Eram la Campulung Muscel. Impreuna cu alti 5 oameni, toti colegi de facultate.
Stateam intr-un apartament-mansarda foarte dragut cu 3 camere si..parchet pe jos. Am zis PARCHET, de retinut.
Am mers pe dealuri, am colindat orasul, ne-am dat in leagane, am alergat in pante...nu am patit absolut nimic! Am sarit trepte, m-am rostogolit pe iarba, am cazut cu o mini-prajina, dar repet, nu am patit NI-MIC!
Si vine ultima seara, in care decidem sa stam cat mai mult treji.
Mare atentie..se apropie momentul...
Ora 2 si ceva(AM). Intru in baie. Ma spal. Ies din baie. Il vad in camera pe Cos. Ii zic:
- Hai, Cos, facem un tango?
Si evident, ma apropii si fac o pirueta. Apoi ma duc mai departe ca sa facem "intoarcerea pe mana", alunec pe parchet, ma dezechilibrez, lui Cos i se pare ca voi cadea cu capul in masa (mi-a zis asta ulterior) si ma trage. Eu nu reusesc sa ma echilibrez, cad pe parchet. Cos incearca sa ma ridice dar nu reuseste si cade de suuuus, (fara sa aplaneze in vreun fel) peste glezna mea. Doar peste glezna mea cu toata greutatea.
Mi se opreste respiratia de durere. La propriu. Adica simt cum mi se blocheaza plamanii.
Urmatoarele momente sunt cvasi-horror, mi se umfla glezna, imi infasoara Cili piciorul intr-un prosop ud, eu tot calcam pe glezna ca sa o redresez - cel putin asa credeam.
Si toti cei din casa au ajuns la concluzia ca daca pot sa calc pe glezna inseamna ca nu am nimic rupt si e doar luxata.
Asa ca am stat pana a doua zi dimineata, am luat trenul pana la Bucuresti, am schiopatat prin metrou, am schiopatat la trecerea de pietoni de la eroilor, am schiopatat pana la spital... (dar ajutata de Drina si Cos)
iar la spital, a inceput celalalt circ...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
11 comentarii:
si daca faceai breakdance :)) nu cred ca se ajungea la acel accident ,imi place cum povestesti.
dar tango-ul are farmecul sau!
deci asa s-a intamplat nenorocirea... macar a fost fain la campulung :)
mister dezlegat.. La revancha del tango :D
oricum o sa fie bine si acum mai ai inca o intamplare faina de povestit
daa, o sa le povestesc nepotilor despre peripetiile mele:)
Iar la Campulung nu a fost doar fain, a fost su-perb!
Apropo Maria, foarte inspirata melodia:) Merge ascultata pe masura ce citesti textul..
Asta vorbeam si cu Cili, ca toate accidentele se intampla in casa.
Acum vreo 4 ani vroiam sa plec in oras si fiindca eu nu am oglinda mare in camera trebuie sa ma urc pe pat ca sa ma vad si de la talie in jos. Si nu-stiu-cum, am calcat in gol (adica dincolo de marginea patului) si am cazut (de la vreo 45 cm, cat de inal poate sa fie un pat??). Nu mi-am rupt serios nimic, dar mi-am fisurat un deget de la picior. Now how stupid is that??
Aaaanyway, have fun cu carjele :)
hehe, i will, i will:)
asa iti trbuie daca nu m'ai luat si pe mine >:P
nu ia anonimi cu ea :p
Oarecum inexacta faza caderii dar ma gandescca andreei i s-a sters toata memoria de scurta durata atunci.... :) A fost asa: Totul a mes bine pana la intoarcerea pe o mana, adica momentul cand andreea s-a lasat pe mainile mele. Atunci eu am alunecat pe parchetul alunecos (eram doar in ciorapi!) si am cazut impreuna cu ea care oricum erau sustinuta numai de bratele mele. Eu fiind cu fata in jos mi-am dat seama ca sub capul andreei se afla coltul unei masute de lemn si atunci am tras0o intr-o parte. Pozitia probabil ca era foarte ciudata astfel incat cred ca am cazut pe glezna ei. Eu chiar nu am simtit nimic :((( In rest toata excursia a fost cum ai zis si tu Andreea, superba!!
Trimiteți un comentariu