr-o bordura imensa de la Hala Traian pe care nu am vazut-o (?!?)
Am auzit buuuuuuuummmmvjjjjjtrrrrr, am crezut ca mi-am distrus masina, am pus frana si am luat-o pe prima la dreapta unde (EVIDENT!) era o strada cu interzis.

Am iesit din masina. Roata sfasiata. Janta mega-indoita. (pe vremea aia nici nu stiam care e janta).
M-am blocat.
M-am asezat in fund, langa roata din spate a masinii (cea din fata se desumflase/sparsese) si am inceput sa rad in hohote. Nu ma mai opream. Ziceam intruna: "Nu pot sa cred, nu pot sa cred, nu pot sa cred, nu pot sa cred, nu pot sa cred, nu pot sa cred, nu pot sa cred, mai radeam mai ziceam iar nu pot sa cred, nu pot sa cred."
Cred ca a durat vreo 10 min sa imi dau seama si sa constientizez ce se intamplase.

Se apropie niste tigani de noi: "Da' ce ati facut? V-am auzit de acolo, din magazin.."
Eu: "Nu pot sa cred ca mi s-a intamplat asta! Deci JUR nu pot sa cred! Nu am patit asta niciodata, nu stiu ce sa fac..chiar nu stiu ce sa fac.."
Jorj deja incepuse sa dea telefoane sa vina cineva sa ne ajute si sa ii anunte pe ceilalti ca vom intarzia la Movie Night.

Proaspatii nostri amici incep sa ma intrebe: Aveti roata de rezerva?
Eu: Nu stiu.
Ei: Aveti cheie de-nu stiu care?
Eu: Nu stiu..
si tot asa.
Ma duc la Jorj care tocmai termina de vb la tel.
ii zic: Eu nu stiu nimic din ce am sau nu am in masina, te rog du-te tu si vorbeste cu ei.

Ma duc la Nonstop sa cumpar o apa parca. sau stixuri. In fine..
Si de acolo iese un tip in papuci: Ce, si tu ai facut pana?

Eu: cum adica?

Tipul: pai in fiecare seara sunt cate 2-3 care fac pana sau accident aici!

Eu: serios?

Tipu: Da, acum o saptamana s-a rasturnat unu cu o masina de fitze, a venit si politia; eu le-am tot zis sa semnalizeze sa faca ceva ca nu vede nimeni bordura asta. (Mergem langa bordura) Uite si tu cat e, cat un munte. Pai io stau uite acolo (imi arata blocu de vis-a-vis) si crede-ma in fiecare seara aud cate o masina care se buseste aici de bordura..

Eu: (usurata putin) Ah, deci nu sunt singura idioata care s-a ciocnit cu bordura..

Tipu: Nuu, stai linistita, daca ai sti cati au fost inaintea ta. Si ce, tu ti-ai spart doar roata nu?

Eu: Da..

Tipu: Altii si-au busit masinile ca lumea sau au intrat in aia de pe contrasens. Mai mereu sunt accidente pe aici, io stau aici in blocu asta, stiu mai bine..

Pana la urma au scos roata de rezerva, imi lipsea nu stiu ce cheie, s-a dus unul din ei intr-un garaj sa faca rost, mi-au ridicat masina cu un cric, mi-au pus roata - provizoriu cica.
A durat ceva timp.
La final evident mi-au cerut bani.
Nu mai tin minte cat le-am dat stiu doar ca nu aveam multi bani la mine. Cred ca 20 de lei. sau 30.

Am pornit apoi spre Movie Night cu 40 km/h si nu am ridicat viteza pana in fata blocului. Imi tremurau mainile.

Apoi ... la vulcanizare a fost o alta aventura pe care o programez pentru data viitoare.

miercuri, 10 noiembrie 2010

Introspectie - Asta mi se poate intampla MIE

"Asta nu mi se poate intampla mie" a pornit dintr-o maare dorinta de a nu uita ceea ce mi se intampla.
Scriam pentru mine si atat.

Inainte de AICI am avut alt blog. De fotografie.

Aveam un prieten posesiv care din-nu-stiu-ce-motive nu dorea sa imi fac blog. Asa ca mi-am facut alta adresa de mail, am pus "Hello stranger" si am inceput sa postez poze "pe furis".
Inspirata si oarecum obsedata de filmul Closer, ale carui replici le stiu pe dinafara, am inceput sa fotografiez straini. Obsedata putin(mai mult) si de Amelie - le faceam poze si incercam sa imi imaginez "povestea lor".

(am dat click pe blog si imi dau seama ca recunosc fiecare personaj, imi amintesc exact cum cand si de ce l-am remarcat. Chiar daca au trecut 3-4 ani)

Nici acum nu imi dau seama cum a inceput lumea sa afle de blog. Era secretul meu.
Ulterior a aflat si el si a urmat ditamai scandalul.
Asta era in 2007.

In 2008 ne-am despartit si mi-am facut blog adevarat.
Tot asa, fara mare tam-tam. Vroiam doar sa scriu absurditatile care mi se intamplau aproape zilnic.
Din prima am scris: "Asta nu mi se poate intampla mie".
Apoi am cautat imagini pe google, am gasit cateva care mi-au placut alb-negru si... am facut un colaj in PAINT.(pentru ca nu stiam alt program)
E chiar headerul de mai sus. A ramas asa de atunci. Si nu l-as schimba cu nimic in lume.

Am parul verde de 6 ani. Prima data l-am vopsit pe 30 noiembrie 2004. A picat intr-o marti. Era de Sf Andrei si m-am gandit ca nu au cum sa ma exmatriculeze.
Si nu numai ca nu m-au exmatriculat, dar le-a placut. Tuturor profesorilor. Si m-au incurajat sa il mai vopsesc. "Asta nu mi se poate intampla mie!" Exact asta am gandit. Mai ales ca eram in Sava.

Am avut 3 pauze de la aceasta nuanta de par, dupa cum urmeaza:

- Pauza nr. 1: La bac. Imi era frica de comisia de la oral si m-am gandit sa nu risc, asa ca l-am decolorat. De aceea in pozele de la balul de absolvire sunt Blonda.

- Pauza nr. 2: In anul 2 de facultate. Mi-am rupt piciorul la Campulung Muscel. Am stat vreo 2 luni in casa, timp in care am fost roscata si castanie. Ulterior mi-am dat seama ca trebuie sa revin la verde. Ma simteam inconfortabil cu alta nuanta de par.

- Pauza nr 3: Scandalul cu acea Alis de pe net & Mtv. M-a deranjat foarte tare tot episodul si nu vreau sa mai insist. Ideea e ca nu am vrut sa fiu asociata cu un astfel de personaj. Comparatiile apareau la tot pasul, asa ca am decis sa trec peste moment revenind pentru o scurta periada la culoarea mea naturala de par. Asa se face ca la proba orala pentru master am aparut cu parul brun.
Nu m-am simtit confortabil asa ca am revenit (din nou!) la verde.

Nu imi dau seama daca mi se intampla atatea lucruri ciudate pentru ca am parul verde sau pentru ca am un fel de a fi care le atrage. Probabil e o combinatie.

Scriu rar.
Imi pare rau. Nu stiu cand cum si de ce au inceput oamenii sa citeasca, dar am primit mesaje in care ma indemnau sa scriu mai des.


In ultima perioada mi s-au intamplat multe, nu pot sa tin pasul cu ele in scris. Chiar nu pot. "asta nu mi se poate intampla mie"

REGRET ca de cand umblu mai mult cu masina mi s-au imputinat fazele de genul "straini dubiosi care intra in vorba cu mine".
Autobuzul si metroul erau niste surse inepuizabile de umor si de material pentru blog. Imi e dor.

Ca sa raspund altor nedumeriri: NU am inventat vreodata ceva, toate intamplarile au avut loc in realitate. De aceea nu postez frecvent, de aceea nu am un ritm constant. scriu cand mi se intampla. e foarte simplu.

si nu, nu numai mie mi se intampla chestii incredibile.
Magda, Nadia, Lu (Luisa Lezeriuc), Cili, Alecs sunt persoane pe care le cunosc si care patesc frecvent lucruri de tipul "Asta nu mi se poate intampla mie".

Fara nicio legatura, FACETI DIFERENTA INTRE LATURA PROFESIONALA A UNUI OM SI LATURA PERSONALA.
in general, dar mai ales in particular.

(De fiecare data cand scriu/vad cuvantul "Introspectie" ma gandesc automat la Tudor, pentru ca avea el un text care se numea asa. Nici nu mai stiu despre ce era vorba, dar mi-a ramas in cap introspectie, introspectie)

in rest, sper sa revin. vreau - de luni bune- sa scriu despre batranelul din troleu care a starnit un intreg batalion de pensionari impotriva mea.
vreau vreau vreau