marți, 23 decembrie 2008

Ca intr-un banc..

La iesirea din metrou. Unirea. Un tip impartea fluturasi. Iau un fluturas, trec de el si aud o voce care striga ceva. Ma intorc. Imi face semn cu mana tipul cu fluturasii.

Ma apropii de el.

EL: Auzi, scuze, spune-mi si mie cu ce te-ai facut asa verde? Asa puternic?

EU: Cu vopsea din Austria, e permanenta..

EL: Aham, ce tare...ca vroiam si eu si nu stiu de unde..auzi, mai ai niste vopsea sa imi dai si mie?

EU: Mai am doar jumatate de tub pe care il tin pentru mine...dar daca mai trec prin Austria o sa cumpar si iti pot cumpara si tie. Lasa-mi o adresa de mail, ceva..si te anunt.

EL-Ok

Nu aveam nimic la indemana de scris, asa ca il rog pe Filip sa noteze in mobilul lui.

Filip: Spune-mi..

EL: Deci scrie asa: mesageru...

Imi vine sa rad dar ma opresc.

EU: Asa..mesageru..

EL: Underscore..

EU: Underscore..

Filip: Underscore..

EL: Mortii..

Eu pufnesc in ras, nu ma mai pot abtine.

Eu: cu z?

EL: Nu, fara.. M-o-r-t-i-i

vineri, 12 decembrie 2008

Ca de iarna

23:30
Frig rau afara.
Ma grabeam sa ajung acasa. M-am dat jos din troleu si am luat-o la fuga, sa ma mai incalzesc putin.
Pe banca, un batranel (tipa dupa mine): Asa domnisoara, fugi, ca e periculos la ora asta pe strada! Daca se ia cineva de tine?

duminică, 7 decembrie 2008

Da-ti-mi banii ori vedeti voi afara!

Lyon. Centru. Cumparasem un Saint Nicolas (un produs de patiserie in forma de omulet) si ne indreptam furtunos spre Fnac. Marea librarie.
Eram 3: eu, Magda si Alex.

O iau mai in fata. Aud vag cum un tip ii da un ziar Magdei, apoi insista sa ii dea niste bani. Totul in franceza. Magda ii da ziarul inapoi.
Intram in librarie. Tipul dupa noi. Era maruntel, brunet, cu haine curate. O tot tinea cu : "s'il vous plait, s'il vous plait"..
Ma enervez si ii spun Magdei: Ce tot vrea asta?

Nu apuca sa imi raspunda ca aud de la tipul maruntel: "Aa, sunteti romance! Da-ti-mi banii pe ziar!"
Eu: Ce ziar mai baiatule?
Tipul maruntel: I-am dat domnisoarei un ziar (arata spre Magda) si nu mi-a dat banii pe el.
Magda: Nu am luat niciun ziar de la tine..
Tipul maruntel: Hai da-ti-mi banii..
Eu: Tu nu vezi ca nu avem niciun ziar? Poate i-ai dat altcuiva..
Tipul maruntel: Ah, deci nu-mi dati.. Lasa ca va prind eu afara, ca suntem mai multi si vedeti voi! Vedeti voi afara!

Ne-am tot invartit prin librarie, doar-doar o pleca tipul maruntel. Am gasit-o pe Claire Castillon, am cumparat-o, am mai bajbait pe acolo si ne-am indreptat spre iesire. Tipul maruntel era tot la intrare cu teancul de ziare in mana. Pana la urma ne-am strecurat si am luat-o intr-o semi-fuga inspre partea opusa.
Si asta a fost.
Ah, am uitat sa spun ca ziarul era unul care se distribuia gratuit.

luni, 1 decembrie 2008

De azi pana azi

1 decembrie.
Acasa-41-metrou-redactie-cvsi-semi-intalnire-redactie-metrou-troleu-acasa
La intoarcere am dat peste varianta chill a tipului cu "din verde te fac rosie".
Asteptam in statie la metrou. Pe un scaun d-ala rosu. Casti in urechi. Vin 2 tipi tinandu-se se brate, miscandu-se in slow motion. (la propriu: faceau pasi mari, fandati intr-un ritm incet) Se opresc in fata mea.

Tipu cu caciula: Ce culoare e aia?
(Tipul chel fara caciula rade)
Eu(not agaaaaaaaaain!): Verde.
Tipu cu caciula: Si... (rade spre celalalt) e cu vopsea sau cu spray?
Eu: Cu vopsea.
Tipu cu caciula: Am inteles...multumesc...(tipu chel fara caciula schimba priviri cu asta si se hlizesc iar) Siiiii...se ia sau nu se ia la spalat?
Eu: Nu se ia.
Tipu cu caciula: Ah, e permanenta!
Eu: Da.
Tipu cu caciula: Bine, saru manaaaa.
Pleaca fara slow motion.

Vine metroul.
Ma asez pe scaun. Scot romanul sa citesc. Langa mine se asaza un tip care miroase raaaau a alcool. Se lipeste de mine. Noroc ca are geaca pufoasa. Se apleaca in cartea mea. Imi ridic privirea. Este....tipul cu caciula.
Tipu cu caciula: Citesti in franceza?
Eu: Da..
Tipu cu caciula: Stii franceza asa bine?
Eu: Aha.
Tipu cu caciula: Na, ca citesc si eu cu tine..Bonjuur. (rade betivaneste cu gasca lui care sta vis-a-vis de noi) Or voaaar, vezi ca stiu si eu putin?
Eu: Da.
Continuu sa citesc. Se apleaca iar. Pute rau a alcool.

Tipu cu caciula: Auzi, da tu citesti asa repede?
Eu: Da.
Spre prietenii lui: Ia uite mah cum citeste asta in franceza, mai repede ca in romana! Io nici in romana nu citesc asa repede. Rad toti.
Ajungem in statie.
Tipu cu caciula: Auzi, da cum se spune la cum te cheama?
Eu: Comon tapel tiu?
Tipu cu caciula: Jeo mapel...haha, vezi ca stiu?
Ma ridic sa cobor. Ei raman in metrou.

Tipu cu caciula: Hai mah sa coboram si noi dupa ea..
Gasca coboara. Se tin dupa mine. E cam aiurea, iar aia sunt beti si nu stiu exact cum si ce sa le spun ca sa ma lase in pace. Ceasul e 11:15PM. Nu stiu ce sa fac, sa urc sa iau troleul, sa mai raman pe acolo. Aia rad si vin spre mine.

Fix atunci il zaresc pe...Eugeeen, pe care nu il mai vazusem de ani de zile. Si sar de gatul lui in timp ce usile metroului se inchid. El e surprins de atata afectiune. Gasca vesela e in spatele meu. Ii zic: Ia-ma in brate si tine-ma bine mai mult pana pleaca astia din spatele meu.
Eugen: Dar stai ca...nu..
Eu: Crede-ma sunt beti morti si tocmai au coborat dupa mine, deci...prefa-te ca suntem impreuna sau ceva.
Eugen: Pai nu cred ca e o idee buna..stii ca..
Il dezimbratisez.
Eugen: Stii prietena mea tocmai era in metrou si ar fi trebuit sa imi iau ramas bun de la ea, dar ai sarit tu peste mine si..nu am mai avut cum si..nu cred ca s-a vazut prea bine pentru ea din exterior.

sâmbătă, 29 noiembrie 2008

O lesa, un caine si o nuia

Azi. 15:45. Parcul Moghioros.
Pustiu pe strazi. Frig. Mergeam repede spre statia de troleu. In spatele meu, aud pe cineva alergand. Se opreste. E foarte aproape de mine. Nu ma depaseste.
Cu coada ochiului vad ca era o statura de barbat.
Imi pune mana pe umar. Ma intorc. Vad ca tine o nuia in mana si un caine in lesa.
Se holbeaza la mine. Are o privire de om nebun si buzele foarte rosii.
Se uita la mine foarte freaky. (urmeaza cateva secunde in care el se uita la mine, eu ma uit la el si niciunul nu spune nimic)

Ma dau cu cativa pasi mai incolo si ii spun: Ce e? (tinea nuiaua aia foarte aiurea, imi era frica sa nu-mi dea vreuna)
El face din mana ca "nimic", apoi se intoarce si zice: "Esti murdara pe fund!"
Eu: Poftim?
El: Esti murdara pe fuund!

Ma intorc, ma uit pe palton, desfac paltonul, nu aveam nimic.
Zic(indepartandu-ma de el): Unde?
El: Nu acolo, pe fusta!
(Fusta (care de fapt era o rochie) se afla evident sub palton)

Eu: Cum adica?
El: Esti murdara pe fund. Pe fusta.
Se indeparteaza, gesticuland haotic. Ma intorc si merg spre statie..
Imi dau jos paltonul, ma uit, nu aveam nimic.
Ma uit si la rochie, tot nimic.

Abominabil sau cum sa iti strici imaginea in 2 secunde

Azi. 2 si ceva dimineata(AM).
Cautam ceva de mancare la Unirea. Evident nimic deschis.
Ajungem la Mc.
Lumini aprinse.
Muzica data tare.
Ne apropiem.
Se auzeau manele. La maxim! La Mc-ul de la Unirea. Duduiau geamurile.
Iar usa era incuiata. La maxim! La maxim...in mc. la Unirea.


private party?

duminică, 16 noiembrie 2008

Atentie, se inchid usile?

In troleu. 91.
Ajungeam prea devreme in centru, trebuia sa ma mai fatai vreo 30-40 minute pana sa ma vad cu mister.
Asa ca...am zis sa merg pana la capatul troleului, apoi sa ma intorc cu el la universitate.
Buuun
Toate bune si frumoase, evident, aveam loc la geam, ascultam muzica, citeam, ma mai uitam pe geam.
Ajung la universitate pe partea cu statuia. Se urca un junkie batranel(dar nu foarte) care mirosea foarte urat. (+ par naclaios, o valiza prafuita, pantaloni imbibati in mizerie, barba neingrijita, par ondulat si incalcit)

Vad ca toata lumea se uita la el. Imi scot castile din urechi, se asaza pe scaunul paralel cu al meu.
Junkie: Vreau un mobil, da-ti-mi un telefon, ca nu mai reziiiiiist... E plin de curve aicea, uitati-va si voi, vreau un telefoooon...(pauza, se uita in jur) Domnu (spre tipul din fata mea) domnu, aveti un telefon.
Omul, pe jumatate speriat, ii spune: Pai...nu mai am baterie...
Junkie: A.. inteleg. Nici o problema.. daca nu aveti baterie, nu aveti.. (tare) Vreau un telefon, sa mor io...chemati salvarea ca mi-e rau..cad aiceaaaa, ma auziti?? CAD AICEA nu mai rezist...

Intre timp troleul ajunge la TNB.
Junkie se uita la scaunul gol de langa el si zice: Iulika, hai sa coboram....uite, tine tu valiza mea ca io cobor aicea.
Noi toti ne uitam la el.. Nu reusesc sa ma prind daca e beat sau nebun.
Pana sa ajunga la usile troleului, se inchid.

Junkie se intoarce pe scaun: Iulika, da valiza incoa' ca nu mai cobor nicaieri.
Incepe iar sa tipe: NU mai rezist...cad aiceaaaa....Ce va uitati asa mah? Nu mai pot sa stau asa tre' sa ma intind, tre sa ma intind, chemati o masina, vreau un telefon, io ma intind aiceaaaaa.
Ia valiza de pe scaun, o pune pe jos, se intinde si se pune sa "doarma". In timpul asta scoate sunete ciudate de garaieli si of-uri si respira greu. Sta, pur si simplu, INTINS(culcat) pe jos..
Nimeni nu mai zice nimic, ne uitam cu totii la el si schimbam priviri.
Ajungem la universitate. Eu trebuia sa cobor, dar nu aveam pe unde pentru ca el "stationa" chiar in dreptul scaunului meu.

Usile se inchid, junkie nu se "clinteste".
Trebuia sa cobor..

Incep sa fac echilibristica pe langa el, incerc sa ma strecor...pana la urma imi arunc geanta pe un scaun, ma tin in maini si sar pana spre mijlocul troleului. Din fericire, mi-a iesit manevra (de data astaa), nu am lovit pe nimeni si nu am cazut.




joi, 6 noiembrie 2008

Din verde, te fac rosie!

Azi. Ora 12:30. In statie la metrou.
Armata Poporului. Stau rezemata de un stalp. Ascult muzica la casti.
Apare un tip, ma apuca de breton. Are o bluza de trening rosie, duhneste a alcool, e neras. La vreo 30 si ceva de ani.

Tipul: Ia zi, ce e asta? (cu mana pe bretonul meu)
Eu: (imi scot o casca) Verde.
Tipul: Aaa (vin spre mine multi vapori de alcool)..verde, pai ce fel de verde e asta?
Eu: Verde..turcoaz. (imi pun casca inapoi)
Tipul: A...
Mai zice ceva. Scot casca din ureche: Poftim?
Tipul: Aa, ai zis vernil cumva?
Eu: (?)Da.
Tipul: Da de ce nu vrei sa vorbesti cu mine?
Eu: Pentru ca azi chiar nu am chef de vorba, asa ca te rog..
Tipul: Bineeee-bineee...daca nu vrei sa vorbesti cu mine am plecat, uite vezi? Pleeeeec.
Pleaca. Nu apuc sa imi pun casca inapoi ca aud: Baaaaaauuu!

Tipul incepe sa se joace "bau" cu mine pe dupa stalp si sa rada betivaneste.
Vine iar la mine.
Tipul: Ce asculti acolo?
Eu: O melodie.
Tipul: Manele?
Eu: Nu.
Tipul (imi pune mana pe ureche) Hai, da-mi si mie numa' putin sa ascult.
Eu: Nu. Te-am rugat sa ma lasi in pace..
Tipul: Haaaaaai, macar putiiiiin.
Imi scoate casca din ureche. O pune in urechea lui, se apropie cu fata de mine. Era inceputul de la "Wake up and smell the coffee" - The Cranberries.

Tipul: Ah, am inteles, esti melancolica.
Eu: Mda.
Tipul: Da' de ce?
Eu: Tu chiar nu intelegi ca nu am chef de vorba?
Tipul: Hai ca deja esti obraznica. Iti cam place sa fii obraznica nu? (Imi pune iar mana pe par)
Eu: Pur si simplu vreau sa ma lasi in pace, ce nu intelegi? Nu vreau sa vorbesc cu tine, du-te si gaseste-ti si tu pe cineva care are chef de vorba..
Tipul: Paaai, am mai cautat aicea pe peron, da m-am intors la tine ca esti mai interesanta. Ce sa fac daca imi place asa, io cu tine vreau sa vorbesc.
Eu: Uite, eu azi am o zi in care nu vreau sa vorbesc cu nimeni. Vreau sa stau singura.
Tipul: Aa..single..Pai vrei sa fii single? Vezi ca nu e bine sa fii single..
Eu: Nu single, vreau sa stau sin-gu-ra.
Ma indepartez de el. Vine dupa mine. Ma dau 5 pasi mai incolo. Vine iar dupa mine. Imi dau muzica mai tare. Tipul incepe sa urle, clatinandu-se: Ahaaa, las ca vezi tu.. (imi scot casca din ureche)
Eu: Poftim?
Tipul: Las' ca te prind io pe strada si vezi tu..(imi arata pumnul). Te fac stii cum? Din verdele ala te fac rosie, uite-asa!! Te umplu de sange! (Da cu pumnul in aer nervos. S-a inrosit la fata)
Vine metroul. Ne urcam amandoi. Se uita in continuu la mine. Ma intorc cu spatele. Coboara la Leul. In timp ce merge imi face semn cu pumnul.

marți, 4 noiembrie 2008

Uneori too much is too much

De obicei ascult muzica la ipod cand merg pe strada. Si totul are o coloana sonora, iar oamenii sunt doar niste componente vizuale. Si e foarte tare.

Daaaar, azi mi-am uitat ipodul acasa. Si am auzit toate discutiile din jurul meu, fara sa le ascult intentionat. Mi-au ramas in cap. Si imi suna chiar si acum.. Oarecum a-pa-sa-tor. Oarecum o-bo-si-tor, dupa cum urmeaza:

Pe drum, intre statia de metrou Armata Poporului si statia lui 41. O tipa cu cercei mari argintii, pantaloni mulati lila, foarte mulati, atat de mulati incat ii strangeau fesele intr-un mod foarte "no-no" vorbea impreuna cu partenera ei de drum - bruneta si stearsa.
Tipa cu pieile mulate: Deci nu-mi ramane semn?
Tipa stearsa: Nu fata, o sa fii ca noua.
Tipa cu pieile mulate: Nu, ca mie nu mi-e frica sa, stii, doar ca am auzit multe chestii si nu stiu cum sa fac..
Tipa stearsa: Hai fata, ca mi-am facut si eu. Si a iesit totu' bine..
Tipa cu pieile mulate: Esti sigura, fata? Sigur, sigur?
Tipa stearsa: Da fata, n-auzi ca am fost io la doctor? Mi-a cerut doar 500 de mii prima data. Si apoi nu stiu mai mergi o data si gata. Ca io lu maica-mea nu i-am zis, i-am zis ca..

In 41, intre Cora si Plaza. O doamna blonda, office, imbracata cu sacou si pantaloni maro la vreo 45 de ani vorbeste cu o tipa de aceeasi varsta satena cu pete pe fata(sau pistrui foarte mari).
Doamna blonda: Adica eu nu sunt in stare sa imi dau seama?
Tipa satena: Poate chiar nu esti in stare..
Doamna blonda: Stii, macar daca imi zicea asta si era alaturi de mine cand am avut nevoie. Eu ma simt apasata de fiecare data cand merg la serviciu din cauza asta. Da nu zic nimic, ca nu vreau sa ii incarc si pe ei cu problemele mele..
Tipa satena: Mda..
Doamna blonda: Zi si tu, chiar ti se pare ca nu sunt in stare sa...
Tipa satena: Pai poate ei cred ca nu esti in stare.
Doamna blonda: Eu pur si simplu cedez, stii, nu mi se pare deloc normal sa vina acum cu reprosuri de genul asta.
Coboara amandoua.

O tipa sta pe scaunul din fata si mananca struguri dintr-o punga. Soferita (da, am avut o soferita satena, tunsa scurt, grasuta) pune frana brusc, tipa cu strugurii se dezechiliberaza si nu stiu cum face dar cade pe piciorul meu, iar strugurii se rostogolesc pe jos. Ii pare rau, isi cere scuze, ma doare piciorul, zambesc, ii zic ca nu e nimic, se asaza inapoi, se mai uita o data la mine, ii mai zambesc o data. "e ok", "e ok", "e ok"...

Ajung in statie la Moghioros. Cobor. Rosu pentru pietoni, evident.
O doamna grasa, batrana si bruneta vorbeste cu o fata de vreo 17 ani.

Doamna: Mama, sa nu te machiezi, niciodata, da? Ca e pacat la varsta ta, ai un ten asa frumos. Sa nu te machiezi da?
Fata (timorata): Da (tot incearca sa se dea mai departe)
Doamna (o ia de mana): Am si io o fata, tot asa, ca tine, ma rog, ea e mai maruntica, mai brunetica, si tot asa i-am zis si ei. Ca are tenul exact ca tine. Si e pacat. Nici la ochi sa nu te machiezi. Deloc, ca e pacat de tenul tau, ai un ten asa frumos.
O tine de brat, fata tot incearca sa se indeparteze, doamna tot insista cu dragalaseniile.
Doamna: Bine, mama, sanatate multa si noroc!
Fata: Saru-mana.
Alerg sa o prind din urma sa ii vad tenul. Sunt fix in spatele ei. Ma apropii usor, ma uit: un ten specific adolescentin cu cateva cosuri. (?!)

In parc.
Ea: Cum, cum sa imi spuna ca inca ma iubeste cu prietena lui de fata?
Cealalta: Cum adica? Pai si aia ce a zis?
Ea: Pai nu ca mi-a zis ca i-a placut de mine si ca inca mai simte ceva, asa, ca o slabiciune.
Cealalta: Bai, nu stiu, da atunci cand am mers la aia...

Traversez spre blocul meu. In spate, o tipa cu un catel, vorbeste la telefon: "...si m-am intalnit cu un cuplu, da un el si o ea..si el a venit cu prietena lui si mi s-a parut ciudat ca se purtase super aiurea cu mine cu o zi inainte si se purta aiurea si cu ea. Ei erau un cuplu si eu eram singura, stii.. pai nu ca am iesit asa, profesional. Adica din punct de vedere profesional ne-am vazut. A fost o .. nu a fost o intalnire, a fost ca.."

(de maine in ipodul meu o sa sune Artymove. Daca nu il mai uit acasa.)

vineri, 31 octombrie 2008

Sa vezi si sa nu crezi

Pe una din adresele mele de mail (pe care o folosesc foarte rar), am primit urmatorul mail "forwardat". Nu numai ca habar nu am cine sunt oamenii astia, dar nu am cerut nimanui vreo lista de parfumuri, iar daca as fi facut asta, as fi dat adresa de mail pe care o folosesc in mod regulat.



"From: livinschi alex alex_ecoimobiliare@yahoo.com

Subject: Lista parfumuri

To: nichola2008@yahoo.com

Date: Thursday, October 23, 2008, 6:03 AM
Buna dimineata,

Ca urmare a discutiei de ieri va trimit atasata lista de preturi.

Ramane sa va sun in jurul orei 12:00 cand sunt in apropriere.

O zi buna! Alex"



Mi-a placut aia cu "va sun cand sunt in apropiere"..in aproprierea cui?

iar eu am primit acest mail de la nichola 2008.(?!)

si am un document "lista_parfumuri.xls" pe care imi e cam frica sa il deschid, dat fiind contextul ambiguu.

sâmbătă, 25 octombrie 2008

Ultimul Palarier si Pistolul

Am mers la cel mai batran palarier din Romania, supranumit "ultimul palarier".
Ajung pe Lipscani. Ora 5 fara 20. Imi era frica sa nu fi plecat. Nici nu stiam cum il cheama exact.
Intru in atelier.

2 tigani se tocmeau la pret. Aveau palarii dintr-alea mari negre si mustata lunga.
"Pai ai zis ca imi faci si pentru ala mic, deci io iti dau 2 milione p-asta, da imi mai faci una de un milion pentru ala micu"
Palarierul: "Pai nu am asa mici, hai ia-le p-astea si da-mi banii"
Ma tot uit, nu ma baga nimeni in seama, ma asez pe un scaunel, langa o masa plina de reviste Star si Ciao.

Intra al 3 lea tigan, pus pe scandal, tranteste palaria:
"Deci io nu iti dau mai mult de unu jumate pe asta, ai inteles?" (incep sa vorbeasca tare pe limba lor.)
Palarierul: Atunci da-mi-le inapoi si gata. Ia gata, nu va mai dau nicio palarie, hai, gata da-ti-le incoace..
Unu din tigani: Sa mor io scot pistolul!!
ceilalti doi se uita spre mine. Eu iau o revista la intamplare si ma prefac ca o citesc.
Unu din tigani: Pe bune, scot pistolu. (duce mana la piept)
Altul: Lasa, mah, calmeaza-te fratioare..
Unu din tigani: (tot ducea mana la interiorul paltonului) Macar pentru ala micu, traiasca-ti tie.. Pai am fost eu in toata lumea asta si am povestit de dumneata..la toti le-am zis ca dumneata esti cel mai bun, si la Cluj acuma cand am fost, si ne faci d-astea? N-ai zis ca le dai cu 2 milione, acuma ne ceri 3?

Continua sa se certe. Cei 3 urla la palarier, palarierul le tot zice ca nu le mai da nimic, pana la urma le aduce o palarie pentru ala micu'. Mie imi cam era frica de pistolul ala care se tot aducea in discutie, dar mi-era cam aiurea sa plec asa subit, ca sa nu dau de banuit. Poate li se punea pata si pe mine. Asa ca rafoiam la greu Ciao si Star.

Palarierul: Na, uite, pe asta am facut-o pentru altcineva la comanda. Da uite, ti-o dau tie, numai sa ma lasati o data. Uite, ia-o si duceti-va o data! Nu-mi mai faceti scandal aicea ca trece lumea si ne vede, ne facem de ras. Vreti sa avem probleme?
Ii intinde palaria: Uite, pentru tine, 1 milion jumate.
Tiganu se enerveaza: CUM ADICA??? Pai nu ai zis 1 milion, iti bati joc de noi, vrei sa scot pistolu sa impusc tot pe aicea? Zi, vrei sa scot pistolu? Ca il scot..
Palarierul: Nu, mai, stai cuminte, hai 1 milion 300 pentru tine..
Tiganu: Niciun milion, ia ca m-am enervat, scot acuma pistolu ma auzi? Nu iti mai dau niciun ban. ma auzi?
vorbeste in limba lui cu ceilalti 2.
apoi: Mai ai d-astea pentru copii?
Palarierul: Nu, aia era singura..

incep iar sa se certe cand vine vorba de plata. Se tot amesteca in calcule, mai ameninta ca scoate pistolul, mai tranteste palarii, pana la urma se pun de acord la o suma, o platesc. Unul din ei scoate apoi un cutit si incepe sa sfasie niste palarii care fusesera reper pentru calapod.
Apoi le arunca pe jos si le calca in picioare. si ies.

astept pe scaunel.
dupa cateva momente, vine la mine palarierul: Ia zi domnisoara, ce vrei?
eu: Pai scriu un articol despre palarii si aveam nevoie de cateva informatii..
el: Ce informatii don'soara? Nu mai vreau...Nu ma intereseaza, io vreau sa plec acasa acuma. M-am saturat de articole si interviuri, am tot dat interviuri, au tot scris despre mine..

Se duce in atelier. Se intoarce cu un ziar: Uite citeste aicea ce vrei sa afli, ca scrie tot, nu mai am ce sa-ti mai zic..
ma uit pe articol. scrie ca are 80 de ani. scrie cum il cheama. sunt cateva poze cu el. zice ca e palarier de la 12 ani. citesc in continuare.

se intoarce palarierul, mai calm: Deci ce mai vrei sa stii?
eu: Pai, niste preturi..orientative..
incepe sa imi spuna ca depinde de material, de textura, de model, de marime...etc..apoi se opreste si imi zice:
Auzi, domnisoara, eu vreau sa inchid acuma..
eu: Ok, vin maine dimineata sa va mai intreb cate ceva.
el: Ah, nu ca maine dimineatan vin unii de la o televiziune si nu vreau sa va suprapuneti.. Vino..luni sau marti, da stai ca luni am alt interviu, mai bine vino marti asa, pe la pranz si iti mai zic io..acuma, na, vreau si eu sa inchid, sa plec.

vineri, 24 octombrie 2008

Fata din Finlanda

In club.
O tipa danseaza cu mult chef. Decolteu, arata bine, rade zgomotos.
Incepe sa danseze cu prietenul meu bun, G.
La un moment dat, canta Parazitii. Tipa incepe sa isi miste soldurile provocator. Se iau in brate. Incep sa vorbeasca.
Are 27 de ani.
E din Finlanda.
A venit in Bucuresti sa se distreze putin. E in concediu.
G ii zice ca el are 21 de ani.
G simte nevoia sa discute, sa discute, ca poate-poate o iesi ceva. Asa ca incepe sa ii povesteasca de Finlanda, de o buna amica plecata acolo.

"Cum o cheama?", zice tipa.
"A.", zice G. (e un nume mai rar)
"Nu se poate, continua tipa, si cum arata?"
"Pai satena, par lung, slabuta, e fan inrait Him."

Tipa se blocheaza si se da inapoi. (ii mai cere cateva detalii despre tipa)
"Pai stii, am tinut-o in gazda, a stat la noi vreun an.. La mine si la sotul meu, stii eu sunt casatorita acolo, te rog sa nu imi faci probleme, sa nu cumva sa ii zici ceva de mine."
G: "Stai linistita, putem doar sa ne simtim bine, nu zic nimic."

Tipa intra in panica:
"Nu, te rog, uita ca ne-am intalnit si nu povesti nimanui. Eu am sot acolo, ma asteapta, nu vreau sa imi stric casnicia, te rog sa nu ii spui A. nimic de mine, ca m-ai intalnit sau ca am iesit in club sau ceva."

Si se indeparteaza.
G: Da stai, hai macar sa mai dansam..
Tipa fuge in celalalt colt al clubului, apoi dispare subit.

sâmbătă, 18 octombrie 2008

Fluturasul

Luni. Dimineata. Parcul Moghioros. Casti in urechi. Blink 182 - i miss you pe fundal.
Ma grabesc sa ajung la Leu.

In dreptul terenului de tenis, doua doamne (la vreo 60 si ceva de ani) se opresc in dreptul meu si incep sa spuna ceva. Muzica mea suna tare in casti si eu nu inteleg nimic.

Ele gesticuleaza si scot o carticica din sacosa. Opresc muzica.

Una din ele: (...) si daca veniti la intalnirile noastre putem sa vorbim mai multe despre asta.
Eu: Poftim?!
Cealalta: Adica va putem ajuta, daca aveti nevoie. Trebuie doar sa stabilim o intalnire si..
Eu: Deci, cu ce va pot ajuta?
Una din ele: Uitati, va lasam un fluturas si ne cautati dumneavoastra daca doriti.
Eu: Ok.

Imi intinde fluturasul. O iau la fuga, deja eram cu 30 minute intarziere, dau drumul la muzica si ma uit la "fluturas".
Ma opresc. Ma intorc, ma uit dupa ele. Ma uit pe strada. In jur mai erau si alti oameni de ce au venit tocmai la mine??

Pe fluturas scria: "ESTI DEPRIMAT? CAUTI ALINARE? LA INTALNIRILE NOASTRE POTI GASI SOLUTIA PROBLEMELOR TALE"...
+adresa de mail, numar de contact.

luni, 13 octombrie 2008

Marfa proaspata - varianta masculina

In noaptea asta.
Ora 22:30.
Troleul 90.
Stau pe scaunul cel mai din fata(tapetat) si incerc sa citesc un roman.

Aud o voce de barbat:

- Aloo, acuma raspunzi aaah? Pai eu stau ca prostu' si te sun o zi intreaga si tu imi tii mie telefonul inchis? Cum adica l-ai avut la incarcat? Pai si ce, daca il tii deschis nu se incarca?

Imi scot castile din urechi si ma intorc.
Vad un tip tuns scurt, in trening negru cu dungi albe.Nici tanar, nici batran.

Tipu continua: Cum adica sa il tii inchis? O zi intreaga? ce incarcat dom'ne, ce incarcat? Ce treaba are incarcatu?
Scot din geanta revista Time Out si un pix si incep sa scriu ce zice tipul. Incerc sa inghesui cuvintele in spatiile albe de pe prima pagina. Zici ca e tipul gelos din povestea anterioara. Incredibil!

Tipul: Stii ce? O sa-ti fac si eu la fel. Si nici n-o sa te anunt. O sa imi inchid mobilul o zi intreaga ca sa nu mai stii nimic de mine si cu asta basta! (nervos) Pai anunta si tu! Zi si tu "azi imi inchid telefonu". Pai te-am sunat de mi-au iesit spumele TOATA ZIUA! Si da-i cu abonatu, abonatu! Da-l in mortii ma-sii ca se incarca si daca il tii deschis!! (pauza) In troleibuz, ma duc acasa. Da. Fii tu atenta la mine ca ti-o fac! O sa-l inchid ca sa vezi si tu cum e. Si nu-ti mai zic nimic. Sa suni si tu pana iti dau spumele. Uite de-aia, ca asa vreau eu. Uite de-aia. TE-AM SUNAT O ZI INTREAGA SI L-AI AVUT INCHIS! Hai, stii ceva? Ia mai lasa-ma..Hai noapte buna!

Inchide mobilul. Injura(Foarte urat.)

(PS: Recomand filmul "Viata ta in 65 de minute"[Tu vida en 65']. Spaniol. Puternic. Foarte interesant montat. (+cateva momente previzibile care au si ele farmecul lor)Cu o coloana sonora cvasi-obsedanta. )


duminică, 5 octombrie 2008

Freak Control

In autobuz. Inghesuiala mare. Ora de varf.
Suna un mobil. Initial nu il bag in seama. La un moment dat aud:

- Pai cum adica unde sunt? In autobuz! Pai ce sa se auda daca sunt in autobuz? Nu e galagie..ce sa fac? Pai si unde crezi tu ca sunt? Da nu intelegi ca sunt in autobuz, nu am de ce sa te mint. Pai cum sa iti demonstrez? (pauza) Stai ca ajung acuma in statie si o sa spuna aia "urmeaza statia.." si o sa vezi. Acuma opreste la Razoare, stai asa..

(deja toata lumea era atenta la conversatia fetei. Statea pe scaunul din fata, pe locurile rezervate batranilor, in directia opusa sensului de mers al autobuzului. Tinerica, satena, cu o geanta neagra si o sacosa alba. Nimic iesit din comun. Parul strans la spate intr-o coada. Discret machiata.)

Autobuzul se opreste, deshide usile, le inchide la loc. Asteptam toti momentul in care vocea doamnei va anunta :"Urmeaza statia...", dar nu s-a auzit nimic. Nu a anuntat nimic.

- Pai nu a zis! Pai de unde sa stiu eu?Acuma ma duc spre casa, SUNT IN AUTOBUZ! In 368. Pe cuvantul meu! Daca iti spun.. Da de ce nu ma crezi? Haide mah!

(imi venea sa ii smulg mobilul din mana sa sa ii zic idiotului ca e in autobuz)

- Da' nu intelegi? Da' eu nu stiu ce sa mai fac, chiar nu mai stiu, da de ce sa imi inchizi telefonul? (fata incepe sa planga) Dar ti-am zis o data, nu te mint, de ce sa te mint? Sunt in 368 in autobuz! Pai cum adica sa nu ma creeeezi? (pauza)Dar daca iti spun eu ca sunt aici, ce vrei sa faaac? Zi-mi ce vrei sa fac?? Sunt in autobuz. Da, in autobuz. Nu stiu de ce nu se aude motorul, ca nu se aude.. Cum sa fie prea liniste, pai si ce sa fac? Vrei sa fac eu galagie? Da asa e in autobuzul asta. Da. Pai nu zice aia "urmeaza statia".. Nu se aude. Poate nu i-a dat drumu soferul. (pauza) Sunt in autobuz. Pe cuvant. Cum adica nu ma crezi??

(inchide mobilul. isi sterge lacrimile. imi vine sa ma duc la ea sa ii spun sa il lase naibii pe idiot si sa isi caute pe altcineva. dar nu fac nimic. nici ceilalti calatori nu zic nimic. doar schimba priviri. fata se simte stanjenita, isi intoarce privirea spre fereastra.)

miercuri, 1 octombrie 2008

Felie de viata, ca sa zic asa

In troleu. Frig. tarziu. Se urca o gasca vesela: 3 baieti si o fata. Vorbesc tare.
Mobilul unuia dintre ei suna cu melodia Le professionel (Ennio Morricone). Si de fiecare data cand ii suna, il scoate, da de doua ori din cap, schimba priviri cu ceilalti, apoi raspunde: "Da frate!"

Discuta despre relatii. Si tipe. Fata care e cu ei e mai baietoasa. Si se da misogina:)
La un moment dat, tipa il intreaba pe tipul mai gras:
- Dar tu de ce nu te cuplezi cu aia?

Tipul mai gras: Aia mah? Pai nu imi place. E asa...populara. O stie toata lumea, n-ai vazut?
Tipa: Da, adevaru e ca cam asa e..

Tipul mai gras: Mie nu-mi plac astea, eu vreau sa fie normala. Asa, ca mine. Normala, intelegi?

Liniste.
Suna mobilul. Ennio Morricone - Le professionel. Toti dau din cap pe ritm.

duminică, 28 septembrie 2008

Pierd neuroni...

Cand ma enervez pentru ca nu vine niciun autobuz, iar eu am intarziat deja.

Cand e inghesuiala si oamenii care te calca nu zic "pardon".

Cand gasesc scrisori vechi si imi dau seama ca nimic din ce scrie in ele nu mai e valabil acum. Ma irita in special formularile care incep cu “mereu” si se termina cu “niciodata”.

Cand cineva imi promite ca vine undeva si cu 10 minute inainte ma anunta ca nu mai poate.

Cand alerg dupa un troleu si imi inchide usile in nas.

Cand muncitorii de la Leul se imping in mine. Si dup-aia se hlizesc.

Cand ajung la metrou si el tocmai pleaca din statie.

Cand cunosc oameni care nu au nicio parere despre nimic. (DA, se poate!)

Cand ajung acasa noaptea tarziu si gasesc cheile bagate in usa.

Cand miroase a clor.

Cand dau un mesaj si astept un raspuns si nu il primesc.

Cand ploua puternic si eu nu am unde sa ma adapostesc.

Cand intarzii.
Cand intarzii.
Cand intarzii.

joi, 18 septembrie 2008

Sec de toamna

Imi iau micul dejun pe strada. Pe fuga. Nu beau cafea. Doar cappucinno cu amaretto cand mi se face pofta. Mananc numai tampenii, pe fuga. Ascult muzica la casti in metrou. Citesc in autobuz. Adorm greu si tarziu. Am 4 proiecte de finalizat. Din domenii diferite.
In rest fug. Ca sa nu intarzii. Si tot intarzii.
Ai zice ca nu am timp sa cunosc oameni noi sau sa mi se intample chestii de-astea cvasi-penibile. Totusi..

Mi-am facut timp sa merg la radiografie la picior. Am ajuns cu 10 minute inainte sa plece doctorul.

Inauntru, in camera cu raze. Aceeasi doamna de data trecuta, cu privirea seaca.
Doamna aceea: Deci, sunteti din sectorul 6. Stiti ca se plateste nu?
Eu: Da, stiu.. Ma grabesc un pic ca domnul doctor trebuie sa plece..
Doamna aceea: Da stii ca..ni s-a stricat aparatul si nu mai merge decat sa stai in picioare..si sa incerci sa te lipesti asa de ecranul asta..

(asta inseamna sa ma urc desculta pe un taburet foarte incomod si sa fac echilibristica in timp ce ea apasa pe buton.)

Dupa mai multe pozitii nereusite cu piciorul meu care pur si simplu nu se aseza perpendicular pe nu stiu ce raze care veneau de nu stiu unde, a facut "poza".

Astept, astept, astept.

Doamna aceea: Deci..cum te cheama?
ii zic.
Doamna aceea: cati ani ai?
Eu: 20.
pauza

Doamna aceea: Si cand esti nascuta?
Eu: 16 decembrie '87.
Doamna aceea(cu satisfactie) Aaaahh...pai atuncea ai 19 ani, nu 20 cum mi-ai zis tu!
Eu: Nu doamna, am 20.
Doamna aceea: Pai cum? Esti in '87..ai 19 ani..!
Eu: Nu doamnaa...Am 20 de ani..si fac aacum in decembrie douazeci si UNU.
Doamna aceea: (contrariata) Pai n-ai cum..
Pauza. pauza. Pauza.
Pauza.
Doamna aceea: Aaaa...da..'87.. Da, deci ai 20 de ani..

Doamna aceea: 16 lei.

duminică, 14 septembrie 2008

Anticearcan, teatru si opera

-Prolog-
Asteptam pe cineva la Grozavesti. Trebuia sa ne vedem la Orhideea, dar in tooata zona respectiva se lucra (erau utilaje, placi si asa mai departe).
Asa ca m-am hotarat sa astept pe pod. M-am cocotat pe o placa de asfalt mai inalta ca sa am vizibilitate in toata intersectia. Si stateam acolo. Asteptam, asteptam.

Vine la mine un tip. Grizonat, cu parul lungut, o figura obosita, genul de "paznic". Avea in mana multe pungi de la Carrefour.

Grizonatul: Ma scuzati, domnisoara, va suparati daca va intreb ceva?
Eu: Nu, spuneti..
Grizonatul: Da' sa nu radeti de mine, va rog, ca chiar nu stiu.. Apropo, Razvan ma numesc. (imi intinde mana)
Eu: Andreea.
Grizonatul: Deci, vreau sa va intreb ceva...
Eu: Pai ce anume?
Grizonatul: Bine, uitati, da sa nu radeti, eu am castigat acuma la tombola la Carrefour o cosmetica.
Eu: Mda..
Grizonatul: ..si am castigat-o, stiti, cu bonuri si de-astea, la concurs, si vroiam sa stiu daca o pot folosi si barbatii..ca io chiar nu stiu. E un anticearcan.

Vad ca tinea in mana un tub. Intind mana sa il iau sa ma uit la el, dar tipul nu ii da drumul.

Eu: Pai dati-mi sa vad de care e...sa va spun cum sa il folositi.
El mi-l da cu strangere de inima.

Grizonatul: Da' sa nu il deschideti, va rog.
Iau tubul. Era un anticearcan de la Max Mara.

Grizonatul: (razand incurcat) Deci imi ziceti si mie cum sa fac, cum sa ma dau cu el? Stiti ca imi prinde bine, ca io nu prea dorm noaptea si chiar am cearcane..ca nu prea dorm, asta e..Stau cam prost cu somnu'.

Eu: Pai (intorc tubul) il scoateti pe aici..
Grizonatul: Nu, nu, nu sa nu il deschideti va rog!
Eu: Nu..nu il deschid, stati linistit. Deci va dati sub ochi asa (ii arat) si il intindeti.
Grizonatul: Si il intind si gata? Nu radeti, ca eu chiar nu stiu cum e cu cosmeticele..
Eu: Da, atat. Il intindeti sub ochi..

Grizonatul: Multumesc mult, cam cat e unu, 2-3?
Eu: (nedumerita) 2-3...ce?
Grizonatul: Sute. Cam atata e unu?
Eu: Da, cam asa, vreo 250 de mii..

Grizonatul:
Da..auziti, da la opera mergeti? Va place?
Eu: Da, merg..
Grizonatul: Si eu. Le-am vazut pe toate de cateva ori, daca vreti va fac rost de invitatii, v-ar place? Vreti? V-ar place?
Eu: (rezervata)Mmda..
Grizonatul: Va spun io care e cea mai buna...ca le-am vazut pe toate : (si incepe sa le turuie megaa repede) Manon Lescaut, Traviata, Carmen, Liliacul, asta e cea mai bune, va zic io, e la Opereta de fapt ca io merg si la operete, si Manon Lescaut e frumos rau, mi-a placut mult! Deci daca vreti sa mergem, fac io rost.
Eu: Pai lucrati acolo?
El: Nu. Da la teatru mergeti?
Eu: Da..

Grizonatul:
La ce ati fost ultima data?
Eu: La un festival..se numea Undercloud. Pe motoare.
El se da mai departe, se stramba putin..

Grizonatul: Ah, mie nu imi plac astea. (se uita asa putin scarbit la mine) Mie imi plac alea clasice. Io am fost la toate teatrele din Bucuresti, stati sa vi le zic: La Bulandra, la Nottara, la Comedie, la teatrul Mic, la Odeon...si evident la National, acolo am mers ultima oara. V-ar placea sa mergem? Ca fac eu rost de invitatii..

Eu: (si mai nedumerita) Nu stiu..mm..
Grizonatul: Veniti de la strand? (Avem o rochie alba fara maneci si pe dinauntru sutienul de la un costum de baie, dar eu asa ma imbrac de obicei cand am ceva cu spatele gol. M-am gandit sa nu mai intru la detalii, sa lungim vorbaria asa ca ii zic:)
Eu: Mda.
Grizonatul: Vai, ce chestie si eu am fost tot azi. La ce strand ati fost?
Eu: (Ei, pe naiba..) N-am fost la nici un strand. Asa imi combin eu hainele.
El se da un pas mai departe, se uita asa dezamagit la mine de parca nu intelege care e faza si zice sec: "Ah.". Apoi..

Grizonatul: Da, ar trebui sa imi dati numarul dumneavoastra de telefon, da...aoleu...nu am nimic de scris..cum sa facem?

Eu: Pai lasati..
Grizonatul: Ah, stati ca am o carte la mine si scriu pe ea...Aoleu, da nu am cu ce. Aaaa...stiu! Lasati ca scrijelesc numarul cu cheile..Unde mi-oi fi pus cheile..?
Eu(oarecum panicata) Nu, nu, nu, lasati, uite imi notez eu numarul dvs in mobil(scot mobilu) si va caut eu.
Grizonatul: Ah, pai nu, ca nu am doar RDS...Stiti..Io nu-s cu astea..
Eu: Aha, inteleg..

(Deja incepuse sa imi sune mobilul, trebuia sa plec de acolo sa ma intalnesc cu cineva, ma cam grabeam)


Gasesc pana la urma un pix la mine in geanta, i-l dau, el scoate un roman, da la ultima pagina, ii dictez numarul.
Grizonatul scrie numarul si atat. ii zic: "Andreea. ca sa notati acolo."

Grizonatul: Ah, stiu. Andreea. Am o memorie fantastica, tin minte toate numele, nici nu e nevoie sa scriu pentru ca imi voi aminti! Nici nu scriu. Stiu, cum sa nu stiu. Andreea...

Eu: Bine, eu ma cam grabesc. La revedere.
Grizonatul: Ah, auziti, ca sa nu fie probleme, sa imi ziceti cand sa va sun.. va sun dupa 7, e bine asa?
Eu: habar n-am...da...e ok...(tot dadeam sa plec)
Grizonatul: Sau cand vreti, io cam asa ajung acasa..pe la 7..da daca vreti altfel..
Eu: nu, nu, nu, e bine asa, haideti ca eu...
Grizonatul: Ah, si daca e ceva, sa nu aveti probleme...daca nu puteti sa vorbiti, ziceti doar atat: GRESEALA. Si eu o sa inteleg. (zambeste cu subinteles)

marți, 2 septembrie 2008

Bud6 zdorov kak zeleonaia karova

Cu Alexandrina in Praga. In centru.
Vroiam sa luam bilete la un concert la opera sau la teatru.
Toti ne intrebau:Where are you from?
Noi: Romania.
Ei(dezamagiti) Ah, Romania…

Intram intr-un muzeu, ne uitam la niste proiectii cu filme alb-negru despre cum era Praga..la iesire intrebam noi de spectacole si tipul ne intreaba: Where are you from?
Noi: Romania.
El: Ah, Romania.

Iesim.
Zic: Bai, ia hai sa nu mai zicem ca nu suntem din Romania sa vedem cum reactioneaza la alte tari. Ca io nu ma prind daca reactioneaza asa la Romania, sau asa fac ei in general, indiferent de tara.
Alexandrina: Pai si de unde sa fim? Din Anglia?
Eu: Nu, ca si-ar da seama ca nu avem accent. Hai sa fim din Rusia.(discutasem cu o seara inainte cu un tip din Belarus care ne-a zis ca ceha nu seamana deloc cu rusa si ca nu a intalnit pe nimeni care sa stie rusa prin Praga. Deci eram acoperite.)
Alexandrina: Bine mah. Gata. Suntem din Rusia.

Vedem un afis mare cu Black Theatre pe o cladire. Intram. Ne intampina un tip.

El: Hello..
Noi: Hello..

Ne prezinta oferta de spectacole, ne zice ca are reducere pt studenti, ne invita inauntru in sala si ne intreaba previzibilul: Where are you from?
Eu imi iau aer in piept si zic hotarat: From Russia..

El se lumineaza la fata si incepe sa vorbeasca in rusa.
Imi cade tavanul in cap.
Ma uit la Alexandrina… (CARE ERA PROBABILITATEA SA STIE RUSA??)

Eu nu stiam decat dobrai denie, dobrai noce, da, niet..si celebra expresie care nu mergea deloc in contextul asta.
Tipul termina ce a zis.

Eu: Your Russian is really good
El: Really? Cos I don’t know that much..i mean I understand but I can’t talk so well..Tell me something in russian so that you’ll see that I understand..
Eu: Oh, no, but your accent is really good…Really..
El(contrariat) Really..?
Eu: Of course, people usually don’t talk so well because Russian is kind of hard..
El: Russian is hard?
Eu: Yea, that’s what people are saying..
El: I studied Russian..i like it very much, but I just can’t talk so well..But it’s similar to Czech..

El continua cu ceva in rusa si rade.Eu ma uit la Alexandrina. Radem si noi..

Eu: So, thank you very much, but we’re in a hurry so we should go..
El: Ok, please come to our show. It’s really nice..
Eu: Ok, good bye!

El zice ceva de plecare(probabil) in rusa..
Eu (din capatul scarii): Your accent is really good..Bye..

Si iesim..
Eu: Frate gata, nu mai suntem din nicio Rusieee….suntem din Romania din nou..

Vin 2 tipi la noi cu oferte pentru opera.
Unu din ei intreaba: Where are you from?
Eu: Romania.
El: Oh, Romania..beautiful women, beautiful, beautiful, beautiful..

sâmbătă, 23 august 2008

Alina Dumitru de la Starbucks

Eram la Starbucks. Cu Ovidiu si Victor.
Jazz pe fundal. Un chelner super saritor care facea mereu ordine si curata scrumierele.
Toate pareau bune si frumoase. Si linistite.

La un moment dat, Ovidiu:”Frate, nu pot sa cred uite-o paia!”
Eu si Victor ne uitam in directia respectiva. Nu recunoastem pe nimeni.
Ovidiu: Frate, e Alina Dumitru, romanca aia care a luat aur la judo.
Noi: Unde mah?Ovidiu: La olimpiada, la categoria 48 kile. Uita-te la ea ce micuta e in realitate. Da te bate mar daca te prinde..

(intre timp, securitatea il ia pe un tip, se bat, ala face scandal, il baga intr-o camaruta, un altul pleaca in viteza cu o masina care nu avea geamul din spate, toata lumea se agita si nu intelege nimic. Iar in departare se auzea alarma politiei)

Ovidiu: Da frate, ar trebui sa ii facem ceva sa stie ca respectam ce a facut. Nu stiu cum.. Sa ii spunem ca suntem mandri ca a luat aurul..
Eu: Bai da poate vrea si ea intimidate..poate a iesit la o cafea si vrea liniste. (era cu o prietena)
Incepem sa facem noi mai multe teorii prin care putea sa ii aratam ca suntem mandri ca a luat medalia de aur la judo.
Ovidiu: Bai io ma duc sa ii iau un buchet de flori.
Se duce Ovidiu, traverseaza pana la florarie, cumpara un buchet de frezii.
Si ma suna: Mai e?
Eu: Da, mai e. Hai cu florile alea.
Ovidiu: Pai nu, ca nu pot sa i le dau io..trimite-l pe Victor.
Il trimit pe Victor dupa el.
Ovidiu se intoarce singur.
Eu: Ce faci mah? Nu-i mai dati flori?
Ovidiu: Du-te tu cu Victor, vezi ca te asteapta dupa colt. I le dati voi, ca mie mi-e aiurea..
Eu: Hai frate…da-i-le tu..
El nimic.
Eu: Ok, ma duc eu. Esti culmea. Bai, da esti sigur ca e tipa aia?
Ovidiu: Da mah, clar ea. Uita-te la ea..
Eu: Io oricum nu stiu cine e ea..
Ovidiu: E Alina Dumitru mah, m-am uitat eu la olimpiada, ce naiba? Ea e..La categoria 48 kile..

Bon. Ma duc dupa Victor. Il gasesc dupa colt cu florile in mana.
Eu: Ok..Cum facem?
Victor: Pai Ovidiu mi-a zis sa o intreb daca e ea Alina Dumitru, apoi sa ii dam florile si sa ii zicem felicitari.. Vorbesti tu?
Eu: Bai, eu nu am nicio idée cine e ea de fapt. Mai bine vorbesti tu la inceput, apoi intervin eu, o felicit si ii dau florile din partea noastra..
Victor: Deci io ii zic Buna, nu te supara, esti Alina Dumitru?
Eu: Da, iar eu ii zic felicitari pentru medalie, uite din partea noastra…
Mergem la masa. Tipa era prinsa in conversatie. Victor se apleaca spre ea. Eu cu florile la spate ma pun langa Victor.
Victor: Buna, scuza-ma ca te deranjez, esti cumva Alina Dumitru?
Ea: Nu.
Eu, convinsa ca o sa spuna da, deja intinsesem florile, iar acum ne uitam toti ciudat unii la altii, asa ca m-am lasat in genunchi, sa para ca de aceea am venit cu florile in fata.

Eu: Chiar nu esti?
Ea: Nu, dar de ce? Cine e Alina asta?
Eu: Pai e una care a luat medalie de aur la nu stiu ce sport. (apoi tac brusc ca ma gandesc ca poate chiar e ea si a intrebat asa retoric si acum i-am zis-o cam urat)
Ea: Nu, imi pare rau..
Eu: Pai stii ca noi, mai précis prietenul nostru de acolo de la masa a fost sa cumpere florile astea pentru tine, ca a crezut ca esti Alina Dumitru..

Tipa se uita la ovidiu ii face cu mana, se uita nedumerita la noi.
Ea: Nu imi pare rau..
Eu: Da sigur nu esti?
Ea: Nu…
Eu: Eh, asta e. Macar ia florile..
Vine si Ovidiu.
Noi: Nu e Alina Dumitru.
Ovidiu: nu pot sa cred. Dar semeni perfect..
Ea: La ce a luat medalie?
Ovidiu: La judo.
O bufneste rasul.
Ea: Da nu te uiti la mine, am 50 de kile?
Ovidiu: Pai da, ea a castigat la categoria 48 kile.

Pleaca Ovidiu si Victor. Raman eu cu ea.
Ea: Auzi, da mi-e mila de saracu baiat, a dat bani pe florile astea, nu pot sa le iau asa. Si nici macar nu sunt alina aia.
Apoi am discutat putin, am facut cunostinta, pe ea o chema Georgiana iar pe prietena ei Raluca. A luat florile. Si apoi le-am lasat in pace.

sâmbătă, 16 august 2008

Play the piano?

Villach, Austria
Abia ajunsesem la hotel, dupa o zi de alergat prin oras.

Ne cazam, ne aruncam bagajele si pac: eu si fratimiu mergem repede la receptie sa intrebam daca avem internet.

In lift vad un afis:

si vad "1 cerculet piano" la 1-st floor. apoi vad si la receptie - "piano terra"

Mi se lumineaza ochii si ii zic lu fratimiu: "Bai, nu pot sa cred, astia au pian aici!! Cat de tare, am asa un chef sa cant"

Ajungem noi la receptie, tipa ne explica cum e cu netu (4 euro un sfert de ora) si pac inapoi in lift.

Eu: hai la etajul 1 sa cautam pianul!
Apasam pe 1. iesim din lift. 2 fotolii, o masuta, in rest camere.

Mergem pana in capat. nimic.

mergem pe un culoar paralel. iesim pe terasa. nimic.

ne intoarcem in lift. ne mai uitam o data pe afis.

zic: hai la 2, poate e acolo.

mergem si la 2, bajbaim pe acolo, gasim niste rafturi din lemn vechi, o oglinda retro si niste scaune micute. dar NICIUN PIAN!...

ne intoarcem iar in lift si mai citim o data...

1-st floor, 1 piano

2-nd floor, 2 piano....

si ma izbeste revelatia. piano insemna etaj!! si cum villach e foarte aproape de italia are instructiunile in germana, engleza si....italiana...

mda, PIANO...

duminică, 6 iulie 2008

Datul din cap - part 2

Memento din Bulgaria:
In ultima zi trebuia sa plecam repede si am vrut sa ne ducem pana la supermarket sa ne luam mancare pt drum...
Era frig incepuse si sa ploua, nu prea dormisem..aproape alergam pe strazi pentru ca trebuia sa prindem si trenul.

Intram noi intr-un fel de Billa si erau niste tipe imbracate la fel care faceau reclama la supe instant... Noi eram morti de foame. Ne-am oprit in fatza standului, tipa si-a spus polologhia in bulgara ei despre cat de buna e supa.. noi dadeam din cap ca "DA" si intindeam mana sa luam... ea le tragea inapoi; se uita mirata la noi si incepea iar sa laude supa.
Noi asteptam sa termine de zis, apoi dadeam din cap 'da-da' sa ne dea o data sa gustam din supa. Iar ea o tragea inapoi si se uita si mai contrariata la noi.

La un moment dat n-am mai asteptat am pus mana pe acele paharele(adica le-am insfacat semi-violent) si am plecat in supermarket..
Tipa se uita(din nou) contrariata.. dupa care ne-am amintit iar de problema lor cu datul din cap.
once again: de la stanga la dreapta inseamna DA, iar de sus in jos inseamna NU.

marți, 1 iulie 2008

Shprehen zi doici?

In Kaprun, Austria.
Seara spre noaptea. Luni. Pustiu pe stradute. O singura cafenea luminata cu multi oameni tacuti.

Ajung cu R in fata unei vitrine cu Vans. Ne uitam, analizam, dam sa plecam.
Un tip burtos, grizonat imi face semn pe umar. Ma opresc. El incepe sa vorbeasca in germana, razand. Gesticuleaza.
eu: ??!?!

el ma trage de mana in fata vitrinei si imi tot arata 2 modele de Vans, unii albi si altii cenusii. Intuiesc ca imi spune ca aia albi se murdaaresc imediat pe cand cei cenusii raman cenusii. Ma gandesc ca poate a facut o glumita gen: Caare e diferenta intre cele doua perechi? Aia albi sunt curati.

Asa ca zambesc si spun razand: Ya, ya...ya-ya..
R era complet nedumerit.
Tipul insufletit incepe sa vorbeasca si mai precipitat in germana.. noi ne tot indepartam asa tiptil-tiptil. La un moment dat pare ca pune o intrebare, asa ca ii zic:
- Yaa..auf fiderzin!
si pac. ne intoarcem cu spatele si plecam.

joi, 26 iunie 2008

Le petit Schumacher

Aveam examen.
Nu am fost gata la timp. As usual.
Se facuse deja 9, iar eu la 10 incepeam.
Am iesit repede-repede si am gasit un taxi. Avea toate geamurile deschise. Ii explic ca tre sa ajungem in 35 min la universitate.

El: Ajungem, ajungem!
si porneste cu scartait de roti.

Era grizonat, slabut, la vreo 57 ani.
Pe la Favorit imi dau seama ca nu a pornit aparatul.

el: aa, ma scuzati don'soara e prima mea cursa. Sunt cam obosit asa, ca ieri le-am luat pe unele de la unirea. Ieri noaptea asa.. Si aratau bine, erau imbracate bine, ca io nu iau tigani si d-astia.. Si urca astea in masina, imi zic pe unde sa le duc..si taticule, incepe sa putaaa intr-un hal. Puteau a transpiratie in ultimul hal. Imi tineam respiratia si nu mai rezistam.. Si deschid io geamu', aveam si un d-ala de parfum, il tineam pe nas, nu mai rezistam..tot frecam parfumu ala sa iasa aroma sa nu mai simt transpiratia imputitelor. sau ma rog, o fi fost doar una din ele, acuma nu am de unde sa stiu.. Da' am ajuns la semafor si stii ce am vrut sa fac? Am vrut sa ies din masina..sa ies sau sa le dau afara ca nu mai suportam.. Da nu am facut asta..ca mai era putin din drum.. Si le las pe astea doua acasa..si stai sa vezi! Ca se imbibase mirosu in scaunul din fata.. Am crezut ca moooor.. Si am mers repede la un petrom si am luat 7 d-alea de parfum!

deschide sertarul de la bord si imi arata teancul de arome pentru masina

el: si am stat toata seara, l-am sunat pe fi-miu sa vina sa ma ia cu masina ca io nu mai puteam sa merg..si acu am lasat toate gemurile deschise, am dat cu parfum..se mai simte ceva?

Eu: nu, parca nu se mai simte...

Ajungem pe bulevarul Timisoara. E o coloana imensa de masini. O ia pe contrasens cu 90 la ora. Apoi pe sinele de tramvai.

El: Eh..tot se mai simte ca mi-a imbibat scaunu cu transpitratia ei..Doamne, ce imputite!...o singura data am mai patit asa, cu un negru. Da ala saracu nu avea ce sa faca, asa era pielea lui, stii? Ca la negrii..si daca se spala de 3 ori pe zi tot degeaba! Si tot asa, s-a urcat in fata..eu imi tineam respiratia..Era cald afara..pana cand mi s-a facut rau. Si am oprit masina, am iesit din masina, i-am zis ca nu ii iau niciun ban dar ca nu mai pot sa il mai duc.. Si am stat asa acolo, pana mi-am revenit..I-am zis: fara suparare, nu iti iau niciun ban pe cursa asta, dar te rog eu, du-te!
..
Ajungem la Cismigiu. Se strecoara printre masini, ajunge primul la stop. Langa noi, un Audi rosu care nu vroia sa il lase sa se bage in fata lui. In fata noastra erau parcate masini... Se face verde, taximetristul meu accelereaza, audi-ul accelereaza, in fata noastra erau masini parcate, ne tot apropiam de ele, niciunul nu ceda, deja ma vedeam cu unmare pooooc. Si taximetristul meu se uita furios la audi si accelereaza mai tare si ii taie fata asa bruuuuusc, ca la curse! Si porneste cu viteza mare spre universitate..

am ajuns in 20 min la ora de varf. A fost cel mai tare taximetrist.

Shuffle Random

* calculatorul meu se deschide singur. de obicei il apuca in mijlocul noptii, fara ca cineva sa umble la el sau fara ca vreo greutate sa apeze pe buton. Pur-si-simplu. se deschide. Dubios.

* adorm numai dupa 1 noaptea, deschid ochii la 6:30 dimineata, ma uit la ceasul de pe perete, vad ca e 6 jumatate si adorm la loc. Pana la ora 9. Fix. In fiecare dimineata de o saptamana. Fara sa imi doresc asta. Ca in ziua cartitei.

* am dat pentru prima oara telefon sa imi comand un taxi. De fapt am dat 3 telefoane. Nicio firma nu avea masini disponibile. Great start.

* m-am impiedicat de 3 ori in aceeasi zi cu glezna cea stricata. nu se stie daca e ok inca.

* in Unirea sus,la toaleta, cineva asculta manele in cabina pentru handicapati. La maxim.

sâmbătă, 14 iunie 2008

Ne vedem luni

la circa financiara.
intru. cald rau. oameni multi.

ma duc la primul ghiseu:
- buna ziua, pentru inregistrarea unui contract de angajare ce trebuie sa fac?
tipa nimic.
eu: Nu va suparati..?
ea: Da ce sunt io? Du-te la camera 14 si intreaba! Acolo sunt informatiile.
ma invart in cerc si pana la urma ajung la camera 14.
inauntru birouri.

ma duc la prima tipa: buna ziua, am de inregistrat un contract de angajare. ce trebuie sa fac?
tipa: nu la mine, mergeti in camera cealalta.
ma duc in camera cealalta, astept sa termine un domn de vorbit.
apoi vine randul meu: buna ziua, trebuie sa imi inregistrez contractul de angajare, ce trebuie sa fac?
una dintre cele 2 tipe din fata mea, catre cealalta: Stai ca o iau eu.

ne intoarcem in prima camera. tipa: deci, ce vreti sa faceti?
eu: (deja spre exasperare): Sa imi inregistrez contractul de angajare.
ea: ce fel de contract?
eu: DE ANGAJARE!
ea: Nu, adica ce tip?
eu: uitati-l. (i-l dau sa se uite la el)

In timpul asta intra o doamna grasa si transpirata:
- Eu nu mai suport!!! (catre tipa care imi analiza contractul) A venit iar ala, e la mine in birou!
tipa mea, speriata: Nu pot sa cred!! Si ce faci??
aia: Pai am iesit din birou si am venit la tine! Eu nu ma mai intorc, uita-te la mine, eu nu ma mai intorc acolo sa imi mananc nervii.
Tipa mea: Si acuma ce mai vrea?
Aia: Pai cica i-a venit sa plateasca inca 7 milioane, dupa ce initial trebuia sa plateasca vreo doua, mi se pare ca le-a si platit.. da io n-am ce sa fac...Zi si tu, ce sa faaac?? Nu mai suport!!
pauza. eu ma uit cand la una cand la alta. aia ma observa in sfarsit.
aia: hai ca te-am lasat..(iese)

Tipa: da, deci mergeti la xerox, completati doua formulare 020, copie dupa buletin, contract. apoi mergeti la ghiseul cu litera numelui dumneavoastra preferabil, sau la oricare alt ghiseu.

ies intr-un final. eram cu drina. ii zic: eu ma duc sa fac xeroxuri, intre timp stai si tu la coada la un ghiseu.
drina: la ce ghiseu?
eu: la litera L.

xeroxez, completez, mai dureaza ceva, apoi merg spre ghiseuri. Drina nicaieri.
O vad pana la urma pe un scaun.
eu: ce faaci? nu stai la coada?
ea: a, pai nu era nimeni la litera L.
eu: pai si trebuia sa te duci la altul!!
ea: a pai am crezut ca trebuie doar la L.

merg la alt ghiseu (erau deschise doar 2 din 5 parca). iau coada de la inceput. intarziasem deja la intalnirea pe care o aveam.
IN SFARSIT AJUNG!
ii dau documentele...se uita...se uita...

tipa: aa, pai nu e bine.
eu: poftim?
tipa: pai contractul asta e facut la 1 martie.
eu: da, si?
tipa: pai trebuia sa il inregistrati in maxim o luna, acum trebuie sa platiti 2 milioane 500 amenda pentru intarziere.
pauza
tipa: dar de ce nu ati venit pana acum?
eu: pai am avut piciorul rupt, nu am avut cum sa merg...
tipa: si aveti un sprijin ceva?
eu: pai am avut carje pana acum 2 zile.
tipa incepe sa rada: nu, nu, adica daca aveti vreun document, vreo scutire?
eu: pai nu am la mine, le-am dat la facultate.
tipa: bine, uitati cum facem..va duceti la doctor luati scutire si va intoarceti cu documentele, altfel eu nu am cum sa va inregistrez contractul.

boooooon, deci nu am rezolvat nimic.

dar povestea continua. peste 2 zile, am reusit sa iau scutirea de la doctor. am umblat de dimineata prin oras cu treburi, apoi am sunat pe cineva care fusese la circa financiara sa il intreb de program: "Pai e pana la 1 si de la 3 la 6."
cum era deja 1 cand am primit informatia, am zis ca merg pe la 4 jumatate.
ei bine, am ajuns la 5. inauntru pustiu.
Doar bodyguardul: Domnisoara, programul s-a incheiat la 4 jumatate. veniti luni!

miercuri, 11 iunie 2008

Anul 9753

De o saptamana traiesc in anul 9753 si este ianuarie.
Ultima data era vineri, 12 ianuarie 9753.
Apoi mi s-a blocat definitiv calculatorul.
si.."la piece de resistence": lucram in timpul asta pe calculatorul din cealalta camera daaaar s-a stricat si ala la scurt timp. Apare "no video input" si asa ramane. Am schimbat/inlocuit firul - nimic.
nimeni nu stie ce au cele 2 calculatoare.
Si eu ma trezesc in fiecare dimineata, dau drumul la calculator din instinct si vad ianuarie 9753.
am avut o serie de discutii(si speculatii) despre ce inseamna data asta, de ce ianuarie, viitorul si asa mai departe.

dar nu e singura experienta de genul asta.

acum 3 ani am primit pe mobil un mesaj gol din anul 2012 de la un numar foarte lung. Si la data aparea data zilei respective, la ora - ora respectiva, iar la an...2012..

iar acum stau cu 2 calculatoare stricate si usor telepatice probabil, fara internet, fara mess, fara posibilitatea de a scrie chestii in word.
Isn't that lo-ve-ly?

luni, 2 iunie 2008

Oligofrenski style

Ca tot m-a facut Rux sa imi amintesc de Bulgaria..
De Bulgaria ma leaga doua chestii penibile: schimbatul banilor si oligofrenski style.

Context:
Eram cu trupa de teatru din liceu la Plovdiv ca sa jucam o piesa in franceza acolo, la nu-stiu-ce festival francofon. Acolo am aflat ca noi de fapt nici macar nu eram in competitie, eram un fel de invitati speciali, dar asta e alta poveste.

Schimbatul banilor
Prima zi. Morti de foame. Dornici de cumparat prostii. Deci...prima destinatie: o casa de schimb. Norocul nostru: cei de la festival ne trimisesera un ghid.
Inca de la primele schimburi de replici cu bulgarii ne-am prins noi ca nu vorbeau nici franceza nici engleza.

Booon, ajungem la casa de schimb. Intra colegii mei pe rand..eu raman mai la urma..si ma gandesc sa schimb 20 euro pentru inceput si dup-aia vedem noi. Erau cam mototolite bancnotele mele..

Intru in camaruta. Ii intind banii. Tipul ia banii, se uita la mine si incepe sa tipe in bulgara. Gesticuleaza, tipa, gesticuleaza, tipa. Eu ma tot uitam disperata dupa ghid. Ala- nicaieri.

Tipul meu continua sa tipe si sa gesticuleze.
Ma gandesc ca poate nu schimba bancnote asa de mici, sau poate s-a enervat ca erau banii mototoliti..
Ma gandesc ca poate sunt banii falsi..
Tot incercam sa ii explic in engleza ca vreau leva si ca e ok daca nu mi-i primeste ca ii dau altii, dar el nimic.
Ma gandeam sa ies usor din camera si sa il las asa tipand..Da' daca erau banii falsi?

Il vad prin geam pe ghid si ii fac cu mana, disperata, sa vina.
Ii zic ca e o problema cu banii.
Ghidul il intreaba ceva in bulgara, apoi tipul urla din nou ceva.
Ghidul catre mine, in engleza:
"Ah, isi cere scuze, dar nu mai are marunt sa iti schimbe.."
Eu: "Da, dar pana acum ce a zis? Mai devreme, cand...?"
Ghidul:"Isi cerea scuze ca nu mai are bani in casa..."
?!!??!!

Oligofrenski style
Eram in sala de teatru. La premiere. Bulgarii isi dadeau premii ei intre ei, profele/coordonatoarele aranjate ca de nunta se duceau in fata sa isi ridice premiul si spuneau ceva in bulgara apoi toata lumea aplauda cu entuziasm. Noi muream de plictiseala pe scaune si "vorbeam bulgara". Adica inventam cuvinte carora le dadeam terminatia "SKI"..
Si tot ziceam, si radeam si aia din randul din fata se uitau aiurea la noi, dar noi continuam...
Si le imitam pe profele emotionte care veneau in fata la microfon..
Apoi am inceput sa ii analizam pe aia din fata noastra. si am observat ca aplaudau ca tampitii la orice faza..si aveau asa, niste priviri tampe..
Si am inceput: "idiotski", "tampitski" si tot felul de faze de genul. Si, la un moment dat, colegul nostru Toma zice tare "Oligofrenski frate, oligofreskiiiii"!
Si tot randul se intoarce la noi cu priviri mirato-suparate-nervoase..
Toma: Ups, cred ca si ei au cuvantul asta...
Si de atunci asa a ramas.. Oligofrenski...:)

Aaa..si mi-am mai amintit una. Asa de final..
..cand s-au dus baietii la un chiosc sa cumpere tigari. Ii zic tipei sa le dea Marlboro lights parca. Tipa arata cu degetul in vitrina. Ei spun "yes, yes", si dau din cap. Tipa se muta la alt pachet cu degetul. Ei: "No, no.."si dau din cap. Tipa le ofera cel de al doilea pachet..
Si tot asa s-au chinuit cateva minute bune..Noi stateam la colt si ne uitam la ei si muream de ras.
Abia apoi am aflat ca la bulgari datul din cap de sus in jos inseamna "NU", iar datul din cap in lateral (stanga-dreapta) inseamna "DA". Adica exact pe dos.

duminică, 1 iunie 2008

Si au trait fericiti pana la adanci batraneti

Cand eram mica, inventam povesti…pentru ca auzisem deja toate basmele din biblioteca(volume intregi) si ma plictisisem de ele.
Tin minte ca la gradinita, dupa ce educatoarea a aflat de pasiunea mea, ma scotea in fata clasei si ma punea sa inventez povesti.

Cum a aflat educatoarea:
O data, incepe sa ne citeasca „Cenusareasa” si ma plictiseam atat de tare, incat ma ridic in picioare si ii spun:
”Doamna educatoare, povestea asta e foarte plictisitoare.. Ati putea sa ne cititi altceva?”
Educatoarea face ochii mari, zambeste cu superioritate, ma scoate in fata clasei si zice:
„Bine, Andreea, daca tu crezi asta, zi-ne tu o poveste mai frumoasa”.
Iar eu i-am inventat pe loc o poveste. Si copiilor le-a placut.
Termin de zis povestea care evident se termina cu “si au trait fericiti pana la adanci batraneti” si educatoarea ma intreaba:
“Da’ cum se numeste povestea asta?”
Inventez un nume.
Ea:”N-am auzit de ea..”
Eu: “Pai am inventat-o acum..”
Educatoarea face ochii si mai mari.
De atunci, in fiecare ora ziceam povesti inventate pe moment, si ma simtem excelent!

Cum i-a stat inima in loc
Aveam inspectie la gradinita. Si, din cate auzisem , era ceva serios. Adica educatoarea era foarte nervoasa. Era o serbare comuna si cu grupele mici si cu grupele mari. Eu eram la grupa mare: aveam 5 ani jumatate.

Pregatim noi serbarea, o repetam, iar apoi educatoarea le spune celorlalte colege de-ale ei despre talentul meu, si se hotarasc sa ma lase sa spun o poveste. Ma pune asadar, la repetitii, sa inventez o poveste. Educatoarelor le place, mai repetam de cateva ori aceeasi poveste.

A doua zi, din nou aceeasi poveste, o repetam pt ca educatoarea sa fie sigura ca voi interpreta frumos, cu intonatie. Si totul merge perfect la repetitii.

Urmatoarea zi apare “inspectia”, serbarea iese super, iar apoi vine momentul sa zic eu povestea. Si toata lumea isi ciuleste urechile, educatoarele isi zambeau una-alteia. Ca si cum: uite “la piece de resistence”, o sa cada astia din comisie pe spate...

Iar eu incep sa zic cu totul altceva!!! Observam cum educatoarea facea o fata speriata, toate celelate educatoare se uitau nedumerite unele la altele. Iar eu continuam frumos, cu intonatie, o poveste pe care o inventam atunci, pe moment.

Happily ever after
Ajung si la finalul ei care nu se schimba niciodata indiferent de poveste:"si au trait fericiti pana la adanci batraneti"; comisia este mai mult decat incantata, o felicita pe educatoare, care era usurata ca totul iesise bine. Apoi, dupa ce toata lumea pleaca, educatoarea vine la mine si ma intreaba:
„Andreea, dar de ce nu ai zis povestea pe care o repetasem noi?”
si eu ii raspund: "Dar, doamna educatoare, am spus de atatea ori povestea aia incat ma plictisisem si eu de ea. Si nu mai vroiam sa zic acelasi lucru inca o data si am inventat alta.”

joi, 29 mai 2008

Omu' de la Electrica

Cili spuse:

"Eram ieri dupa examen praf de somn si alte minunatii si picase curentu'.
Credeam ca doar la noi si am iesit afara sa vad ce si cum, in bermude si/un tricou bleumarin.
Si vorbeam cu cineva.
Si stateam cu spatele la bloc.
Si cineva din bloc tot facea cu mana, da eu n-aveam cum sa observ
Si mi-a zis tipa cu care vorbeam ca in spatele meu e unul la balcon care imi tot face cu mana.
Si m-am intors si era un nene in maieu care mi-a zis ca nici lui nu-i merge curentu'.
Si eram asa foarte : frate si eu ce sa-ti fac?
Si tipu imi zice: Pai da' nu sunteti de la Electrica ?

Si m-a bufnit rasu..adica puii mei astia de la Electrica umbla in sandale si tricou bleumarin cu Southpark si bermude??
Asa ca am facut baie si m-am culcat, iar acum sper ca nu mai am fata de electrician."

miercuri, 28 mai 2008

Oldies but goldies


- Alo..

- mhh
- Alo..dormi?
- mmm ..da..
- Am sunat sa vad daca dormi...
- mm..Ahaa..
- Deci dormi....Bine, noapte buna!
- mm..

marți, 27 mai 2008

Vivaldi reloaded

La policlinica.
Ortopedia se afla....la etajul 1.
nu exista rampa, iar scarile sunt dintr-alea intortocheate.
si nu prea ai cum sa te sprijini...
dar sa trecem peste.

de la intrarea in policlinica, pana in cabinet fac cam 10 minute.
Intru la terapia cu laser.
Asistenta asculta remixuri de-ale melodiilor lui Vivaldi.

Eu: Va place Vivaldi?
Asistenta: Da, mor dupa Vivaldi. Si la televizor mai prind pe Cultural, pe astea, cate un concert. Si-mi place.. Da nu prea am io timp sa ma uit la televizor.

Ii suna mobilul.
Asistenta: Alo, ce faci tati? Da..? Uite, io la munca.. Da, sunt foarte ocupata, ti-am zis am o zi foarte grea.. Adica nu grea, plina.. Am multe de facut, nici nu stiu cand scap.. Pai da, am de completat multe hartii.. Pai mergem , da ti-am zis ca nu am timp.. Pai daca nu am?! (nervoasa:)NICI LA WC N-AM AVUT TIMP SA MERG! Pe cuvant!.. (se calmeaza) tu esti ok? I-ai dat sa manance? ..Ce a mancat?..Aha... Bine, hai mersi de telefon, te sun eu mai incolo..

Inchide telefonul. Merge intr-o camaruta din cabinet: "Ia uite, aici a inceput sa miroasa a varza calita"...

miercuri, 21 mai 2008

Cum mi s-a intamplat ASTA mie

Eram la Campulung Muscel. Impreuna cu alti 5 oameni, toti colegi de facultate.
Stateam intr-un apartament-mansarda foarte dragut cu 3 camere si..parchet pe jos. Am zis PARCHET, de retinut.
Am mers pe dealuri, am colindat orasul, ne-am dat in leagane, am alergat in pante...nu am patit absolut nimic! Am sarit trepte, m-am rostogolit pe iarba, am cazut cu o mini-prajina, dar repet, nu am patit NI-MIC!

Si vine ultima seara, in care decidem sa stam cat mai mult treji.
Mare atentie..se apropie momentul...

Ora 2 si ceva(AM). Intru in baie. Ma spal. Ies din baie. Il vad in camera pe Cos. Ii zic:
- Hai, Cos, facem un tango?
Si evident, ma apropii si fac o pirueta. Apoi ma duc mai departe ca sa facem "intoarcerea pe mana", alunec pe parchet, ma dezechilibrez, lui Cos i se pare ca voi cadea cu capul in masa (mi-a zis asta ulterior) si ma trage. Eu nu reusesc sa ma echilibrez, cad pe parchet. Cos incearca sa ma ridice dar nu reuseste si cade de suuuus, (fara sa aplaneze in vreun fel) peste glezna mea. Doar peste glezna mea cu toata greutatea.

Mi se opreste respiratia de durere. La propriu. Adica simt cum mi se blocheaza plamanii.
Urmatoarele momente sunt cvasi-horror, mi se umfla glezna, imi infasoara Cili piciorul intr-un prosop ud, eu tot calcam pe glezna ca sa o redresez - cel putin asa credeam.

Si toti cei din casa au ajuns la concluzia ca daca pot sa calc pe glezna inseamna ca nu am nimic rupt si e doar luxata.

Asa ca am stat pana a doua zi dimineata, am luat trenul pana la Bucuresti, am schiopatat prin metrou, am schiopatat la trecerea de pietoni de la eroilor, am schiopatat pana la spital... (dar ajutata de Drina si Cos)

iar la spital, a inceput celalalt circ...

luni, 19 mai 2008

"Deci daca n-a plans, nu te iubeste"

Din seria "Din spitale adunate":
7:30.
ortopedie. municipal. 3 persoane.
8:30. 7 persoane
niciun doctor nu apare
8:45. 11 persoane
9:00 incep sa apara doctorii, dar au nu stiu ce sedinta.
9:15 ..deja nu mai stiu cati oameni sunt, dar zici ca e inainte de concert.

eu- in carutul cu rotile.
in fata mea un batran. eu vorbesc cu nevasta lui despre fetele care umbla cu buricu' gol pe strada.

batranul: si...prietenu tau ce a zis cand te-a vazut asa, cu gipsu?
eu tac. ma fac ca imi citesc revista. nu vreau sa m-apuc sa ii povestesc chestiile mele asa ca sper ca daca tac o sa taca si el.
batranul: ia zi, a plans?
eu tac.
batranul: Domnisoara...hei domnisoara...ma auzi?
eu: Iigh, poftim?
batranul: a plans prietenul tau cand te-a vazut asa?
eu: Ighhh, (si in timpul asta ma gandeam ce naiba sa ii spun ca sa ma lase in pace) Mmnu.. Nu a plans..
batranul: A, pai daca nu a plans inseamna ca nu te iubeste..
eu: Pai de ce sa planga?
batranul: Pai ca sa iti arate ca sufera pentru ceea ce ai patit..
eu: Mai degraba ar trebui sa ma incurajeze nu? Cum adica sa inceapa sa planga??
batranul: Deci n-a plans..daca n-a plans nu te iubeste..

...
dupa cateva momente.
batranul: stii, eu am o teorie.. Copiii tre sa ii tii langa tine!! Sa nu ii lasi sa plece in strainatate, sau sa se casatoreasca cu nu stiu-cine si sa uite de tine dup-aia. Tre sa casti bine ochii cu cine se casatoreste, sa vezi, sa nu plece departe. ca altfel cine mai are grija de tine? Uite, avem noi o vecina (spre nevasta-sa: O stii tu, pe prietena aia a ta, Nuti..) care are o fata. si s-a maritat cu un doctor si au plecat in America. Si io i-am zis: "N-o lasa sa-ti plece din mana, n-o lasa sa se casatoreasca cu ala ca o pierzi"..si uite ca am avut dreptate. Acu' n-a mai vazut-o de juma de an..
(pauza) Si ia zi, au venit colegii sa te vada?

vineri, 16 mai 2008

Diagnosticul

Astept in holul spitalului sa imi aflu diagnosticul.
astept..astept..astept..

La un moment dat, cel chel iese si imi face semn sa intru. tipul tanar ma duce in carutul cu rotile pana acolo. acum sunt 3 medici. niciunul nu ma baga in seama.

cel chel: Du-te acolo (imi arata o camera separata printr-o perdea) si dezbraca-te.
eu: Poftim??
cel chel: Du-te acolo si dezbraca-te!
eu: Pai cum sa ma dezbrac? Nu pot sa ridic pantalonu'?
cel chel: Iti punem gips. Hai repede...

Ma duc si incep sa ma dezbrac, adica sa imi dau pantalnii jos.
eu(din camera cealalta): Da' de ce imi puneti gips?
cel chel: Pentru ca asa trebuie..
eu: Da' e chiar asa de grav? Nu e luxata?

vine tipul care pune gipsul si incepe sa imi infasoare piciorul cu mai multe fasii albe..

cel nechel: Trebuie sa punem gips, ai fractura si de tibie si de maleola! Cu deplasare!
eu: Adica o sa imi trageti de picior..?

Ei nu zic nimic.

eu: Am auzit-o pe una cum urla mai devreme..e ok. Eu nu o sa urlu, vreau doar sa stiu dinainte ca sa stiu la ce sa ma astept. Nu o sa urlu si nu o sa ma smucesc. Deci puteti sa imi spuneti..

cel nechel: o sa te doara putin, poti sa ma strangi pe mine de mana.

eu: bine, vreau doar sa imi spuneti cand incepeti sa trageti ca sa fiu pregatita.
Intre timp, mai intra in camera 2 rezidenti, un asistent si tipul care ma plimba cu scaunul cu rotile. Asta in timp ce eram in chiloti si imi trageau de picior in toate partile.

tipul cu scaunul: esti ok? vrei sa chem pe cineva sa stea cu tine?
eu: sunt ok.

Imi pun gipsu pana la genunchi..
Vine doctorul X: "Nu e bine. Pana sus!"
Si imi pun gipsu pana suuuuuus, sus de tot, pe tot piciorul. un gips gros si greu.

ala cu gipsu: "Gata."

eu: Pai si cum ma imbrac acum?

ala cu gipsu: Nu stiu, te descurci tu..

cel nechel: Nu ai voie sa calci pe el, tre sa il tii ridicat pe 2 perne mereu, altfel se invineteste si cade.

Ma bufneste rasu.

eu: Pe bune?

cel nechel: Nu, serios, daca nu faci intocmai cum iti spunem, ti-l amputam! Am mai avut cazuri. tre sa iei pastilele astea si astea. Si nu uita: trebuie sa il tii ridicat!

eu: Si cat timp o sa dureze asta?

cel nechel: 45 zile cel putin. vii in 2 saptamani la control.

Se elibereaza camera. imi iau pantalonii - negrii, stramti, slim. adica 'pana', adica lipiti de picior. de un picior normal, fara gips..

tipul cu carutul: Daca vrei, pot sa aduc o foarfeca sa ii taiem..
(ou yeaaa...)
eu: Stii, nici daca ii taiem pana sus de tot nu o sa imi incapa pe gipsu asta.. Daca stiam ca o sa mi se intample asta imi luam si eu alti pantaloni..

iar acasa m-am intors in palton si in chiloti. palton cu crapatura la spate.

joi, 15 mai 2008

Marea Conspiratie

La doctor. sectia Ortopedie. Urgente. (cu drina si cos)
Credeam ca am un fleac la glezna. Am facut radiografie. astept..astept..astept.. nu imi spunea nimeni nimic. Ma pusesera intr-un scaun cu rotile, iar un tip tanar ma plimba prin spital.

noi ne hlizeam, faceam poze in scaunul cu rotile si ziceam ca tre sa se reuneasca tot colegiul medicilor ca sa imi puna un diagnostic. Oameni bolnavi treaceau, se opreau, se uitau,iar noi continuam sa facem poze si sa radem.

ma cheama inauntru. intru razand. eram convinsa ca imi pun un pansament si ma trimit acasa.
erau 2. se uita unul la altul apoi la mine, apoi la radiografie.
cel chel: "Stii..nu stiu ce sa zic, va trebui sa il convocam pe domnul X, sa hotaram impreuna.."
eu nu inteleg
cel nechel: "adica e posibil sa te pastram aici.."
eu incep sa rad: hahaa, hahaha, faceti misto de mine...
cel chel: nu, noi chiar vorbeam serios. du-te afara si asteapta pana ne consultam..
eu: pai..eu sunt ok, nu?
cel chel: nu prea..
eu: adica ce am??
cel chel se uita la cel nechel apoi se uita ingrijorator la mine..
cel chel: iti spunem dupa ce ne consultam cu domnu X.

duminică, 27 aprilie 2008

Vizavi de Unirea

Pregatiri intense pentru summit. Zapaceala in centru, multi politisti si tot tacamul.
Protagonisti: eu, drina si Cos.
Scop: gasirea tipografiei Pegasus, printat fotografii A3. (trimisi de directorul editurii)
Context: mi-am uitat toate mobilele acasa

Ajungem la Unirea. Stiam ca era undeva pe acolo. La telefon ne spusese: "Vizavi de magazinul Unirea, e o panou maaare cu Pegasus. Il gasiti voi!".

Mergem vizavi de unirea. Nimic. traversam. Intrebam de strada respectiva sau de tipografie. Nimeni nu stia. Ne intoarcem. Pornim in directia opusa. Cred ca am analizat toate panourile publicitare de la Unirea si de vizavi de Unirea. Toata lumea se grabea iar polististii deja erau cu ochii pe noi ca ne tot fataiam pe acolo.

Ajungem la colt, unde erau 4 politisti. Mergem la ei:
Drina - "Nu va suparati stiti unde e strada X?
Politist 1: "Pai nu prea stiu pe aici..Adica Acolo e numarul 1 (ne arata spre capatul bulevardului) Deci numarul pe care il cautati tre' sa fie...mai incoace."
(good thinking einstein!)
Drina: Bine, atuncea Pegasus?Tipografia?
Politist 1: Nu stiu, n-am auzit. Merge spre Politistii 2,3 si 4. Bah voi stiti pe-aici vreo tipografie?
Dupa ce se sfatuiesc ei cateva minute, se intoarce la noi Politist 1:
"Imi pare rau, copii.."

Mergem in continuare pe bulevard cu ochii dupa un panou mare cu Pegasus.

Dupa 1 ora si ceva de umblat, nu stiam ce sa mai facem. Eu imi uitasem toate mobilele acasa, iar ei nu aveau numarul. Era ultima zi cand puteam printa pozele, in dimineata urmatoare plecam din oras. Pana la urma sun acasa. O rog pe mum sa caute mobilul. Apoi sa caute numarul. Intr-un final il gaseste. Iu-huu.

Ii dau nr lu Cos sa il sune:
cos:- Alo, buna ziua(blabla) Suntem aici, la Unirea si nu gasim tipografia..
directoru:- Pai nu v-am zis vizavi de unirea? E un panou mare, n-aveti cum sa il ratati.
cos:- pai care vizavi ca sunt 4 directii?
directoru:- pai vedeti o banca italiana?
cos:- da, e in fata noastra
directoru:- luati-o pe acolo

noi o luam victorios pe acolo.

cos: Asa, am ajuns in fata bancii si nu vedem niciun panou..
directoru: pai luati-o prin parcare
o luam la dreapta prin parcare.
directoru: ce vedeti?
cos: pai multe blocuri, multe scari de bloc...
directoru: nu e bine, intorceti-va inapoi..

facem stanga imprejur..cu nervi.. eu si drina semi-injuram pe fundal..
cos: pai ne intoarcem iar spre banca..spre holtel, e un hotel aici..
directoru: aaa, v-ati dus prea departe. intorceti-va!
...
in interval de 5 minute ne-am intors de vreo trei ori. politistii se tot uitau suspicios la noi.
cred ca aratam foarte comic: 3 tineri, mergand nervos intr-o directie, apoi brusc intorcandu-se din drum..mergand iar hotarat si nervos apoi..oprindu-se aiurea in mijlocul strazii.

dupa cateva minute:
directorul: vedeti vreo bariera? tre sa o luati pe la bariera..

gasim bariera. facem cativa pasi.. era exact locul din care plecasem cand i-am dat telefon.. Pe dreapta, micuta, o pancarta: "Pegasus".
"e un panou maare, n-aveti cum sa il ratati!"

vineri, 25 aprilie 2008

Din maioneza in ciment

El: Apropo de maioneza. Cred ca mie nu mi s-a taiat niciodata.
Eu: Ai facut vreodata?
El: Cred ca o singura data
Eu: Hahaaaaaaaaaaaaaaa
El: Razi tu da asa e

El: Cred
Eu: Poate. Poate despre asta e viata.
El: Maionezaa ?
Eu: Daa. Nu te-ai gandit, asa-i?
El: Asa-i. Cred ca merge cu orice, nu numai cu maioneza. Maioneza e doar un substitut.
Eu: Adica?
El - nimic
Eu: Nu. E cheia
El: Nu fra'. margarinaaa. Le incurci!
Eu: Nu. Aia e stricata de la natura. Poate cimentul sa fie mai degraba.
El: Unt

sâmbătă, 19 aprilie 2008

Tu asculti GOA?

Nici nu mai stiu cati eram, dar stiu ca ne intorceam din Green si eram morti de foame.
Mi-am amintit, eram: eu, alex, cili si b.
Si ne-am oprit la patiseria din colt..Cand imi vine randul, se baga un tip in fata mea:
"Un Burger va rog!"; se uita la mine: "am party.."

apoi incepe sa converseze cu vanzatorul "nu v-am mai vazut demult..da..Eh, am avut io treburi."
imi iau intr-un final un corn cu cascaval.
Tipul(spre cei cu care eram): Voi ascultati goa?
Cili: Da, frate, normal..
Tipul: Mama, nu pot sa cred, si ce trupe?
ii zice cili ce trupe, mai completeaza si alex..
Apoi plecam.

Nu apucam sa facem 3-4 pasi ca auzim pe cineva alergand "stati putiiiin!".
Ne intoarcem. Era acelasi tip.
catre cili: "frate, nu pot sa cred, frate ca am intalnit pe cineva care asculta Goa adevaraaaat" (Il ia in brate si il pupa pe obraz. Noi muream de ras.)

Tipu: Frate, o stiti p-asta? (isi scoate mobilu si pune o melodie)
catre mine: "ia tine si tu asta ca sa dau melodia mai tare"(Imi intinde sticla de Burger)
ascultam noi o melodie plina de tobe, timp in care tipul traieste muzica intens.
Si il ia pe cili de umar si ii povesteste ca merge in Suburbia si in B52, si ca sa ne mai vedem, sa ascultam cu totii GOA, ca asta e adevarata muzica.

Tipu: Stiti,io am petrecere acu, ma omoara astia ca nu mai vin o data cu berea..Ma rog, eu ma mai fac asa praf, da acu sunt mai bine.. vai, ma omoara astia, da stati sa va mai pun o melodie si mai tare decat asta. Frate,deci ascultai-o pasta..N-o stiti nu? E super super..stai sa vezi mai incolo...frate.
ascultam cu totii melodia. Oamenii treceau pe langa noi si se uitau ca la niste ciudati. noi muream de ras. tipul traia melodia. aproape dansa. si dadea din cap pe ritm.

tipu: tare nu?
...
...

joi, 17 aprilie 2008

Irys in metrou :)

Irys:
"intru cu prietenul meu in metrou. Ne asezam pe doua scaune.
Vis-a-vis de noi, un grup de vreo 3 manelisti, mobile date la maxim pe speaker, se hahaiau. Cum nu numai muzica ci si fetele lor erau enervante, prietenul meu zice hai sa mergem mai incolo (era relativ liber metroul).

asa ca ma ridic si in gandul meu sa par "superioara si rafinata" fata de manelisti, nu ma uit la ei, ma uit drept inainte si o iau spre vagonul din dreapta. Nici nu fac bine 3 pasi ca aud rasete si bascalie in spatele meu. Ma gandesc ca se rad manelistii ca prostii ca "ne-au facut sa plecam".

Cand colo, nu, se pare ca eu si cu prietenul meu, ambii in incercarea de a parea mult prea pretiosi si superiori si fara sa ne uitam in jur, am luat-o fiecare in cealata directie: eu spre vagonul din dreapta si el spre stanga, fiecare gandindu-se ca celalalt il va urma...

oh yey... :))"

marți, 15 aprilie 2008

Fotograful nebuuun

Eram la un eveniment la centrul dansului. O licitatie de produse: eco-chic..
Televiziune, Gianina Corondan, Fotografi, jurnalisti, creatori de moda...
Stateam eu linistita si vine un tip in blugi uzati la mine, cu aparatul foto in mana: "Scuza-ma ca ma bag asa aiurea da'...ai cumva cercel in limba?"
eu: "Nu."
El: "a, pai era normal, daca ai atatia in ureche, de ce ti-ai mai fi pus si in limba?"
Eu: "Ma rog, depinde de persoana"
El:"Nu te uita asa la mine ca umblu nu -stiu-cum. Pana la urma noi fotografii ne masuram in scule. Si poate ca scula mea nu e cine stie ce profesionala ca a prietenului, da'..isi face treaba"
eu:"Mda.."
El:"nu te supara ca am venit asa.."
eu:"Ok"
El: "Bine atuncea, mi-a facut placere.."
...
am plecat de la eveniment. m-am intalnit cu cineva si am mai stat prin oras. Nici nu stiu cand s-a facut 23:30. Eram in statie la rosetti. Il vad pe fotografu de mai sus. Intorc capul. El imi face cu mana. ma fac ca nu il vad. El urla:"Buna seara, ei, ati luat-o pe scurtatura, nu?"
eu nu zic nimic.

vine 69. ma rog sa nu urce si el..
dar EVIDENT se urca. se asaza pe un scaun paralel cu mine.
eu ma intorc spre fereastra. il vad in reflexia geamului ca ma priveste. nu intorc capul.
la un moment dat incepe sa se loveasca de scaunul din fata. (oligofrenski style) si apoi da cu pumnul in el, vreo 5-10 minute. speram sa coboare mai repede. deja ma apropiam de casa si el nu mai cobora odata, mi se facuse putin frica.
dar continuam sa ma uit pe fereastra.

la un moment dat se ridica.
simt ceva in cap, e mana lui. ma intorc. Ma uit la el, se holba la mine.Ma gandeam:"Ou mai gad, sa vezi ca imi da vreuna.."

el: "Eu cobor aici."
eu: "Ok. pa."
el" Stai, auzi daca ai nevoie de servicii foto de orice sa ma cauti, ok?"
eu:"da"
el: "Stai sa iti dau adresa mea, tine minte plete foto, ok? plete foto!"
eu"Ok,.plete foto, tin minte..."
el: Pai noteaza-ti pe ceva.."
mie imi era frica sa scot mobilul sau ceva, asa ca ii zic:"Pai nu am pe ce. Lasa ca tin minte"
el: "NUU!" scoate un pix, imi smulge mana si incepe sa imi scrie apasat numarul lui de telefon, adresa de mail si numele - Mihai. Pe mine deja ma ustura mana, vroiam sa coboare o data mai repede.
el: Ok, hai sa te pup,mi-a parut bine sa te cunosc" - si ma pupa pe obraz repede, de 2 ori. eu ramasesem nemiscata, nu-mi venea sa cred ca se intampla.
...
si, finally a coborat cu 2 statii inainte de mine. Pfiiiu..

ps: 2 zile m-a usturat palma, in urma scrijelirii ei de catre Plete Foto.

Cum mi-am uitat mobilul pe o piatra

Ma intalnisem cu un amic fotograf(D) - sa facem niste fashion-shootinguri:)
Adica eu ma imbracasem super ciudat, ma machiasem cam strident (dar dadea bine in poze) cu ochelari de soare vintage, o rochie de la Promod peste care aveam un pulover supradimensionat. Era ceva...:)
Si am mers la Academie, iar ultimele poze le-am facut pe partea cu strada.
ATUNCI, ii vine lui D geniala idee sa facem si noi o poza impreuna. Aparatul trebuia rezemat de ceva.
"Da-mi mobilul tau" zice D.
"Nu-ti dau niciun mobil, foloseste-l pe al tau"
el:"Hai mah ca al meu e la fundul ghiozdanului, da-l o data!"
Evident ii dau mobilul.
Evident facem poza, apoi ne luam cu alte chestii, apoi el isi aduce aminte ca trebuia sa ajunga URGENT la gara. si pleaca. Eu merg sa ma intalnesc cu un prieten. Si, fix cand ajung in fata blocului, caut mobilul sa ii dau bip.
...
EVIDENT - ca sa nu mai lungesc povestea, imi aduc aminte ca uitasem sa il iau de pe piatra unde sprijinisem aparatu foto..
Merg repede inapoi la Academie, ajung la locul respectiv...nimic...ma uit in jur,ma uit in spate, in fata..nimic!
Primesc un mesaj pe celalalt mobil (da, mai aveam unul, fara credit) :"suna repede la numarul asta ca e unu care ti-a gasit mobilul!"
...
cer credit in avans, il sun pe tip, imi raspunde un domn cu vocea groasa,imi zice ca mi-a gasit mobilul, ii spun ca il astept la Academie in fata sa mi-l aduca.
in 15 min apare un mosulet grizonat, cu racheta de tenis in mana, imbracat in trening. ma priveste nesigur. scoate mobilul.
"inainte sa vi-l dau inapoi, spuneti-mi si mie cum ati reusit sa il uitati acolo..."
...
the rest are details.
..
si da, am avut un mega noroc...

sâmbătă, 12 aprilie 2008

fragmente din jurnalul de calatorie

"Domnisoara mai incet, nu sunteti singura in autocar!" - destinata Drinei, in timp ce recita un articol din Gazeta Sporturilor.(despre Gadea si Valentin Stan)
ca sa fie mai cu detaliu: doamna de pe scaunul din fata se tot fataia si arunca priviri pline de subinteles in spate, unde stateau drina si cos. Drina citea cu o voce stridenta (daca nu are alta..) articolul pe roluri. Ea in toate rolurile adica. Enervata, tipa se intoarce si ii zice cuvintele de mai sus. Drina vorbeste mai incet vreo 2 minute, apoi ii suna mobilul. E bunica ei, care nu aude prea bine. Asa ca Drina tipa din nou: "DAA!! SARUMANA!!ALOOOO...SARUMANAA!" si tot asa, spre exasperarea doamnei de pe scaunul din fata.

"Baiatu, baiatu,nu esti pe munte aici"- soferu catre Cos care intrase cu rucsacul in spate in autocar.

in tren. noi: "Ah, uitee, avem mere de la Craciun!Hai sa mancam!" (ceilati calatori se uita mirati spre noi, o tipa ii sopteste iubitului "De la Craciun?")
De fapt pe tipul care ne daduse merele il cheama Craciun. Incepem sa formulam cu voce tare posibile urari de sarbatori pentru acest domn:
- Craciun fericit, domnule Craciun!
- Sa va bucurati de acest Craciun!
pentru nevasta: - Sa aveti un Craciun de neuitat!

ps: Care sunt sansele sa sari cu o cvasi-prajina si ea sa se rupa?
pps: care sunt sansele ca o greutate de 80 kg sa iti cada pe glezna?
ppps: Care sunt sansele ca noul coleg sa fie autorul unui tablou pe care il ai pe perete de mult timp?

joi, 3 aprilie 2008

About Simple Things

- despre fotograful care mi-a scrijelit numarul lui de telefon in palma la ora 23:45
- despre cum mi-am uitat toate mobilele acasa, FIX in ziua in care aveam cele mai multe chestii de facut
- despre cum am bajbait o ora la Unirea in cautarea Pegasusuluuui, in mijlocul summitului
- despre cum mi-am pregatit o groaza de chestii(carti, reviste, aparat foto) pentru plecare daaar la 12 noaptea mi-am amintit ca am uitat sa imi fac bagajul
- despre barul cu mici si luminite din TEI
- despre tipul cu Goa care l-a imbratisat pe Cili

Astea sunt chestiile despre care as vrea sa scriu, numai ca nu reusesc sa imi fac timp..

joi, 27 martie 2008

Controloarea si Franceza

p-asta am povestit-o de atatea ori ca nici nu stiu daca mai are sens sa o scriu aici. dar daca tot am deschis pagina, let's go:

Eram in troleu, ma urcasem de la academie, mergeam spre universitate. Stateam pe scaun, in spate. si ma tot gandeam: mi-o fi expirat abomanentul?..sa il scot sa vad, sa nu il scot? Daca il scot poate vine vreun controlor si poate nu mai e valabil si..mai bine vad cand cobor. Eram la kogalniceanu. Incercam sa-mi amintesc in ce zi l-am facut..but nothing nothing..

Ma intorc sa vad cine mai e in troleu. evident, fix in spatele meu - CONTROLOAREA! Trebuia sa ma hotarasc repede..ce fac? ce fac?.. Am uitat sa spun ca eram imbracata foarte chic asa, cu ochelari de soare, geanta mica ciclam, rochie, cizme...era destul de tare:) Si..imi zic sa incerc faza pe care am vrut sa o incerc dintotdeauna, dar nu mi s-a dat ocazia: Sa ma prefac ca sunt frantuzoaica. Intotdeauna am crezut ca romanii sunt fff toleranti cu strainii.

Vine la mine : "biletul sau abonamentul la control".
Eu, cu ochelarii la ochi incep discursul "Ah, bonjour madame, vous savez, j'ai oublie mes papiers.. je n'ai pas les papiers chez moi.." blablabla.
Ea: "Passport, passport!!"
eu: "Je suis desole, madame, je n-ai pas les papiers..."
Ea: (spre celalalt capat al troleului): "Fanele, hai ca am prins'o pasta!" (spre mine, imi arata un biletel pe care scrie 50 lei)
Eu: Mais madame, je vous ai deja dit..je n-ai pas le papiers chez moi.
Ea: Hai domnisoara, mergem la politie..
Eu: Ok..police...(in gandul meu, god dammit, cum naiba o scot la capaaaat??? ma decis sa ma ridic, mai era putin pan ala cismigiu si pur si simplu sa cobor s-o iau la fuga sau ceva de genul asta.)

Ma ridic. ea pune o mana vanjoasa pe mine :"Nu plecati nicaieri, mergem la politie sa va legitimam" (supeeeer, exact ce imi trebuia, sa ma legitimeze, iu-hu)
Ma mai batai putin spre usa, ea ma tinea strans cu mana "mergem la politie, mergem la politie"
...
In disperare de cauza/situatie sau cum s-o spune, ma gandesc ca poate TOTUSI abonamentul meu nu e expirat. Ma intorc spre aparatul de taxat, il arat cu degetul si am o revelatie divina catre ea: "AAAAAh...l'appareil..vous voulez dire..." Si ea: "dada, aparat, da...aveti?"
zic: "Ah. mais biensuuur.." Scot portofelul. ea se holbeaza la mine in portofel..nu stiam cum sa fac sa nu imi vada actele romanesti...pan la urma gasesc abonamentul, scotocesc ceva... Statia se tot apropia.. I-l intind.

Ii cade fata, se uita dezamagita, pune cardul la aparat, nici macar nu asteapta sa faca click..sau pac sau sunetul ala specific..si mi-l da inapoi cu o mare parere de rau.
Eu: Merci, madame, au revoir.
Cobor la cismigiu si o iau pe jos..Ajung la destinatie si ma uit pe chitanta de la abonament. Expira pe 30 martie.
Oo..da..toate astea pentru un abonament care era INCA valabil.
...
colac peste pupaza, (alta sintagma nu mi-a venit acum in cap) cand am ajuns la "locul in care trebuia sa ajung" mi-am adus aminte ca mi-am uitat mobilul la academie..pe o piatra. dar despre asta, in episodul urmator.