Ultima zi de vara

PROLOG:

Abia am asteptat sa ajung acasa ca sa scot pozele si sa ma uit la video.

Azi a fost una din zilele alea "imposibile", in care am zis de cateva ori "asta nu mi se poate intampla mie".

Sa vedem:

Ma duc sa ii duc rochia Isabelei (La Chatterie)&pantofii Pixie Shoes (pe care i-am folosit in clip) - avea nevoie de ei pentru o prezentare de moda.

Nu stiu exact cum e cu parcarea, asa ca las masina pe trecerea de pietoni, la umbra. In fata scarii vad un loc liber, dar imi e lene sa mai mut masina.

Urc sus. Rochia e patata, trebuie dusa la curatatorie. Aflu ca e una eco aproape, langa Carrefour Unirii. Dau sa plec.

Isa: Si pantofii?

Eu: I-am uitat in masina.

Cobor la masina. Vad 2 locuri de parcare libere. Ma gandesc sa o mut, dar imi zic ca o sa fac asta dupa ce duc pantofii.

Termin cu pantofii, cobor iar la masina, sa o mut de pe trecerea de pietoni. Toate locurile ocupate. Nu imi vine sa cred. Am lipsit cateva secunde.

Ma urc in masina. Caut alte locuri de parcare in zona. Gasesc unul in fata unui magazin. Parchez, apoi vad ca scrie "Va rugam nu parcati, zona de aprovizionare."

Imi zic: E deja pranz, care sunt sansele sa vina aprovizionarea?

Si fix atunci apare o masina mare in spatele meu care imi da flashuri. Nu pot sa cred, e masina de aprovizionare.

Plec si de acolo. Mai incerc un loc de parcare, dar e prea ingust.

Ma duc spre Kulturhaus. Ajung pe strada. Plin de masini pana in spate si parcarea full.

Dau sa intorc masina si vine un pusti la mine:

Pustiul: Doamnaaaa, vrei un loc de parcare?

Eu: Vreau, dar vad ca e plin.

Pustiul: NU, ca am eu un loc bun, mai in spate.

Eu: Unde mai in spate?

Pustiul: Veniti dupa mine!

Nu apuc sa mai zic nimic, ca incepe sa alerge in fata masinii. Merg dupa el. Fac dreapta, spre "impinge tava". Imi arata un loc, intre alte masini inghesuite.

Eu: Pai nu pot sa parchez aici, astia cum mai ies?

Pustiul: Nu doamna, ca au loc..

Eu: Pai mie imi e frica sa nu imi zgarie masina.

In timpul asta, incercam sa vorbesc la telefon cu fotograful Andrei Tanase, care ma sunase pentru prima data. L-am rugat sa sune in 5 minute, ca era haos cu parcarea.

Vine o fata:
Doamnaaaa, lasati-o aici pe raspunderea mea!! Eu raspund de masina! Hai lasati-o aici ca va ghidam noi!

Si in timpul asta apar langa ea un baietel, o fetita - ce mai, ditamai gasca si au incep (toti!) sa ma ghideze.

Vad pe bordul masinii o broscuta de plus. Ma gandesc ca oricum nu am de gand sa le dau bani, asa ca le-o pot oferi cadou.

Le zic: Nu am bani acum, dar luati broscuta asta.

Fetele, extaziate: MULTUMIM DOAMNAAAA!

Deschid portbagajul sa iau rochia si vad ca am mai multe reviste ambition.ro, asa ca ii intreb: Vreti niste reviste?

Fetele: Daaaaa, reviste, daaaa!

Le impart revistele. Si ii vad asa fericiti si entuziasmati, ca le zic: Hai ca va aduc ceva bun cand ma intorc. Ce vreti, napolitane, pufuleti?

Fata mai mare: Orice! Ce vreti dumneavoastra!

Incui masina, plec.

Merg ce merg si la capatul strazii ma trezesc cu fata mai mare dupa mine: Auziti, da luati ceva bun pentru mine si baiatu? Sau pentru toata lumea?

Eu: Iau o punga mai mare si mancati toti.

Imi amintesc de Andrei Tanase, asa ca il sun. Nu imi raspunde. Mai merg putin. Ma suna el. Dau sa raspund si chiar atunci, intra in mine o bicicleta cu viteza destul de mare si imi zboara geanta de pe umar. Intr-o fractiune de secunda, trag de geanta, ma redresez, ma uit spre biciclist - are casti in urechi. Nu schiteaza nimic si isi continua drumul. Raspund la telefon: Da, buna, tocmai a intrat o bicicleta in mine..de fiecare data cand vorbesc cu tine la telefon se intampla ceva ciudat, ma intreb ce urmeaza..

Termin cu rochia. Merg pe strada. Un cersetor lipit de un perete ia o gura de apa - ajung in dreptul lui - si fix atunci o scuipa pe jos - si pe piciorul meu. DE CE?!? (ca sa nu mai intreb DE CE sa iei o gura de apa ca sa o scuipi??)

Imi termin treburile si ma duc la Mega Image ca sa le cumpar copiilor ceva. Le iau napolitane si biscuiti. Ma indrept spre masina.

Din capatul strazii apar alergand dupa mine cu urale, ca dupa Mos Craciun. "Ce ne-ati adus, ce ne-ati adus?"

Le dau dulciurile. Sunt asa fericiti.

Ii intreb cum ii cheama.

Ana, Elena, tot Elena, Cristi, Florin, Alex

4 dintre ei sunt frati.

Ok, le zic, si acum..tre sa scot masina de aici. Oare reusesc?

Elena: Daaaa, o dati in fata de tot si o intoarceti acolo. Ne luati si pe noi cu masina? Pana la colt?

Eu: Cum adica?

Din raspunsurile lor imi dau seama ca nu au mai mers niciodata cu masina.

Fara sa ma gandesc, zic: "Da, hai inauntru."

Se inghesuie toti 5 la mine in masina. Fratele lor mai mare ramane afara.

"tu nu vrei?", il intreb.

"nu, eu stau aici."

dau sa intorc masina si trec milimetric de zidul magazinului. Tipul dinauntru se uita la mine, apoi la cei 5 copii inghesuiti in masina: "Da unde ii duceti?"

Eu: "Pana la colt."

Se uita nesigur la mine.

Pornim masina.

(foto1: Ana si Elena; foto 2: Ana, Elena, Florin, Elena)

Elena: Putem sa dam muzica tare?

Eu: Da, hai sa dam muzica tare.

Deschidem cele 2 geamuri si - cu muzica la maxim - inaintam.

Am filmat cele 50 de secunde de fericire