Le petit Schumacher

Aveam examen.
Nu am fost gata la timp. As usual.
Se facuse deja 9, iar eu la 10 incepeam.
Am iesit repede-repede si am gasit un taxi. Avea toate geamurile deschise. Ii explic ca tre sa ajungem in 35 min la universitate.

El: Ajungem, ajungem!
si porneste cu scartait de roti.

Era grizonat, slabut, la vreo 57 ani.
Pe la Favorit imi dau seama ca nu a pornit aparatul.

el: aa, ma scuzati don'soara e prima mea cursa. Sunt cam obosit asa, ca ieri le-am luat pe unele de la unirea. Ieri noaptea asa.. Si aratau bine, erau imbracate bine, ca io nu iau tigani si d-astia.. Si urca astea in masina, imi zic pe unde sa le duc..si taticule, incepe sa putaaa intr-un hal. Puteau a transpiratie in ultimul hal. Imi tineam respiratia si nu mai rezistam.. Si deschid io geamu', aveam si un d-ala de parfum, il tineam pe nas, nu mai rezistam..tot frecam parfumu ala sa iasa aroma sa nu mai simt transpiratia imputitelor. sau ma rog, o fi fost doar una din ele, acuma nu am de unde sa stiu.. Da' am ajuns la semafor si stii ce am vrut sa fac? Am vrut sa ies din masina..sa ies sau sa le dau afara ca nu mai suportam.. Da nu am facut asta..ca mai era putin din drum.. Si le las pe astea doua acasa..si stai sa vezi! Ca se imbibase mirosu in scaunul din fata.. Am crezut ca moooor.. Si am mers repede la un petrom si am luat 7 d-alea de parfum!

deschide sertarul de la bord si imi arata teancul de arome pentru masina

el: si am stat toata seara, l-am sunat pe fi-miu sa vina sa ma ia cu masina ca io nu mai puteam sa merg..si acu am lasat toate gemurile deschise, am dat cu parfum..se mai simte ceva?

Eu: nu, parca nu se mai simte...

Ajungem pe bulevarul Timisoara. E o coloana imensa de masini. O ia pe contrasens cu 90 la ora. Apoi pe sinele de tramvai.

El: Eh..tot se mai simte ca mi-a imbibat scaunu cu transpitratia ei..Doamne, ce imputite!...o singura data am mai patit asa, cu un negru. Da ala saracu nu avea ce sa faca, asa era pielea lui, stii? Ca la negrii..si daca se spala de 3 ori pe zi tot degeaba! Si tot asa, s-a urcat in fata..eu imi tineam respiratia..Era cald afara..pana cand mi s-a facut rau. Si am oprit masina, am iesit din masina, i-am zis ca nu ii iau niciun ban dar ca nu mai pot sa il mai duc.. Si am stat asa acolo, pana mi-am revenit..I-am zis: fara suparare, nu iti iau niciun ban pe cursa asta, dar te rog eu, du-te!
..
Ajungem la Cismigiu. Se strecoara printre masini, ajunge primul la stop. Langa noi, un Audi rosu care nu vroia sa il lase sa se bage in fata lui. In fata noastra erau parcate masini... Se face verde, taximetristul meu accelereaza, audi-ul accelereaza, in fata noastra erau masini parcate, ne tot apropiam de ele, niciunul nu ceda, deja ma vedeam cu unmare pooooc. Si taximetristul meu se uita furios la audi si accelereaza mai tare si ii taie fata asa bruuuuusc, ca la curse! Si porneste cu viteza mare spre universitate..

am ajuns in 20 min la ora de varf. A fost cel mai tare taximetrist.

Shuffle Random

* calculatorul meu se deschide singur. de obicei il apuca in mijlocul noptii, fara ca cineva sa umble la el sau fara ca vreo greutate sa apeze pe buton. Pur-si-simplu. se deschide. Dubios.

* adorm numai dupa 1 noaptea, deschid ochii la 6:30 dimineata, ma uit la ceasul de pe perete, vad ca e 6 jumatate si adorm la loc. Pana la ora 9. Fix. In fiecare dimineata de o saptamana. Fara sa imi doresc asta. Ca in ziua cartitei.

* am dat pentru prima oara telefon sa imi comand un taxi. De fapt am dat 3 telefoane. Nicio firma nu avea masini disponibile. Great start.

* m-am impiedicat de 3 ori in aceeasi zi cu glezna cea stricata. nu se stie daca e ok inca.

* in Unirea sus,la toaleta, cineva asculta manele in cabina pentru handicapati. La maxim.

Ne vedem luni

la circa financiara.
intru. cald rau. oameni multi.

ma duc la primul ghiseu:
- buna ziua, pentru inregistrarea unui contract de angajare ce trebuie sa fac?
tipa nimic.
eu: Nu va suparati..?
ea: Da ce sunt io? Du-te la camera 14 si intreaba! Acolo sunt informatiile.
ma invart in cerc si pana la urma ajung la camera 14.
inauntru birouri.

ma duc la prima tipa: buna ziua, am de inregistrat un contract de angajare. ce trebuie sa fac?
tipa: nu la mine, mergeti in camera cealalta.
ma duc in camera cealalta, astept sa termine un domn de vorbit.
apoi vine randul meu: buna ziua, trebuie sa imi inregistrez contractul de angajare, ce trebuie sa fac?
una dintre cele 2 tipe din fata mea, catre cealalta: Stai ca o iau eu.

ne intoarcem in prima camera. tipa: deci, ce vreti sa faceti?
eu: (deja spre exasperare): Sa imi inregistrez contractul de angajare.
ea: ce fel de contract?
eu: DE ANGAJARE!
ea: Nu, adica ce tip?
eu: uitati-l. (i-l dau sa se uite la el)

In timpul asta intra o doamna grasa si transpirata:
- Eu nu mai suport!!! (catre tipa care imi analiza contractul) A venit iar ala, e la mine in birou!
tipa mea, speriata: Nu pot sa cred!! Si ce faci??
aia: Pai am iesit din birou si am venit la tine! Eu nu ma mai intorc, uita-te la mine, eu nu ma mai intorc acolo sa imi mananc nervii.
Tipa mea: Si acuma ce mai vrea?
Aia: Pai cica i-a venit sa plateasca inca 7 milioane, dupa ce initial trebuia sa plateasca vreo doua, mi se pare ca le-a si platit.. da io n-am ce sa fac...Zi si tu, ce sa faaac?? Nu mai suport!!
pauza. eu ma uit cand la una cand la alta. aia ma observa in sfarsit.
aia: hai ca te-am lasat..(iese)

Tipa: da, deci mergeti la xerox, completati doua formulare 020, copie dupa buletin, contract. apoi mergeti la ghiseul cu litera numelui dumneavoastra preferabil, sau la oricare alt ghiseu.

ies intr-un final. eram cu drina. ii zic: eu ma duc sa fac xeroxuri, intre timp stai si tu la coada la un ghiseu.
drina: la ce ghiseu?
eu: la litera L.

xeroxez, completez, mai dureaza ceva, apoi merg spre ghiseuri. Drina nicaieri.
O vad pana la urma pe un scaun.
eu: ce faaci? nu stai la coada?
ea: a, pai nu era nimeni la litera L.
eu: pai si trebuia sa te duci la altul!!
ea: a pai am crezut ca trebuie doar la L.

merg la alt ghiseu (erau deschise doar 2 din 5 parca). iau coada de la inceput. intarziasem deja la intalnirea pe care o aveam.
IN SFARSIT AJUNG!
ii dau documentele...se uita...se uita...

tipa: aa, pai nu e bine.
eu: poftim?
tipa: pai contractul asta e facut la 1 martie.
eu: da, si?
tipa: pai trebuia sa il inregistrati in maxim o luna, acum trebuie sa platiti 2 milioane 500 amenda pentru intarziere.
pauza
tipa: dar de ce nu ati venit pana acum?
eu: pai am avut piciorul rupt, nu am avut cum sa merg...
tipa: si aveti un sprijin ceva?
eu: pai am avut carje pana acum 2 zile.
tipa incepe sa rada: nu, nu, adica daca aveti vreun document, vreo scutire?
eu: pai nu am la mine, le-am dat la facultate.
tipa: bine, uitati cum facem..va duceti la doctor luati scutire si va intoarceti cu documentele, altfel eu nu am cum sa va inregistrez contractul.

boooooon, deci nu am rezolvat nimic.

dar povestea continua. peste 2 zile, am reusit sa iau scutirea de la doctor. am umblat de dimineata prin oras cu treburi, apoi am sunat pe cineva care fusese la circa financiara sa il intreb de program: "Pai e pana la 1 si de la 3 la 6."
cum era deja 1 cand am primit informatia, am zis ca merg pe la 4 jumatate.
ei bine, am ajuns la 5. inauntru pustiu.
Doar bodyguardul: Domnisoara, programul s-a incheiat la 4 jumatate. veniti luni!

Anul 9753

De o saptamana traiesc in anul 9753 si este ianuarie.
Ultima data era vineri, 12 ianuarie 9753.
Apoi mi s-a blocat definitiv calculatorul.
si.."la piece de resistence": lucram in timpul asta pe calculatorul din cealalta camera daaaar s-a stricat si ala la scurt timp. Apare "no video input" si asa ramane. Am schimbat/inlocuit firul - nimic.
nimeni nu stie ce au cele 2 calculatoare.
Si eu ma trezesc in fiecare dimineata, dau drumul la calculator din instinct si vad ianuarie 9753.
am avut o serie de discutii(si speculatii) despre ce inseamna data asta, de ce ianuarie, viitorul si asa mai departe.

dar nu e singura experienta de genul asta.

acum 3 ani am primit pe mobil un mesaj gol din anul 2012 de la un numar foarte lung. Si la data aparea data zilei respective, la ora - ora respectiva, iar la an...2012..

iar acum stau cu 2 calculatoare stricate si usor telepatice probabil, fara internet, fara mess, fara posibilitatea de a scrie chestii in word.
Isn't that lo-ve-ly?

Oligofrenski style

Ca tot m-a facut Rux sa imi amintesc de Bulgaria..
De Bulgaria ma leaga doua chestii penibile: schimbatul banilor si oligofrenski style.

Context:
Eram cu trupa de teatru din liceu la Plovdiv ca sa jucam o piesa in franceza acolo, la nu-stiu-ce festival francofon. Acolo am aflat ca noi de fapt nici macar nu eram in competitie, eram un fel de invitati speciali, dar asta e alta poveste.

Schimbatul banilor
Prima zi. Morti de foame. Dornici de cumparat prostii. Deci...prima destinatie: o casa de schimb. Norocul nostru: cei de la festival ne trimisesera un ghid.
Inca de la primele schimburi de replici cu bulgarii ne-am prins noi ca nu vorbeau nici franceza nici engleza.

Booon, ajungem la casa de schimb. Intra colegii mei pe rand..eu raman mai la urma..si ma gandesc sa schimb 20 euro pentru inceput si dup-aia vedem noi. Erau cam mototolite bancnotele mele..

Intru in camaruta. Ii intind banii. Tipul ia banii, se uita la mine si incepe sa tipe in bulgara. Gesticuleaza, tipa, gesticuleaza, tipa. Eu ma tot uitam disperata dupa ghid. Ala- nicaieri.

Tipul meu continua sa tipe si sa gesticuleze.
Ma gandesc ca poate nu schimba bancnote asa de mici, sau poate s-a enervat ca erau banii mototoliti..
Ma gandesc ca poate sunt banii falsi..
Tot incercam sa ii explic in engleza ca vreau leva si ca e ok daca nu mi-i primeste ca ii dau altii, dar el nimic.
Ma gandeam sa ies usor din camera si sa il las asa tipand..Da' daca erau banii falsi?

Il vad prin geam pe ghid si ii fac cu mana, disperata, sa vina.
Ii zic ca e o problema cu banii.
Ghidul il intreaba ceva in bulgara, apoi tipul urla din nou ceva.
Ghidul catre mine, in engleza:
"Ah, isi cere scuze, dar nu mai are marunt sa iti schimbe.."
Eu: "Da, dar pana acum ce a zis? Mai devreme, cand...?"
Ghidul:"Isi cerea scuze ca nu mai are bani in casa..."
?!!??!!

Oligofrenski style
Eram in sala de teatru. La premiere. Bulgarii isi dadeau premii ei intre ei, profele/coordonatoarele aranjate ca de nunta se duceau in fata sa isi ridice premiul si spuneau ceva in bulgara apoi toata lumea aplauda cu entuziasm. Noi muream de plictiseala pe scaune si "vorbeam bulgara". Adica inventam cuvinte carora le dadeam terminatia "SKI"..
Si tot ziceam, si radeam si aia din randul din fata se uitau aiurea la noi, dar noi continuam...
Si le imitam pe profele emotionte care veneau in fata la microfon..
Apoi am inceput sa ii analizam pe aia din fata noastra. si am observat ca aplaudau ca tampitii la orice faza..si aveau asa, niste priviri tampe..
Si am inceput: "idiotski", "tampitski" si tot felul de faze de genul. Si, la un moment dat, colegul nostru Toma zice tare "Oligofrenski frate, oligofreskiiiii"!
Si tot randul se intoarce la noi cu priviri mirato-suparate-nervoase..
Toma: Ups, cred ca si ei au cuvantul asta...
Si de atunci asa a ramas.. Oligofrenski...:)

Aaa..si mi-am mai amintit una. Asa de final..
..cand s-au dus baietii la un chiosc sa cumpere tigari. Ii zic tipei sa le dea Marlboro lights parca. Tipa arata cu degetul in vitrina. Ei spun "yes, yes", si dau din cap. Tipa se muta la alt pachet cu degetul. Ei: "No, no.."si dau din cap. Tipa le ofera cel de al doilea pachet..
Si tot asa s-au chinuit cateva minute bune..Noi stateam la colt si ne uitam la ei si muream de ras.
Abia apoi am aflat ca la bulgari datul din cap de sus in jos inseamna "NU", iar datul din cap in lateral (stanga-dreapta) inseamna "DA". Adica exact pe dos.

Si au trait fericiti pana la adanci batraneti

Cand eram mica, inventam povesti…pentru ca auzisem deja toate basmele din biblioteca(volume intregi) si ma plictisisem de ele.
Tin minte ca la gradinita, dupa ce educatoarea a aflat de pasiunea mea, ma scotea in fata clasei si ma punea sa inventez povesti.

Cum a aflat educatoarea:
O data, incepe sa ne citeasca „Cenusareasa” si ma plictiseam atat de tare, incat ma ridic in picioare si ii spun:
”Doamna educatoare, povestea asta e foarte plictisitoare.. Ati putea sa ne cititi altceva?”
Educatoarea face ochii mari, zambeste cu superioritate, ma scoate in fata clasei si zice:
„Bine, Andreea, daca tu crezi asta, zi-ne tu o poveste mai frumoasa”.
Iar eu i-am inventat pe loc o poveste. Si copiilor le-a placut.
Termin de zis povestea care evident se termina cu “si au trait fericiti pana la adanci batraneti” si educatoarea ma intreaba:
“Da’ cum se numeste povestea asta?”
Inventez un nume.
Ea:”N-am auzit de ea..”
Eu: “Pai am inventat-o acum..”
Educatoarea face ochii si mai mari.
De atunci, in fiecare ora ziceam povesti inventate pe moment, si ma simtem excelent!

Cum i-a stat inima in loc
Aveam inspectie la gradinita. Si, din cate auzisem , era ceva serios. Adica educatoarea era foarte nervoasa. Era o serbare comuna si cu grupele mici si cu grupele mari. Eu eram la grupa mare: aveam 5 ani jumatate.

Pregatim noi serbarea, o repetam, iar apoi educatoarea le spune celorlalte colege de-ale ei despre talentul meu, si se hotarasc sa ma lase sa spun o poveste. Ma pune asadar, la repetitii, sa inventez o poveste. Educatoarelor le place, mai repetam de cateva ori aceeasi poveste.

A doua zi, din nou aceeasi poveste, o repetam pt ca educatoarea sa fie sigura ca voi interpreta frumos, cu intonatie. Si totul merge perfect la repetitii.

Urmatoarea zi apare “inspectia”, serbarea iese super, iar apoi vine momentul sa zic eu povestea. Si toata lumea isi ciuleste urechile, educatoarele isi zambeau una-alteia. Ca si cum: uite “la piece de resistence”, o sa cada astia din comisie pe spate...

Iar eu incep sa zic cu totul altceva!!! Observam cum educatoarea facea o fata speriata, toate celelate educatoare se uitau nedumerite unele la altele. Iar eu continuam frumos, cu intonatie, o poveste pe care o inventam atunci, pe moment.

Happily ever after
Ajung si la finalul ei care nu se schimba niciodata indiferent de poveste:"si au trait fericiti pana la adanci batraneti"; comisia este mai mult decat incantata, o felicita pe educatoare, care era usurata ca totul iesise bine. Apoi, dupa ce toata lumea pleaca, educatoarea vine la mine si ma intreaba:
„Andreea, dar de ce nu ai zis povestea pe care o repetasem noi?”
si eu ii raspund: "Dar, doamna educatoare, am spus de atatea ori povestea aia incat ma plictisisem si eu de ea. Si nu mai vroiam sa zic acelasi lucru inca o data si am inventat alta.”