luni, 9 februarie 2009

Alo, alo, alo!

PROLOG: In urma crizei cu Vodafone-ul, in afara retelei si imposibilitatea de a da/primi telefon/sms/mms mi-am amintit de o faza mai veche. Inca de pe atunci faceau ei manarii cu telefoanele.

Acum cativa ani.
Eram in liceu si in unele seri vorbeam pe fix cu Rux si Adina.
Uneori se mai auzeau haraituri si zgomote ciudate si noi faceam misto ca ne sunt ascultate telefoanele si vorbeam codat si le faceam tot felul de dedicatii "alora care ascultau".
Alteori ne dadeam intalniri fictive la diverse ore dubioase ca sa "primim marfa".
Si tot inventam situatii pentru"ascultatorii nostri".

Intr-una din seri, dupa o dupa-amiaza plina de haraituri pe fix, ridic receptorul si aud un zgomot ciudat. Il inchid. Il deschid iar. Ascult cu atentie. Cineva SFORAIA!!
Si bineinteles nu aveam ton.
Am inceput sa vorbesc: Alo! E cineva acolo? Alo...aloo...
Nimic. Ala sforaia in continuare.
"Alooo...inchide telefonul...alooo"
Tipul meu sforaia. Eu inchideam receptorul, il ridicam iar si tot asa pana cand s-a auzit un zgomot ca si cand ceva ar fi cazut si a inceput sa sune ocupat.

2 comentarii:

La belle folie en rouge spunea...

ce criza cu vodafone? :D

acelasitibprezentlafiecarepostsprediferentadealtiicarenuimicitescblogulniciodatasiiavezicapotsaverificdacavreau spunea...

macar tu ai un sforaitor la dispozitie...stii cat de greu se gasesc dastia? uneori cand ma suna cineva si n-am chef sa vb as avea nevoie de serviciile unui sforaitor. (la belle blabla - cred ca e o criza izolata ca sa fiu mai exact e criza ei doar)