luni, 20 februarie 2012

Pentru ca nu stiu sa zic NU

Stiam ca AZI nu o sa fie o zi ca toate celelalte.
In primul rand, m-am trezit prea tarziu, ceea ce a facut sa fiu in intarziere cu toate.
Apoi - fiindca am facut niste poze in frig si zapada cu doar o camasa de voal de pe mine.
Mai apoi, pentru ca am baut o licoare expirata din decembrie.
Dar surpriza a venit abia pe seara.

Eu - in intarziere - trec prin pasajul Universitatii, cu gand sa ies la TNB. Pe drum, un tip cu barba ma intreaba daca am o tigara. Ma intorc putin si vad un barbos semi-homeless, neingrijit, cat mine ca inaltime.
Ii zic: Nu fumez.
Trec cu greu printre protestatari si dupa primul semafor ma trezesc cu barbosul in dreptul meu.
- Si, ziceai ca nu fumezi.
Eu: Nu, nu fumez.
El: Stii, eu te stiu pe tine.

In tot timpul asta mergea alaturi de mine pe strada.
El: Te-am mai vazut. Si te-am recunoscut acum cand ai trecut. Mie stii, imi place parul natural. Dar tie iti vine atat de bine, parca ar fi natural. Nu e, nu?
Eu: E vopsit, dar il fac asa de mult.
El: Stii, eu de fapt am iesit ca vroiam sa merg la film. Dar am zis ca nu pot sa ma duc asa de unul singur.
Eu: Pai de ce? Ca la film oricum nu vorbesti cu nimeni, te uiti la ecran - nu?
El: Da, dar imi e urat sa merg asa singur. Tie iti place sa mergi la film? (nu a asteptat sa ii raspund) Ca eu am fost si aici la Scala, dar era cam scump. Dar tie ce filme iti plac?
Eu: Imi plac mai mult filmele europene, nu prea le gust p-astea de Hollywood.
El: Mda..

Imi dau seama ca nu a inteles.
Eu: Uite de exemplu imi plac filmele frantuzesti sau spaniole...
El: Aaaaa, chiar! Am vazut un film frantuzesc cu o actrita si semana asa cu dumneavoastra, numai ca avea breton.. Cum ii zice? Nu stiu cum o cheama dar era asa bruneta si avea breton si semana mult cu dumneavoastra. Dar la teatru mergeti? Va place?
Inaintam in continuare pe drumul dintre Universitate si C.A.Rosetti, care parea interminabil.

Eu: Da, chiar am fost recent la Odeon.
El: Aaaa, si eu am fost. Am vazut o piesa despre un priveghi, foarte frumoasa actrita principala.. Nu stiu cum o cheama dar era tare frumoasa. Si mi-a placut era asa, cu un priveghi..
Ajungem intr-un final la intersectia cu C. A. Rosetti.

Eu: Hai ca eu fac dreapta.
El: Pai si eu fac dreapta, hai ca va conduc.
Eu: Nu e nevoie.
El: Nu, ca oricum merg pe aici..
Eu: Pai si daca e asa scump la film si la teatru cum de te duci? Platesti biletul sau vorbesti la intrare sa te lase sa intrii?
El: Nu m-am gandit pan' acu sa vorbesc la intrare, da' e o idee buna. Chiar asa, vreau sa vad un film japonez. E pe 27 februarie, la cinema Favorit, stii care e?
Eu: Favorit? In Centru?
El: Da da da, langa politie, stai ca am pliantul la mine sa iti arat. Langa politia capitalei.
Incepe sa se scotoceasca prin geanta, eu ma grabeam; deja intarziasem si nu stiam cum sa plec mai repede.

Eu: Auzi, chiar ma grabesc. Lasa ca ma uit eu pe net si gasesc. Cum se numeste filmul?
El: E ceva japonez, ceva cu Hiroshima..
Eu: Hiroshima mon amour. Il stiu. E bun.
El: Uitati, am gasit pliantul. E si duminica si miercuri. La care vreti?
Eu: Cum adica?
El: Pai ati zis ca va place filmul, cand veniti duminica sau miercuri?

Eu ajung in fata la bistro Phillippe.
Eu: Am o intalnire aici. Incerc sa ajung duminica la film.
El: Perfect, ne vedem duminica! Stati mult aici?
Eu: (si mai confuza) Nu stiu cat stau, de ce??
El: Pai pot sa va astept aici afara.
Eu: O sa stau ceva timp, nu are sens.

Tipul de restaurant deja deschisese usa sa intru.
El: Pai oricum, eu ma duc in parcul Icoanei, mai stau pe acolo. O sa va astept acolo.
Eu: Chiar nu are sens, o sa stau mult aici.
El: Ma gasiti in parcul Icoanei.

(Later edit.)
Am uitat sa scriu finalul.
Am intrat la restaurant. Chelnerul m-a intrebat daca barbosul mi-a facut probleme, asa i-am povestit pe scurt  si am concluzionat "probabil e un om foarte singur". El s-a uitat la mine circumspect si nu a zis nimic.
Au trecut mai multe ore, apoi am chemat un taxi.
Si cand credeam ca seara s-a terminat, taximetristul (om robust, in toata firea) a inceput sa fredoneze melodii de Katy Perry si Natasha Bedingfield.

joi, 9 februarie 2012

La Furat sau cum sa piui

Recunosc - de obicei atrag dupa mine tot felul de situatii. Poate pentru ca am parul verde, poate pentru ca intru repede in vorba cu necunoscuti, poate pentru ca ma impiedic des si vorbesc tare.
Dar de data asta - pe cuvant ca nu mai are legatura cu nimic din cele de mai sus.

Am fost sa imi cumpar geaca groasa pentru Canada. Evident ca toate magazinele au bagat deja colectiile de primavara, asa ca am dat numai peste culori pastel, camasi si fuste inflorate. In singurul magazin care mai avea geci (Tom Tailor, for the record) am gasit una rosie groasa si perfecta pentru ger. Am cumparat-o fara sa stau la discutii.
Apoi am inceput sa piui in diverse magazine. La inceput nu am stiut ce m-a lovit.

Azi-la ambasada Canadei am piuit din nou. Mi-am dat jos bratari, curele. Degeaba. Si atunci am vazut: uitasera sa imi scoata chestia-aia antifurt din plastic crem.
Tipul de la intrare s-a uitat ciudat la mine, eu am incercat o glumita de tipul "am furat-o", nu a prins gluma, am tacut si am iesit.

Ziua a continuat cu mine piuind in toate magazinele, asa ca am zis sa intru la Tina R sa imi scoata magnetul.
Nu aveam bonul la mine, ma vedeam deja suspecta de furat si plecand dezbracata de acolo, dar am zis sa incerc. Si - ca sa nu para ca am intrat doar pentru asta - am si cumparat un fel de rochie-vesta. Vanzatoarea a incercat sa imi scoata magnetul. Nu a mers.
"Stiti, imi zice, puteti sa mai incercati ceva daca aveti curaj."
Eu: "Cum adica?"
Ea: "Adica e mai riscant. Dar puteti sa dati cu foc pe partea cu magnetul, cu grija, si se desface."
Eu: "Nu, multumesc, cred ca prefer sa mai piui o perioada. Nu de alta, dar mi-e ca ii dau foc de tot.."
Am ras amandoua, m-am bucurat ca e asa sociabila, ne-am urat o seara frumoasa si am plecat.

Cand am iesit, am alunecat rau de tot pe gheata, aproape mi-a zburat punga din mana iar o tipa din spatele meu mi-a zis: "Sa stii ca eram pregatita sa te prind!". Trebuia sa imi dau seama ca e un semn, dar mie mi s-a parut amuzant si atat.

M-am oprit la Carrefour. Din nou aceeasi poveste cu piuitul.
Dupa ce am terminat cumparaturile m-am dus la BGS si i-am spus:
"Sa stiti ca o sa piuie cand voi iesi de aici. Uitati, am asta la geaca." (ii arat).

El: Pai cum? Nu v-au scos-o?
Eu: Pai au uitat..si acum nu prea mai am ce sa fac si nici nu am avut timp sa merg la magazinul de unde am luat-o.
Vanzatoarea: Pai ati plecat asa cu ea?
Eu: Da, am fugit cu ea pe mine direct din magazin.
Spre norocul meu, au gustat gluma.

El: Pai haideti sa incercam aici ca avem si noi aparat.
Eu ma pregatesc sa imi dau geaca jos.
El: Nu o mai dati jos, haideti asa.

Si ma strecor lipita de perete cu geaca ajungandu-mi la aparat. "Mai aproape, haideti mai aproape!", imi zice BGS-ul, pana ajung lipita intre el si perete. Per-fect.
"Nu merge", imi zice.
Eu: Lasati, asta e, o sa umblu asa o perioada.
El: Nununu, ca mai avem un aparat. Haideti si aici.
In tot timpul asta lumea si vanzatoarele se holbau la noi. Mi se parea ca totul se intampla in slow motion.
Povestea se repeta. Pozitia devine si mai incomoda.
El: Da, sa stiti ca e cu defect. Adica magnetul e defect, de-aia nu cred ca vi l-au scos, ca nu au putut...
Eu: Da nu mai bine mi-ar fi dat alta geaca?
Nu mi-a raspuns.

Acum tocmai ce am ajuns acasa. Si am deschis punga de la Tina R. Si am zis sa probez rochia-vesta.
Si ghici ce? Nici tipa de la Tina R nu mi-a scos magnetul antifurt.

ACUM SUNT DOI!!!


Si contrar aparentelor - povestea nu se termina aici.
Am incercat faza cu focul. Prima data cu o bricheta. Era flacara prea mare si am parlit cateva fire din puful ala. Asa ca am incercat cu un chibrit.
Si acum nu numai ca am innegrit magnetul, dar toata camera miroase a plastic ars.
Sunt curioasa cum o sa explic asta maine-daca dau peste alta vanzatoare decat cea de azi.
Ca tot e frig afara - numai bine de facut drumuri diametral opuse.