marți, 15 aprilie 2008

Cum mi-am uitat mobilul pe o piatra

Ma intalnisem cu un amic fotograf(D) - sa facem niste fashion-shootinguri:)
Adica eu ma imbracasem super ciudat, ma machiasem cam strident (dar dadea bine in poze) cu ochelari de soare vintage, o rochie de la Promod peste care aveam un pulover supradimensionat. Era ceva...:)
Si am mers la Academie, iar ultimele poze le-am facut pe partea cu strada.
ATUNCI, ii vine lui D geniala idee sa facem si noi o poza impreuna. Aparatul trebuia rezemat de ceva.
"Da-mi mobilul tau" zice D.
"Nu-ti dau niciun mobil, foloseste-l pe al tau"
el:"Hai mah ca al meu e la fundul ghiozdanului, da-l o data!"
Evident ii dau mobilul.
Evident facem poza, apoi ne luam cu alte chestii, apoi el isi aduce aminte ca trebuia sa ajunga URGENT la gara. si pleaca. Eu merg sa ma intalnesc cu un prieten. Si, fix cand ajung in fata blocului, caut mobilul sa ii dau bip.
...
EVIDENT - ca sa nu mai lungesc povestea, imi aduc aminte ca uitasem sa il iau de pe piatra unde sprijinisem aparatu foto..
Merg repede inapoi la Academie, ajung la locul respectiv...nimic...ma uit in jur,ma uit in spate, in fata..nimic!
Primesc un mesaj pe celalalt mobil (da, mai aveam unul, fara credit) :"suna repede la numarul asta ca e unu care ti-a gasit mobilul!"
...
cer credit in avans, il sun pe tip, imi raspunde un domn cu vocea groasa,imi zice ca mi-a gasit mobilul, ii spun ca il astept la Academie in fata sa mi-l aduca.
in 15 min apare un mosulet grizonat, cu racheta de tenis in mana, imbracat in trening. ma priveste nesigur. scoate mobilul.
"inainte sa vi-l dau inapoi, spuneti-mi si mie cum ati reusit sa il uitati acolo..."
...
the rest are details.
..
si da, am avut un mega noroc...

2 comentarii:

Irys spunea...

ooo, mi-am pierdut si eu odata mobilul in cismigiu in parc, mi-a alunecat din geanta cat am stat pe iarba. Si la vre-o ora m-am intors si era tot acolo, era camuflat.

Fara nicio legatura dar din seria "asta nu mi se poate intampla": intru cu prietenul meu in metrou. Ne asezam pe doua scaune. vis-a-vis de noi, un grup de vreo 3 manelisti, mobile date la maxim pe speaker, se hahaiau. Cum nu numai muzica ci si fetele lor erau enervante, prietenul meu zice hai sa mergem mai incolo (era relativ liber metroul). asa ca ma ridic si in gandul meu sa par "superioara si rafinata" fata de manelisti, nu ma uit la ei, ma uit drept inainte si o iau spre vagonul din dreapta.

Nici nu fac bine 3 pasi ca aud rasete si bascalie in spatele meu. Ma gandesc ca se rad manelistii ca prostii ca "ne-au facut sa plecam".

Cand colo, nu, se pare ca eu si cu prietenul meu, ambii in incercarea de a parea mult prea pretiosi si superiori si fara sa ne uitam in jur, am luat-o fiecare in cealata directie: eu spre vagonul din dreapta si el spre stanga, fiecare gandindu-se ca celalalt il va urma...

oh vey... :))

Grin spunea...

:)) ou gad, that's so funny. Cred ca o sa scriu un post cu commentul tau:P