Din negru m-am facut verde

Evident, m-a prins cutremurul la Roma.
Ora 3 si ceva dimineata. Simt cum se clatina patul in stanga si in dreapta. Ma ridic:
Monica, e cutremur?
Monica: Ei, e cutremur, culca-te la loc ca nu e niciun cutremur!
Eu: Monica, se clatina patul.
Ioan: Da bai, cred ca e cutremur..
Monica: Haide bai, ca nu e cutremur.
Eu: Bai, se clatina patul, vajaie geamurile!
(si pe tot parcursul conversatiei patul se clatina.)

A doua zi aflam de la Rai 2 ca e tragedie nationala.

Pranzul ne prinde pe la Via del Corso in cautarea gelateriei Giolitti.
Vorbim tare in romaneste pe strada si ne opresc un tip(mai bronzat-brunet) cu nevasta-sa:
Bai FRATILOR, ati simtit cutremurul?

Noi: Da, l-am simtit..
Tipul: Pai fratilor, eu m-am speriat..azi noapte, am iesit cu nevasta-mea afara si am stat acolo, mai multi am iesit. A fost cutremur mare!
Noi: Da..
Tipul: Da va dati seama ca s-au daramat cladiri, am avut noroc aici la Roma ca sunt cladirile mai noi da'...m-am speriat, pe cuvant va zic ca m-am speriat. (se uita la mine) Din negru m-am facut verde!