Zvetka, ZVETKA

22:00. Roma.
Moarta de foame, gasesc o pizzerie care vindea felii de pizza la pachet.
Intru.
Vad o felie cu ardei iute, creveti si mozarella si spun ca vreau sa imi puna de 2 euro.
Imi taie o felie si o baga la microunde.

Era destul de tarziu, iar inauntru doar tipul(patronul?) de la pizza si 2 barbati mai bruneti. Se tot uita la mine si rad.
Tipul: Russi?
Eu: (evident) Si, Russia..
Tipul: Bellii occhhii...

Si apoi imi tot spune cat de bine vorbesc italiana pentru o rusoaica, cum e uimit ca nu am accent, cum si-a dat seama dupa ochi ca sunt rusoaica, cum se asorteaza parul cu ochii.
Imi da o chiftea din partea casei cu varza si orez.

Restul gastii ma asteapta afara.
Nu mai au rabdare.

Vin dupa mine:
Ce dureaza atat?
Il intreb cat mai dureaza pizza.
Tipul imi spune: Cateva secunde.

Incepe sa numere: 1, 2, 3..
Continuu eu: 4, 5, 6.. Eh, cuanto secundi?

El rade si imi spune ca nu vrea sa imi dea pizza, ca daca imi da pizza o sa plec de acolo si nu o sa ma mai vada niciodata.
Ii spun ca o sa mai trec.
El: Sigur?
Eu: Certo.

Iau pizza si plec.
Coboram la metrou, le povestesc cum ala crede ca sunt rusoaica, radem noi ne radem si vad 2 tipi care alearga. Erau aia din pizzerie. Se opresc in dreptul meu si ma intreaba: Como si dice BELLA in russi?

Eu iau o gura din pizza ca sa ma gandesc ce cuvant sa inventez si spun:
ZVETKA!
Ei: Como?
Eu: ZVETKA!
Si trec pe langa mine spunandu-mi languros: Zvetka, zvetka..
Si noi ne prapadeam de ras.
Vai de ei daca dau peste o rusoaica veritabila si incep sa ii spuna zvetka, zvetka.