Jurnalul ilustrat al zilei

O sa ne prefacem ca nu a fost nicio pauza si voi scrie de parca nimic altceva - in plus sau in minus nu s-ar fi intamplat.

Am iesit cu Tibi sa ne luam palarii si sa "o punem de un documentar".
Am zis ca mergem pe jos de la Eroilor, numai ca aproape de Cismigiu ne-a prins ploaia. Dar noi nu-nu si nu, am continuat sa mergem prin ploaie, era chiar ca in filme cumva.

Si deodata, undeva in spate la expirat gasim o cladire care parea parasita, cu usa deschisa. Si ii zic lui Tibi: Hai sa intram..
Tibi nu prea vrea, asa ca bag un cap inauntru si vad tot felul de vase de sticla si o silueta in spate.

Ies repede:
E cineva acoloo...
Tibi: Cine(gen)?
Eu: Nu stiu, un tip cred..auzi..eu vreau sa vad ce e cu cladirea asta, stai putin sa intru sa vad...
Tibi: NU mergeam sa ne luam palarii?
Eu: Hai ca nu stai mult..

Si intru in cladirea semi-parasita plina de obiecte si vaze de sticla si aparate vechi ruginite, pensule, creioane, planse, cartoane..

Eu: Scuze, ti s-ar parea ciudat daca te-as ruga sa ma lasi sa intru putin?
Tipul iese din umbra: Nu...dar..de ce?
Eu: Pai trec pe aici de ani de zile si mereu am crezut ca asta e o cladire parasita si acum ca era usa deschisa.. Ce e aici de fapt?
Tipul: Pai e un atelier.. Adica eu sunt un fel de ucenic..e al domnului profesor. E profesor la Arte. El creeaza aici, uite si vaze si bibelouri..
Eu: Pai si unde le vinde?
Tipul: Sunt mai mult pe comanda..
Eu: Si tu ce faci aici?
Tipul: Eu sunt ucenicul lui..

M-am mai uitat pe acolo, am gasit o masinarie veche de prelucrat sticla si ne-am continuat drumul.

Am ajuns plouati dar fericiti pe Lipscani si am intrat...intr-un magazin de rochii de ocazie. Si de mireasa. Si dupa ce ne-am uitat la kitch-oseniile de satin verde si mov ne-am dus la rochiile de mireasa.



Prima vanzatoare: Doriti sa probati?
Eu: Nu, mersi, deocamdata ne uitam.
Tibi cu greu se abtine sa nu rada.
Ne mai fataim, mai comentam despre cat de incomode sunt si despre cum rochia mea de mireasa va fi un colaj din ziare si apare a doua vanzatoare:
"Daca doriti sa probati, avem si alte modele si alte masuri.."
EU: Nu, multumesc, ne uitam...
Ne fataim iar si ne dam seama ca ne plictisim asa ca iesim.
Vanzatoarea 1: Va mai asteptam.

Apoi nu mai stiu exact daca ne-am cumparat palariile sau ne-am asezat sa mancam.

Ideea e ca am scanat locul: trebuia sa fie ceva chic, cu mancare, nu foarte scump, dar sa aiba acel je-ne-sais-quoi. Clar..
Dupa ce am dezbatut intre La Gara-n Pub, unul vienez chic si o terasa cu umbrelute, am ajuns la acest restaurant-pizzerie cu mese afara si ne-am dat seama ca vremea era perfecta de stat acolo. Plus ca stiam de mai demult ca au mancare buna.

Apare chelnerul. Se uita "jucaus" la mine. Eu nu stiu ce sa beau si ma tot razgandesc. Pana la urma cer un "vin rosu".

Chelnerul: Ne pare rau, nu avem vin rosu, doar alb..
Eu: Bine..atunci un pahar de vin alb..desi il prefer pe ala rosu.
Chelnerul: O sa iti placa si asta, sa vezi..

Ne aduce vinul, respectiv berea lui Tibi. Chelnerul se uita la mine si spune:
"Believe me, i will?"
Eu ma uit la Tibi, apoi iar la chelner..
Chelnerul: Insigna..
Si ma uit la insigna portocalie din piept si vad ca scrie "enjoy this".



Au urmat o serie de priviri si de replici aruncate, chiar si cand se ducea sa ia comanda de la alte mese.
Pentru mancare a venit alt tip.

Eu: Vrem o pizza.. Pizza casei si..niste paste. Ce ne recomandati?
Alt tip: Nu stiu..ca eu sunt aici de 2 zile..
Eu ma uit la Tibi, Tibi se uita la mine..

Eu: Pai si nu stii si tu care sunt mai bune?
Alt tip: (incurcat) Nu stiu, ca nu le-am gustat..
Eu: Auzi, poti sa il chemi pe colegul tau atunci?

Tibi catre mine: Am crezut ca zice "Nu stiu ca io nu mananc de aicea ca e prea naspa mancarea".
Si tocmai cand radeam noi zgomotos, vine chelnerul:

M-ai chemat? (de parca eram singura la masa)
Eu: Pai nu stim ce paste sa luam, iar colegu' tau a zis ca lucreaza de 2 zile aici si ca nu stie..

Chelnerul se intoarce: Ia vino ma'ncoa!!(vine tipul) Cum adica mah lucrezi de 2 zile? De atata timp lucrezi tu aici mah? De doua zile?
Alt tip: (rade incurcat) Ah, nu, m-am incurcat.. De 2 saptamani..
se mai cearta ei putin apoi comandam nu-stiu-ce paste cu pui, smantana si ciuperci.

Tibi vorbeste la mobil. Alt tip vine sa ne puna un fel de mini-fata de masa din hartie. A mea se asaza bine, dar a lui Tibi face cute. Tipul incearca sa o indrepte, dar nu reuseste, asa ca o intoarce pe jos si se uita dar stramba din nas si o intoarce iar apoi bruuuusc incepe sa o rupa. Tibi semi-inlemneste iar pe mine ma apuca un ras semi-isteric.
Se intoarce tipul si asaza o mini-fata de hartie nou nouta.

Vine mancarea.
Scap furculita pe jos.
Mi-o aduce chelnerul flirtuos si mai face vreo 2-3 remarci.
si nu mai stiu exact ce se intampla de aici, imi amintesc doar cand i-am zis:
"Auzi, nu gasesc ciupercile in pastele astea"
Chelnerul: Pai cauta-le mai bine..
Eu: Pai le-am cautat, crede-ma..
Chelnerul: Pai trebuie sa fie pe acolo, crede-ma..

Apooooi am plecat la palarii parca.
Si ne-am cumparat.




Si am gasit un loc plin de verdeata pe Lipscani.
Rupt de toate lucrarile si praful si cladirile in paragina de pe acolo.


Si 2 pisici sechestrate cu niste mobila parasita.


Si la final, un batranel care cred ca savura dupa-amiaza pe balcon. Si se uita un pic ciudat la noi.


si gata.