marți, 3 februarie 2009

Asta e un vis...

...da' un vis care a parut atat de real, incat cand m-am trezit mi-a luat ceva timp sa ma gandesc daca chiar s-a intamplat in realitate sau nu.

Vroiam sa ajung acasa. Am pornit de la Unirea cu inca 2 prieteni sa ajung spre casa. Cu masina. Si am mers drept pana la Universitate si apoi s-a facut un sens giratoriu semaforizat care dadea in Militari-Sir.

Si am luat-o pe acolo si in partea stanga era un semafor rosu iar in stanga parea sa fie verde dar nu se vedea bine. Si nu imi dadeam seama, oricum nu venea nicio masina asa ca am trecut.. Dar m-am uitat in oglinda retrovizoare si celelalte masini oprisera.

Am avut timp sa fac sensul giratoriu si fix in capatul lui era plin de politie. Si eu taiasem si 2 benzi cand luasem curba.. Hmm... Si mi-am amintit ce mi-a povestit Adina (asta chiar mi-a povestit ieri) de politistii aia nesuferiti de la Romana care vor spaga si te opresc pt orice detaliu minuscul si iti iau carnetul. Numai ca in situatia asta eu trecusem pe bune pe rosu. Ma gandeam cum naiba sa fac sa nu ma opreasca, asa ca fac repede dreapta pe o straduta.

Prietenii mei din masina zic ca e bine, sa merg drept, eu merg drept si ajung la un deal cu damburi si noroi unde sus era un copacel. Hm..sa intorc?
Ei: Da, da, intoarce si fa dreapta ca iesi bine..

Mentionez din nou ca eu vroiam sa ajung la Drumul Taberei si cautam o scurtatura din Militari fara sa dau de politie.
Fac eu dreapta, merg, straduta parea ok si ajung....la Unirea.

Ei: Hai mah, ca e bine, suntem la Unirea.
Eu: Da, super, am ajuns de unde am plecat..Eu tre sa ajung ACASA, in Drumul Taberei!
Intorc iaaaar masina. Si merg pe unde mi se pare mie ca ar fi bine, si cotesc pe cateva stradute pana ajung...la UNATC.

Parcarea era plina asa ca intru pe un culoar (in visul meu parcarea era mult mai mare si aveau si culoare)unde teoretic nu aveam voie.. Si o las acolo. Era ca o alee dintr-un parculet, in jur era verdeata.

Si urcam la UNATC. Si ajungem in 2 camere unde parea sa fie un fel de party. Cu baloane, alune, chestii lipite pe perete, o tipa in varsta pe care am vazut-o o data in Green Hours obsedata de fiica ei.

Au aparut apoi Paul, David, Lala (chiar daca eu nu o cunosc pe Lala in realitate) si inca niste oameni. Si Paul a propus un joc in care trebuia sa vorbesti nu-stiu-cum codat iar cel caruia ii ziceai chestia aia trebuia sa se prinda si cumva sa manipuleze jocul in favoarea lui. Oricum, nu am inteles jocul.

Si la un moment dat, cineva ma cheama la fereastra: "Hai ca s-a eliberat un loc de parcare, du-te sa iti parchezi masina."

Bun, acum nu imi mai aminteam unde am lasat masina. Oricum se facuse destul de tarziu, asa ca am zis ca plec de tot, nu mai are sens sa mut masina pentru cateva minute.

"Vezi ca nu ai cum sa iesi din facultate fara sa platesti parcarea."imi spune cineva.
"Pai eu nu am lasat-o in parcare!", zic.
"Nu conteaza, iti trebuie un tichet special la iesire"

Bun, si ma directioneaza ei spre tanti cu tichete.
Ajung. Arata exact ca aia de parcare de la TNB, o cabina mica, alba cu o tanti inauntru. Ma apropii. Nu vad pe nimeni, ma uit pe un afis, vad mai multe preturi in functie de timp, loc si alte considerente complet irelevante. Preturile porneau de la 3 lei si ajungeau la 22 lei..pe ora.

Ii bat in geam. Tresare.
Tanti: Aoleeeu, ce ai batut asa?
Eu: Imi cer scuze..nu v-am vazut..
Tanti: (duce mana la cap) Vai de mine, ce m-am speriat..
Eu: Imi pare rau..
Tanti: Cat ai stat?
Eu: O ora cred.. (statusem mai mult)
Tanti: Aham...in parcare?
Eu: Da. (iar mint)

Nu stiu cum face sau ce argumente imi da, dar se prinde ca masina mea nu era in parcare.
Eu: Stiti, de fapt am parcat-o undeva pe alee, ca nu mai erau locuri in parcare si trebuia neaparat sa ajung pana sus.
Tanti: Ah, esti artista, studiezi la noi, nu?
Eu: Da. (iaaar miiiint!!)
Tanti: Ah, venisei sa vorbesti cu domnul Radu, nu?
Eu: Da, cu domnul Radu..(claaaaaar)
Tanti: Ah, pai nu vine azi. A zis sa va anunt ca nu ajunge azi.
Eu: Am inteles..

Tanti: Si? Ce profesori mai erau sus?
Eu(acuma ce naiba sa mai zic?): Cat ziceati ca am de plata?
Tanti: Vreo 6 lei..stai sa mai calculez o data. Deci, ce profesori erau sus..?
Eu: Pai era doamna aia care e obsedata de fata ei...
Tanti: Ah, da, o stiu, vine toata ziua buna ziua si ma zapaceste de cap si pe mine.. Si cine altcineva mai era?
Eu: Mmpai...(tacere) Stiti, eu de fapt nu sunt studenta aici, eu sunt la Jurnalism, numai ca ii cunosc pe cei de aici si mai vin din cand in cand sa mai vorbim..Stiti?

Se uita dezamagita la mine..

Tanti nu mai zice nimic. Imi da tichetul, iau tichetul, ma intorc in camerele cu party si le povestesc ce am patit.Si David zice: Asta sigur o sa o gasim pe blogu tau..

8 comentarii:

Eddie spunea...

Ce maşină conduceai în vis? :)

tib spunea...

bun bun si unde e aventura

Laura spunea...

Hmmmm... ai vreo frustrare inabusita, in subconstient? :D

Grin spunea...

Eddie, pe a mea.
Tib, aventura e in feelingu din vis. ma rog, in realitate e mult mai tare that's true dar stii cum e sa te trezesti si sa nu stii daca s-a intamplat pe bune?
Laura, o sa aflu curand,mi-am facut niste teste :))

tib(bad day) spunea...

uhm era o intrebare retorica? da cu totii visam si cand suntem in fata prapastiei si in spatele nostru sunt testoasele ninja care vor sa ne atace, ne sculam cascam ne intindem si ne intoarcem pe celalta parte. imi plac alea reale cu taximetristii porcosi si frezatii din metrouri.

diwushKa spunea...

Andreea, dar asta chiar s-a intamplat. de ce zici ca e vis?

Grin spunea...

aaaah, ioana, erai si tu pe acolo?:)

Irys spunea...

David avea dreptate... ;)