Cili sau Codul Bunelor Maniere

De fiecare data cand ies cu Cili in oras, se intampla ceva de bine cu oamenii din jur.

Am mers, dupa un an, sa facem poze in lacul Tei. Ma rog, nu chiar IN lac, prin parculetul de langa. Evident, ca sa marcam momentul ne-am dus mai intai in Carrefour-ul de la Unirea sa luam sampanie si piscoturi, ca pentru Revelion. (oricum era destul de frig afara).

Urcam la etaj, luam sampanie, piscoturi si Orbit Verde si cand sa coboram vedem o batranica ezitand in fata scarilor rulante. Ne oprim, ne uitam la ea.

Cili: Vreti sa va ajutam cumva?

Batranica: Da, chiar as vrea! Stiti, mi-e frica sa nu cad pe scarile astea..

Cili o ia de brat. Eu ii iau carutul si pornim pe scarile rulante ca si cand am fi fost intr-un parc de distractii sau intr-un tunel dubios.

Batranica: Nu, ca chiar nu ma descurc cu scarile astea..nu stiu cum. Mi-a zis mie o matusa mai demult ca batranetea e grea si nu am crezut-o. Dar avea dreptate, chiar e grea.

Cili: Eh, lasati ca aveti intelepciune..

Batranica: Ei intelepciune..degeaba..
Ajungem aproape de capatul scarilor.

Eu: Dar de ce nu veniti la cumparaturi cu cineva care sa va ajute?

Batranica: Ei, cu cine sa vin?

Eu: Cu o prietena cu ceva..

Cili: Cu nepotii?

Batranica: Nepotii?! Pai unu' e anul 1, altu' termina acuma, si mai zugraveste sa faca si el un ban, n-au timp! N-au timp ei. Abia ii vad o data pe an. Tre sa isi rezolve cu chiria cu banii cu facultatea. Nu au timp.. Auzi, sa vin cu ei la cumparaturi..

Ne-a mai multumit de cateva ori pentru ca am ajutat-o si s-a pierdut apoi printre rafturile din Carrefour. De la parter.

Apoi am vrut sa luam 16 pana in parcul tei. Dar nu l-am gasit. De fapt nimeni nu l-a gasit, pentru ca nu mai circula, insa toata lumea ne intreba pe noi "Dar ce se intampla? Circula ceva in locul lui?"

Cu toate schimbarile astea de trafic, am coborat la Obor. Si am luat-o la picior.
Am intalnit multe masini busite. Studenti (la veterinara?) cu masti pe fata. O sifonarie. Un geam al unei case derapanate pe care scria intrerupt MAG AZIN IN CUR AND.

La Presto Pizza media de varsta era de 18 ani Fresh and young. Si se uitau pe Cartoon Network. Pana a fost gata pizza ne-am uitat si noi cu ei la acest desen animat cu o fata cu parul verde care nu prea vorbeste. "Pe vremea noastra erau desene mai ca lumea".

Le-am urat si lor o zi frumoasa si ne-am continuat traseul.

Asa ca am pornit veseli si cu pizza in mana, numai ca am vazut statia de autobuz si un 616 care se apropia vertiginos si am zis sa il luam macar 2 statii.

Proasta idee! A inceput sa miroasa a pizza in toata masina, o duduie cu un fel de mop in mana a zis ca ea moare de foame de la mirosul asta si ca mai bine am merge pe jos, 2 tiganci sustineau ca sunt gravide (sau ca una din ele e gravida?) si ca poftesc..totul pe fundalul unui 616 mega aglomerat in care stateam lipiti de usa.