Acum 3 minute.
Suna mobilul. Numar necunoscut(mie).
Eu: - Alo!
Ea: Alo, cum sa iti zic buna ziua sau buna dimineata?
Eu: (Incercand sa imi dau seama cu cine vorbesc) Hai buna ziua.
Ea: Da' ce e cu tine?
Eu: Nimic..
Ea: Ce-i cu vocea asta? Ce ai patit?
Eu: Nimic...
Ea: Esti acasa? Abia te-ai trezit? Ai baut azi-noapte?
Eu: NU, lucrez.. Am destul de multa treaba..
Ea: Da' ce ai facut pana acum?
Eu: Am stat pe telefoane cu tipografia.
pauza. pauza. pauza.
Ea: Iiighhhh...cred ca am sunat gresit.
si imi inchide.
Si stau si ma intreb - cum mai poti sa suni gresit in ziua de azi? Adica inteleg cum era pe vremuri cu telefonul fix - mai greseai o cifra, mai suna in centrala, etc. Dar asta inca ramane o enigma.
joi, 31 mai 2012
luni, 14 mai 2012
Taximetristul de azi
Azi. Ora 11:30. Plec de la redactie cu Elena si ne urcam in
taxi.
Elena: Si? Te simti mai bine?
Eu: Mmmmmm. Da.
Taximetristul izbucneste: Haha, asa fac si eu – ce naiba? Te
simti bine? Pai ma simt ca dracu, cum naiba sa ma simt bine. Da nu pot sa
raspund asa. Tre sa zic: da, ma simt mai bine. Ce bine? Ca merge totul ca
naiba, fir-ar sa fie.
Radem toti 3. Eu si Elena incepem sa dam telefoanele zilnice
de dimineata.
Apoi Elena ma intreaba: Si? Ai reusit sa mai mananci si tu
ceva?
Eu: Nu. Nu am mai apucat.
Elena: Adica tu iar
n-ai mancat nimic de dimineata? Pai de asta esti asa terminata.
Pornim o usoara conversatie despre mancare, la care
taximetristul participa rezervat.
Ajungem la destinatie.
Elena: Bon cu stampila, va rog.
Taximetristul: NU!
Noi ne uitam contrariate: Cum adica NU?
Taximetristul: Hehe, nu se poate. Va dau bon cu stampila
doar daca promite domnisoara ca mananca ceva.
Radem din nou toti 3 si ii promit ca o sa mananc. (e ora
15:30 si inca nu am avut timp, dar macar am baut o cafea.) Mai zicem una
alta-radem cu el, ne multumim reciproc ca ne-am imbunatatit ziua. Inainte sa
ies din masina ii zic:
O singura chestie, ce zodie esti?
Taximetristul se blocheaza putin, apoi spune razand: Pai iti
zic, dar de ce? Adica zi-mi de ce vrei sa stii!
Eu: Pai eu simt ca ai fi sagetator, pentru ca am avut o
conexiune bizara si am ras tot drumul si pur-si-simplu sunt curioasa daca
teoria mea e adevarata.
Taximetristul (se blocheaza apoi rade si imi intinde mana):
Incantat de cunostinta, 13 decembrie!
Dau mana cu el si ii spun: Incantata de cunostinta, 16
decembrie!
Mai dam vreo 2-3 ture de ras, mai zicem una-alta despre cat
de tari sunt sagetatorii, apoi ne dam jos din masina.
luni, 16 aprilie 2012
Cum sa canti in toaleta publica
Pe la 22:30 m-a chemat Klaus in Gradina la Verona.
Eram plecata de ceva vreme de acasa, asa ca desi aveam blugi si geaca, purtam sandale in picioare.
Am ajuns. Evident stateam la masa afara: eu, Klaus si Robi.
Dupa o limonada de ananas rece ca gheata, combinata cu picaturi de ploaie si vant destul de rece am decis ca nu mai rezist.
Le zic: Hai sa plecam! Mor de frig.
Ei: Da' stai sa terminam berile.
Tocmai ce comandasera cate o noua bere, era ultima comanda.
Dardaiam de frig, asa ca am hotarat: "Ma duc la toaleta si va astept acolo."
Ajunsa in toaleta - m-am dat cu ruj, m-am fatait de colo-colo, am fredonat melodii, m-am spalat de vreo 2 ori pe maini. Baietii nu veneau. Am descoperit un geam care dadea chiar in gradina. Radeau de mama focului si nu se grabeau deloc cu berile alea.
Am iesit pe hol si am inceput sa cant - sa cant tot ce imi trecea prin minte, adica le inventam pe loc.
Nu stiu cat timp a trecut sau daca se auzea de afara.
La un moment dat au intrat baietii. Nu m-am oprit din cantat asa ca Klaus a scos aparatul si a inregistrat.
Melodia e compusa pe loc acolo in toaleta, de aceea nu stiu cata coerenta au versurile.
Eram plecata de ceva vreme de acasa, asa ca desi aveam blugi si geaca, purtam sandale in picioare.
Am ajuns. Evident stateam la masa afara: eu, Klaus si Robi.
Dupa o limonada de ananas rece ca gheata, combinata cu picaturi de ploaie si vant destul de rece am decis ca nu mai rezist.
Le zic: Hai sa plecam! Mor de frig.
Ei: Da' stai sa terminam berile.
Tocmai ce comandasera cate o noua bere, era ultima comanda.
Dardaiam de frig, asa ca am hotarat: "Ma duc la toaleta si va astept acolo."
Ajunsa in toaleta - m-am dat cu ruj, m-am fatait de colo-colo, am fredonat melodii, m-am spalat de vreo 2 ori pe maini. Baietii nu veneau. Am descoperit un geam care dadea chiar in gradina. Radeau de mama focului si nu se grabeau deloc cu berile alea.
Am iesit pe hol si am inceput sa cant - sa cant tot ce imi trecea prin minte, adica le inventam pe loc.
Nu stiu cat timp a trecut sau daca se auzea de afara.
La un moment dat au intrat baietii. Nu m-am oprit din cantat asa ca Klaus a scos aparatul si a inregistrat.
Melodia e compusa pe loc acolo in toaleta, de aceea nu stiu cata coerenta au versurile.
joi, 12 aprilie 2012
Taximetristul si covorul
"Cu toate ca ne certasem la un moment dat, pana la urma ne-am luat in brate si ne-am pupat. Ceva frumos. Lucruri de-astea nu cumperi asa oricand."
Trebuie sa va zic ca in ciuda tuturor lucrurilor incredibile care mi se intampla, eu nu prea am episoade cu taximetristi. Adica la mine functioneaza cam asa: ma urc in taxi-zic unde tre' sa ajung - platesc - ma dau jos. Nu vorbesc cu ei, nici ei cu mine - fapt ce a socat-o pe Oana Parache cu care am avut o sedinta foto ieri pentru LaChatterie.
Stati ca urmeaza si video, dar mai incolo.
Dupa ce m-am transformat intr-un fel de Marilyn Monroe prin mainile magice ale Ioanei Cristea & Iulian Urlan am pornit impreuna cu Oana Parache spre parc. Si acum o sa scriu exact cum s-a intamplat.
Ca sa va imaginati: Eu - coafata-machiata-cu tenisi-si-geaca-de-piele; Oana-cu-multe-genti-de-fotograf-pulover-negru-blugi-proaspat-cumparati.
Ne urcam in primul taxi pe care il vedem la statia 1 decembrie 1918 (nu stiu cum se numeste strada).
Ii zicem unde mergem.
Taximetristul: Vai, sarumana, multumesc mult! Multumesc tare mult.
Eu ma uit la Oana; Oana se uita la mine, ne uitam la el - poate vorbea la telefon? NU-vorbea cu noi.
(Ulterior misterul s-a elucidat: nu avusese o cursa de 3 ore si se plictisea ingrozitor.)
Si aici incepe straniul pentru mine. Este primul taximetrist cu DISCURS pe care il intalnesc.
Ne povesteste cum a schimbat azi 3 covoare, cum sotiei lui nu i-au placut, s-au certat. Stie toate nuantele bej, cafeniu-urs-brun, culoarea untului, patratele roscate, dimensiuni. Vroia si el sa ii faca sotiei lui o surpriza de Paste asa ca s-a dus de dimineata si i-a luat un covor care ii placuse ei. Cand s-a intors cu el acasa, mare scandaaaaal: sotia il detesta. L-a dus inapoi. A luat altul mai simplu, mai bej, "ca o mocheta" - din nou acasa: DEZASTRU. Sotia ii face iar scandal ca nu e bun de nimic, ca nici un covor nu e in stare sa cumpere.
Dar i-o zice si el: "De ce nu ai mers cu mine? Aveai copil de alaptat sau ce?"
...toate astea l-au intristat rau, ne zice in continuare. Porneste pentru a 3a oara la magazin iar fata ii da banii inapoi pe covor... "aveam si bonul aveam tot, m-a vazut asa amarat si pana la urma cred ca i s-a facut mila de mine si mi-a dat banii inapoi."
Toata povestea pe larg in video-ul de mai jos. Cert e ca pana la urma s-au pupat si s-au impacat, ca asa le sta bine unor batrani trecuti de 60 de ani - "Doi batrani nebuni care se cearta si dup-aia se pupa."
SPOLER ALERT: protestul acestui taximetrist impotriva oamenilor bogati. "Mi-am propus sa traiesc mult. (...) sa fie ca un protest impotriva celor bogati."
+ la 5:15 aparem eu si Oana.
Trebuie sa va zic ca in ciuda tuturor lucrurilor incredibile care mi se intampla, eu nu prea am episoade cu taximetristi. Adica la mine functioneaza cam asa: ma urc in taxi-zic unde tre' sa ajung - platesc - ma dau jos. Nu vorbesc cu ei, nici ei cu mine - fapt ce a socat-o pe Oana Parache cu care am avut o sedinta foto ieri pentru LaChatterie.
Stati ca urmeaza si video, dar mai incolo.
Dupa ce m-am transformat intr-un fel de Marilyn Monroe prin mainile magice ale Ioanei Cristea & Iulian Urlan am pornit impreuna cu Oana Parache spre parc. Si acum o sa scriu exact cum s-a intamplat.
Ca sa va imaginati: Eu - coafata-machiata-cu tenisi-si-geaca-de-piele; Oana-cu-multe-genti-de-fotograf-pulover-negru-blugi-proaspat-cumparati.
Ne urcam in primul taxi pe care il vedem la statia 1 decembrie 1918 (nu stiu cum se numeste strada).
Ii zicem unde mergem.
Taximetristul: Vai, sarumana, multumesc mult! Multumesc tare mult.
Eu ma uit la Oana; Oana se uita la mine, ne uitam la el - poate vorbea la telefon? NU-vorbea cu noi.
(Ulterior misterul s-a elucidat: nu avusese o cursa de 3 ore si se plictisea ingrozitor.)
Si aici incepe straniul pentru mine. Este primul taximetrist cu DISCURS pe care il intalnesc.
Ne povesteste cum a schimbat azi 3 covoare, cum sotiei lui nu i-au placut, s-au certat. Stie toate nuantele bej, cafeniu-urs-brun, culoarea untului, patratele roscate, dimensiuni. Vroia si el sa ii faca sotiei lui o surpriza de Paste asa ca s-a dus de dimineata si i-a luat un covor care ii placuse ei. Cand s-a intors cu el acasa, mare scandaaaaal: sotia il detesta. L-a dus inapoi. A luat altul mai simplu, mai bej, "ca o mocheta" - din nou acasa: DEZASTRU. Sotia ii face iar scandal ca nu e bun de nimic, ca nici un covor nu e in stare sa cumpere.
Dar i-o zice si el: "De ce nu ai mers cu mine? Aveai copil de alaptat sau ce?"
...toate astea l-au intristat rau, ne zice in continuare. Porneste pentru a 3a oara la magazin iar fata ii da banii inapoi pe covor... "aveam si bonul aveam tot, m-a vazut asa amarat si pana la urma cred ca i s-a facut mila de mine si mi-a dat banii inapoi."
Toata povestea pe larg in video-ul de mai jos. Cert e ca pana la urma s-au pupat si s-au impacat, ca asa le sta bine unor batrani trecuti de 60 de ani - "Doi batrani nebuni care se cearta si dup-aia se pupa."
SPOLER ALERT: protestul acestui taximetrist impotriva oamenilor bogati. "Mi-am propus sa traiesc mult. (...) sa fie ca un protest impotriva celor bogati."
+ la 5:15 aparem eu si Oana.
luni, 2 aprilie 2012
Prima data SINGURA
Prolog: Nu stiu cati dintre voi stiu, dar am mers 10 zile la
Toronto sa cantam la Canadian Music Week (cu Dekadens).
La scurt timp dupa ce ne-am cazat si am vazut clasicele
puncte turistice, am descoperit ca la 10 minute de hostel de afla Cartierul
Chinezesc. Chinatown, in totalitate: cu produse made in Chine, muzica
chinezeasca pe fundal, filme chinezesti, vanzatori-chinezi, cumparatori –
chinezi si asa mai departe.
Joi 22 martie. Ziua in care avem concertul.
Ne trezim si pornim spre Chinatown. Noi suntem singurii intrusi din cartier.
Intr-unul din magazine gasesc o mini-umbrela verde. Pentru
cei nu stiu, am o slabiciune pentru umbrele. Asa ca nu rezist tentatiei si ma
duc sa o platesc. (seara, am folosit-o la concert)
Vanzatoarea vorbeste o engleza stricata; ii dau banii. Ea se
uita la mine, apoi la colega ei, ii spune ceva in limba materna apoi imi
intinde un plic.
Cu aceeasi engleza stricata imi explica: are 2 bilete la
balet, spectacolul incepe intr-o ora, ea si colega ei evident nu pot ajunge –
asa ca mi le ofera mie. Gratis.
M-am blocat. Nu neaparat pentru ca mi le-a oferit, dar cu o
zi inainte facusem mare tam-tam ca vreau sa merg la un spectacol de teatru,
opera sau orice fel de performance made in Canada. Si toata lumea ma trimisese
sa ma documentez pe net, nefiind la curent cu stagiunea din Toronto. Iar pe net
nu gasisem mare lucru. Si acum mi se oferea - out of the blue - experienta mult
dorita.
- You need to hurry if you want to go, it will
start soon, imi zice chinezoaica.
Ma dezmortesc din blocaj, ii multumesc
indelung, iau biletele si merg inspre Four Seasons Centre of Performing Arts - http://www.coc.ca/aboutthecoc/fourseasonscentre.aspx
Pe drum, Jan imi zice “Iti dai seama ca la
cate patesti tu, poate e o capcana si cine-stie-cine te asteapta pe scaun
acolo. Poate aveau vreun rendez-vous cu mafioti. Sau poate e un spectacol
d-asta numai cu chinezi. Si o sa fie direct – ASTA NU MI SE POATE INTAMPLA MIE.”
“Eu ma duc oricum. Nu vrei sa vii?”
“Nu. Dar daca ai probleme, da-mi un telefon.
“Nu. Dar daca ai probleme, da-mi un telefon.
Dintre toate zilele petrecute in Toronto,
asta a fost singura in care nu ma machiasem. Purtam cizmele negre, colanti
portocalii si o rochie neagra. Nu eram imbracata de “balet”, pe de alta parte
era joi ora 14 - poate ca nici ceilalti nu avusesera timp sa se “gateasca”.
Ajung in fata centrului. Afara erau o
multime de batrani eleganti. Eleganti – ca in filme. Dar nu imi pasa, trebuia
sa vad spectacolul.
Ma uit pe bilet – dandu-mi seama ca fusesem
atat de coplesita incat nici nu stiam la ce spectacol ma duceam. The
Seagull-Cehov, 75$. Saptezeci si cinci de dolari??
Intru. Ii spun tipei ca am un bilet in
plus, sa il ofere cuiva.
In continuare vad multi batrani, unii in
scaun cu rotile, altii mai vioi, servind cafea si sampanie la bar. Ma plimb
printre ei. Sunt cea mai tanara. Vad o tipa in slapi. Poate ca pana la urma nu sunt cea mai
nepregatita vestimentar pentru eveniment. Vad coliere opulente, bratari
de aur, sacouri, barbati la costum, esarfe purtate drept sal.
Merg sa imi caut locul in sala. Stau la loja, foarte aproape de dreapta scenei.
Dupa 7
minute, incepe spectacolul.
***
A fost incredibil. Nu e o recenzie si nici nu vreau sa pun accentul
pe asta, insa m-a impresionat. O recenzie canadiana gasiti aici http://tapeworthy.blogspot.com/2012/03/breath-of-fresh-air-seagull-ballet.html
***
Revenind. A fost prima data cand am mers singura la un
spectacol. Pana acum nu concepeam sa merg singura la teatru, opera, balet,
concerte – mi se parea ca TREBUIE sa mergi insotit. Dar iata ca a trebuit sa
merg pana in Toronto ca sa scap de ideea asta preconceputa.
Daca ar fi sa rezum, as spune:
Am iesit nemachiata in
cartierul chinezesc din Toronto, iar vanzatoarea de la care am cumparat o mini umbrela mi-a
facut cadou 2 bilete a cate 75$ la spectacolul de balet “Pescarusul”(Cehov) la
care am mers pentru prima data in viata mea neinsotita. Si asta chiar ca nu mi
se putea intampla mie!
luni, 20 februarie 2012
Pentru ca nu stiu sa zic NU
Stiam ca AZI nu o sa fie o zi ca toate celelalte.
In primul rand, m-am trezit prea tarziu, ceea ce a facut sa fiu in intarziere cu toate.
Apoi - fiindca am facut niste poze in frig si zapada cu doar o camasa de voal de pe mine.
Mai apoi, pentru ca am baut o licoare expirata din decembrie.
Dar surpriza a venit abia pe seara.
Eu - in intarziere - trec prin pasajul Universitatii, cu gand sa ies la TNB. Pe drum, un tip cu barba ma intreaba daca am o tigara. Ma intorc putin si vad un barbos semi-homeless, neingrijit, cat mine ca inaltime.
Ii zic: Nu fumez.
Trec cu greu printre protestatari si dupa primul semafor ma trezesc cu barbosul in dreptul meu.
- Si, ziceai ca nu fumezi.
Eu: Nu, nu fumez.
El: Stii, eu te stiu pe tine.
In tot timpul asta mergea alaturi de mine pe strada.
El: Te-am mai vazut. Si te-am recunoscut acum cand ai trecut. Mie stii, imi place parul natural. Dar tie iti vine atat de bine, parca ar fi natural. Nu e, nu?
Eu: E vopsit, dar il fac asa de mult.
El: Stii, eu de fapt am iesit ca vroiam sa merg la film. Dar am zis ca nu pot sa ma duc asa de unul singur.
Eu: Pai de ce? Ca la film oricum nu vorbesti cu nimeni, te uiti la ecran - nu?
El: Da, dar imi e urat sa merg asa singur. Tie iti place sa mergi la film? (nu a asteptat sa ii raspund) Ca eu am fost si aici la Scala, dar era cam scump. Dar tie ce filme iti plac?
Eu: Imi plac mai mult filmele europene, nu prea le gust p-astea de Hollywood.
El: Mda..
Imi dau seama ca nu a inteles.
Eu: Uite de exemplu imi plac filmele frantuzesti sau spaniole...
El: Aaaaa, chiar! Am vazut un film frantuzesc cu o actrita si semana asa cu dumneavoastra, numai ca avea breton.. Cum ii zice? Nu stiu cum o cheama dar era asa bruneta si avea breton si semana mult cu dumneavoastra. Dar la teatru mergeti? Va place?
Inaintam in continuare pe drumul dintre Universitate si C.A.Rosetti, care parea interminabil.
Eu: Da, chiar am fost recent la Odeon.
El: Aaaa, si eu am fost. Am vazut o piesa despre un priveghi, foarte frumoasa actrita principala.. Nu stiu cum o cheama dar era tare frumoasa. Si mi-a placut era asa, cu un priveghi..
Ajungem intr-un final la intersectia cu C. A. Rosetti.
Eu: Hai ca eu fac dreapta.
El: Pai si eu fac dreapta, hai ca va conduc.
Eu: Nu e nevoie.
El: Nu, ca oricum merg pe aici..
Eu: Pai si daca e asa scump la film si la teatru cum de te duci? Platesti biletul sau vorbesti la intrare sa te lase sa intrii?
El: Nu m-am gandit pan' acu sa vorbesc la intrare, da' e o idee buna. Chiar asa, vreau sa vad un film japonez. E pe 27 februarie, la cinema Favorit, stii care e?
Eu: Favorit? In Centru?
El: Da da da, langa politie, stai ca am pliantul la mine sa iti arat. Langa politia capitalei.
Incepe sa se scotoceasca prin geanta, eu ma grabeam; deja intarziasem si nu stiam cum sa plec mai repede.
Eu: Auzi, chiar ma grabesc. Lasa ca ma uit eu pe net si gasesc. Cum se numeste filmul?
El: E ceva japonez, ceva cu Hiroshima..
Eu: Hiroshima mon amour. Il stiu. E bun.
El: Uitati, am gasit pliantul. E si duminica si miercuri. La care vreti?
Eu: Cum adica?
El: Pai ati zis ca va place filmul, cand veniti duminica sau miercuri?
Eu ajung in fata la bistro Phillippe.
Eu: Am o intalnire aici. Incerc sa ajung duminica la film.
El: Perfect, ne vedem duminica! Stati mult aici?
Eu: (si mai confuza) Nu stiu cat stau, de ce??
El: Pai pot sa va astept aici afara.
Eu: O sa stau ceva timp, nu are sens.
Tipul de restaurant deja deschisese usa sa intru.
El: Pai oricum, eu ma duc in parcul Icoanei, mai stau pe acolo. O sa va astept acolo.
Eu: Chiar nu are sens, o sa stau mult aici.
El: Ma gasiti in parcul Icoanei.
(Later edit.)
Am uitat sa scriu finalul.
Am intrat la restaurant. Chelnerul m-a intrebat daca barbosul mi-a facut probleme, asa i-am povestit pe scurt si am concluzionat "probabil e un om foarte singur". El s-a uitat la mine circumspect si nu a zis nimic.
Au trecut mai multe ore, apoi am chemat un taxi.
Si cand credeam ca seara s-a terminat, taximetristul (om robust, in toata firea) a inceput sa fredoneze melodii de Katy Perry si Natasha Bedingfield.
In primul rand, m-am trezit prea tarziu, ceea ce a facut sa fiu in intarziere cu toate.
Apoi - fiindca am facut niste poze in frig si zapada cu doar o camasa de voal de pe mine.
Mai apoi, pentru ca am baut o licoare expirata din decembrie.
Dar surpriza a venit abia pe seara.
Eu - in intarziere - trec prin pasajul Universitatii, cu gand sa ies la TNB. Pe drum, un tip cu barba ma intreaba daca am o tigara. Ma intorc putin si vad un barbos semi-homeless, neingrijit, cat mine ca inaltime.
Ii zic: Nu fumez.
Trec cu greu printre protestatari si dupa primul semafor ma trezesc cu barbosul in dreptul meu.
- Si, ziceai ca nu fumezi.
Eu: Nu, nu fumez.
El: Stii, eu te stiu pe tine.
In tot timpul asta mergea alaturi de mine pe strada.
El: Te-am mai vazut. Si te-am recunoscut acum cand ai trecut. Mie stii, imi place parul natural. Dar tie iti vine atat de bine, parca ar fi natural. Nu e, nu?
Eu: E vopsit, dar il fac asa de mult.
El: Stii, eu de fapt am iesit ca vroiam sa merg la film. Dar am zis ca nu pot sa ma duc asa de unul singur.
Eu: Pai de ce? Ca la film oricum nu vorbesti cu nimeni, te uiti la ecran - nu?
El: Da, dar imi e urat sa merg asa singur. Tie iti place sa mergi la film? (nu a asteptat sa ii raspund) Ca eu am fost si aici la Scala, dar era cam scump. Dar tie ce filme iti plac?
Eu: Imi plac mai mult filmele europene, nu prea le gust p-astea de Hollywood.
El: Mda..
Imi dau seama ca nu a inteles.
Eu: Uite de exemplu imi plac filmele frantuzesti sau spaniole...
El: Aaaaa, chiar! Am vazut un film frantuzesc cu o actrita si semana asa cu dumneavoastra, numai ca avea breton.. Cum ii zice? Nu stiu cum o cheama dar era asa bruneta si avea breton si semana mult cu dumneavoastra. Dar la teatru mergeti? Va place?
Inaintam in continuare pe drumul dintre Universitate si C.A.Rosetti, care parea interminabil.
Eu: Da, chiar am fost recent la Odeon.
El: Aaaa, si eu am fost. Am vazut o piesa despre un priveghi, foarte frumoasa actrita principala.. Nu stiu cum o cheama dar era tare frumoasa. Si mi-a placut era asa, cu un priveghi..
Ajungem intr-un final la intersectia cu C. A. Rosetti.
Eu: Hai ca eu fac dreapta.
El: Pai si eu fac dreapta, hai ca va conduc.
Eu: Nu e nevoie.
El: Nu, ca oricum merg pe aici..
Eu: Pai si daca e asa scump la film si la teatru cum de te duci? Platesti biletul sau vorbesti la intrare sa te lase sa intrii?
El: Nu m-am gandit pan' acu sa vorbesc la intrare, da' e o idee buna. Chiar asa, vreau sa vad un film japonez. E pe 27 februarie, la cinema Favorit, stii care e?
Eu: Favorit? In Centru?
El: Da da da, langa politie, stai ca am pliantul la mine sa iti arat. Langa politia capitalei.
Incepe sa se scotoceasca prin geanta, eu ma grabeam; deja intarziasem si nu stiam cum sa plec mai repede.
Eu: Auzi, chiar ma grabesc. Lasa ca ma uit eu pe net si gasesc. Cum se numeste filmul?
El: E ceva japonez, ceva cu Hiroshima..
Eu: Hiroshima mon amour. Il stiu. E bun.
El: Uitati, am gasit pliantul. E si duminica si miercuri. La care vreti?
Eu: Cum adica?
El: Pai ati zis ca va place filmul, cand veniti duminica sau miercuri?
Eu ajung in fata la bistro Phillippe.
Eu: Am o intalnire aici. Incerc sa ajung duminica la film.
El: Perfect, ne vedem duminica! Stati mult aici?
Eu: (si mai confuza) Nu stiu cat stau, de ce??
El: Pai pot sa va astept aici afara.
Eu: O sa stau ceva timp, nu are sens.
Tipul de restaurant deja deschisese usa sa intru.
El: Pai oricum, eu ma duc in parcul Icoanei, mai stau pe acolo. O sa va astept acolo.
Eu: Chiar nu are sens, o sa stau mult aici.
El: Ma gasiti in parcul Icoanei.
(Later edit.)
Am uitat sa scriu finalul.
Am intrat la restaurant. Chelnerul m-a intrebat daca barbosul mi-a facut probleme, asa i-am povestit pe scurt si am concluzionat "probabil e un om foarte singur". El s-a uitat la mine circumspect si nu a zis nimic.
Au trecut mai multe ore, apoi am chemat un taxi.
Si cand credeam ca seara s-a terminat, taximetristul (om robust, in toata firea) a inceput sa fredoneze melodii de Katy Perry si Natasha Bedingfield.
joi, 9 februarie 2012
La Furat sau cum sa piui
Recunosc - de obicei atrag dupa mine tot felul de situatii. Poate pentru ca am parul verde, poate pentru ca intru repede in vorba cu necunoscuti, poate pentru ca ma impiedic des si vorbesc tare.
Dar de data asta - pe cuvant ca nu mai are legatura cu nimic din cele de mai sus.
Am fost sa imi cumpar geaca groasa pentru Canada. Evident ca toate magazinele au bagat deja colectiile de primavara, asa ca am dat numai peste culori pastel, camasi si fuste inflorate. In singurul magazin care mai avea geci (Tom Tailor, for the record) am gasit una rosie groasa si perfecta pentru ger. Am cumparat-o fara sa stau la discutii.
Apoi am inceput sa piui in diverse magazine. La inceput nu am stiut ce m-a lovit.
Azi-la ambasada Canadei am piuit din nou. Mi-am dat jos bratari, curele. Degeaba. Si atunci am vazut: uitasera sa imi scoata chestia-aia antifurt din plastic crem.
Tipul de la intrare s-a uitat ciudat la mine, eu am incercat o glumita de tipul "am furat-o", nu a prins gluma, am tacut si am iesit.
Ziua a continuat cu mine piuind in toate magazinele, asa ca am zis sa intru la Tina R sa imi scoata magnetul.
Nu aveam bonul la mine, ma vedeam deja suspecta de furat si plecand dezbracata de acolo, dar am zis sa incerc. Si - ca sa nu para ca am intrat doar pentru asta - am si cumparat un fel de rochie-vesta. Vanzatoarea a incercat sa imi scoata magnetul. Nu a mers.
"Stiti, imi zice, puteti sa mai incercati ceva daca aveti curaj."
Eu: "Cum adica?"
Ea: "Adica e mai riscant. Dar puteti sa dati cu foc pe partea cu magnetul, cu grija, si se desface."
Eu: "Nu, multumesc, cred ca prefer sa mai piui o perioada. Nu de alta, dar mi-e ca ii dau foc de tot.."
Am ras amandoua, m-am bucurat ca e asa sociabila, ne-am urat o seara frumoasa si am plecat.
Cand am iesit, am alunecat rau de tot pe gheata, aproape mi-a zburat punga din mana iar o tipa din spatele meu mi-a zis: "Sa stii ca eram pregatita sa te prind!". Trebuia sa imi dau seama ca e un semn, dar mie mi s-a parut amuzant si atat.
M-am oprit la Carrefour. Din nou aceeasi poveste cu piuitul.
Dupa ce am terminat cumparaturile m-am dus la BGS si i-am spus:
"Sa stiti ca o sa piuie cand voi iesi de aici. Uitati, am asta la geaca." (ii arat).
El: Pai cum? Nu v-au scos-o?
Eu: Pai au uitat..si acum nu prea mai am ce sa fac si nici nu am avut timp sa merg la magazinul de unde am luat-o.
Vanzatoarea: Pai ati plecat asa cu ea?
Eu: Da, am fugit cu ea pe mine direct din magazin.
Spre norocul meu, au gustat gluma.
El: Pai haideti sa incercam aici ca avem si noi aparat.
Eu ma pregatesc sa imi dau geaca jos.
El: Nu o mai dati jos, haideti asa.
Si ma strecor lipita de perete cu geaca ajungandu-mi la aparat. "Mai aproape, haideti mai aproape!", imi zice BGS-ul, pana ajung lipita intre el si perete. Per-fect.
"Nu merge", imi zice.
Eu: Lasati, asta e, o sa umblu asa o perioada.
El: Nununu, ca mai avem un aparat. Haideti si aici.
In tot timpul asta lumea si vanzatoarele se holbau la noi. Mi se parea ca totul se intampla in slow motion.
Povestea se repeta. Pozitia devine si mai incomoda.
El: Da, sa stiti ca e cu defect. Adica magnetul e defect, de-aia nu cred ca vi l-au scos, ca nu au putut...
Eu: Da nu mai bine mi-ar fi dat alta geaca?
Nu mi-a raspuns.
Acum tocmai ce am ajuns acasa. Si am deschis punga de la Tina R. Si am zis sa probez rochia-vesta.
Si ghici ce? Nici tipa de la Tina R nu mi-a scos magnetul antifurt.
ACUM SUNT DOI!!!
Si contrar aparentelor - povestea nu se termina aici.
Am incercat faza cu focul. Prima data cu o bricheta. Era flacara prea mare si am parlit cateva fire din puful ala. Asa ca am incercat cu un chibrit.
Si acum nu numai ca am innegrit magnetul, dar toata camera miroase a plastic ars.
Sunt curioasa cum o sa explic asta maine-daca dau peste alta vanzatoare decat cea de azi.
Ca tot e frig afara - numai bine de facut drumuri diametral opuse.
Dar de data asta - pe cuvant ca nu mai are legatura cu nimic din cele de mai sus.
Am fost sa imi cumpar geaca groasa pentru Canada. Evident ca toate magazinele au bagat deja colectiile de primavara, asa ca am dat numai peste culori pastel, camasi si fuste inflorate. In singurul magazin care mai avea geci (Tom Tailor, for the record) am gasit una rosie groasa si perfecta pentru ger. Am cumparat-o fara sa stau la discutii.
Apoi am inceput sa piui in diverse magazine. La inceput nu am stiut ce m-a lovit.
Azi-la ambasada Canadei am piuit din nou. Mi-am dat jos bratari, curele. Degeaba. Si atunci am vazut: uitasera sa imi scoata chestia-aia antifurt din plastic crem.
Tipul de la intrare s-a uitat ciudat la mine, eu am incercat o glumita de tipul "am furat-o", nu a prins gluma, am tacut si am iesit.
Ziua a continuat cu mine piuind in toate magazinele, asa ca am zis sa intru la Tina R sa imi scoata magnetul.
Nu aveam bonul la mine, ma vedeam deja suspecta de furat si plecand dezbracata de acolo, dar am zis sa incerc. Si - ca sa nu para ca am intrat doar pentru asta - am si cumparat un fel de rochie-vesta. Vanzatoarea a incercat sa imi scoata magnetul. Nu a mers.
"Stiti, imi zice, puteti sa mai incercati ceva daca aveti curaj."
Eu: "Cum adica?"
Ea: "Adica e mai riscant. Dar puteti sa dati cu foc pe partea cu magnetul, cu grija, si se desface."
Eu: "Nu, multumesc, cred ca prefer sa mai piui o perioada. Nu de alta, dar mi-e ca ii dau foc de tot.."
Am ras amandoua, m-am bucurat ca e asa sociabila, ne-am urat o seara frumoasa si am plecat.
Cand am iesit, am alunecat rau de tot pe gheata, aproape mi-a zburat punga din mana iar o tipa din spatele meu mi-a zis: "Sa stii ca eram pregatita sa te prind!". Trebuia sa imi dau seama ca e un semn, dar mie mi s-a parut amuzant si atat.
M-am oprit la Carrefour. Din nou aceeasi poveste cu piuitul.
Dupa ce am terminat cumparaturile m-am dus la BGS si i-am spus:
"Sa stiti ca o sa piuie cand voi iesi de aici. Uitati, am asta la geaca." (ii arat).
El: Pai cum? Nu v-au scos-o?
Eu: Pai au uitat..si acum nu prea mai am ce sa fac si nici nu am avut timp sa merg la magazinul de unde am luat-o.
Vanzatoarea: Pai ati plecat asa cu ea?
Eu: Da, am fugit cu ea pe mine direct din magazin.
Spre norocul meu, au gustat gluma.
El: Pai haideti sa incercam aici ca avem si noi aparat.
Eu ma pregatesc sa imi dau geaca jos.
El: Nu o mai dati jos, haideti asa.
Si ma strecor lipita de perete cu geaca ajungandu-mi la aparat. "Mai aproape, haideti mai aproape!", imi zice BGS-ul, pana ajung lipita intre el si perete. Per-fect.
"Nu merge", imi zice.
Eu: Lasati, asta e, o sa umblu asa o perioada.
El: Nununu, ca mai avem un aparat. Haideti si aici.
In tot timpul asta lumea si vanzatoarele se holbau la noi. Mi se parea ca totul se intampla in slow motion.
Povestea se repeta. Pozitia devine si mai incomoda.
El: Da, sa stiti ca e cu defect. Adica magnetul e defect, de-aia nu cred ca vi l-au scos, ca nu au putut...
Eu: Da nu mai bine mi-ar fi dat alta geaca?
Nu mi-a raspuns.
Acum tocmai ce am ajuns acasa. Si am deschis punga de la Tina R. Si am zis sa probez rochia-vesta.
Si ghici ce? Nici tipa de la Tina R nu mi-a scos magnetul antifurt.
ACUM SUNT DOI!!!
Si contrar aparentelor - povestea nu se termina aici.
Am incercat faza cu focul. Prima data cu o bricheta. Era flacara prea mare si am parlit cateva fire din puful ala. Asa ca am incercat cu un chibrit.
Si acum nu numai ca am innegrit magnetul, dar toata camera miroase a plastic ars.
Sunt curioasa cum o sa explic asta maine-daca dau peste alta vanzatoare decat cea de azi.
Ca tot e frig afara - numai bine de facut drumuri diametral opuse.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
