vineri, 28 septembrie 2012

Verona 1


Prima zi a fost liniștită.
Am mers cu autobuzul până am văzut pe geam un pod grozav și am coborât.




Am stat ceva acolo, apoi am văzut o săgeată spre casa Giuliettei, așa că am pornit într-acolo.
Mulți oameni, înghesuială, un balcon, multe lacăte de îndrăgostiți, mulți ghizi cu umbrele. Nu mi-a plăcut prea mult, așa că am plecat rapid.





Am ajuns într-o piață unde niște copii trăgeau de sfori, era o competiție adevărată cu banner, microfon, prezentator, coordonator. Așa am aflat că am nimerit la ZILELE ORAȘULUI. Care erau șansele?



Asta însemna că în toate piețele din centru erau jocuri, concerte, ateliere. Am dat de bărbați costumați, femei care se plimbau cu niște oale de lut pe cap, bowling, gazon improvizat pe asfalt, cântăreți locali în costume populare.





Am mâncat înghețată, pizza cu multe legume, am fost alungată dintr-o curte interioară de către un polițist. Adică,  pe scurt: am cumpărat o felie de pizza și nu am vrut să o mănânc mergând. Așa că am găsit o curte interioară cu barieră, m-am strecurat pe lângă barieră, m-am așezat pe bordura și am început să mănânc. Atunci a apărut un polițist care mi-a spus că sunt chiar în dreptul camerei de filmat, că m-a văzut tot departamentul și că trebuie să plec. Probabil aveau pauză de masă mai târziu.

Tot mergand, am ajuns la Piazza dei Signori; am nimerit la ponei pe care i-am filmat puțin cam haotic.



Fiind sâmbătă, mai toate magazinele erau închise. Am zărit, la un moment dat, o carte cu DIVE la un anticariat și am zis că trebuie să mă întorc să o cumpăr! (de ținut minte căci această întâmplare va avea urmări.)


La terase, lumea bea o băutură portocalie. Așa că, spre seară, am vrut să încerc și eu  BĂUTURA. A fost delicioasă. Am băut-o vizavi de cetate, așa că a costat 5 euro, dar a meritat. Spritz Aperol a€“ adică apă minerală, aperol, gheață, felie de portocală a€“ iar din partea casei chipsuri și cele-mai-gustoase-măsline-verzi.



La librăria FNAC m-am pierdut printre agende și ecrane enorme. M-am îndrăgostit de o agendă cu Micul Prinț. Pentru cei care nu știu, am o mare slăbiciune pentru agende. Îmi cumpăr întruna și nici nu apuc să le folosesesc pe toate. Așa că am zis "€œnu îmi cumpăr NIMIC în prima zi, voi reveni dacă nu găsesc ceva mai util”. M-am uitat la câteva secvențe din Cenușăreasa (Disney) pe un ecran cât mine de mare.

Am mers la Castel, am făcut poze artistice și m-am uitat la oameni. Îmi place să fac asta în călătorii, să stau undeva și să privesc oamenii care trec. Am stat apoi pe malul apei vreo oră și am făcut poze.






Am mers pe jos până am terminat toate străduțele, vitrinele, fântânile, am ajuns în cameră și am adormit cu tipa asta pe fundal.

 (Urmează Veneția & bonus filmuleț demonstrativ) 

PS:  Am uitat să zic de CETATE. Cele mai frumoase pietre-acolo sunt! 




Un comentariu:

Anonim spunea...

Poate ca se intampla mereu ceva in Verona! :)
Cand am fost eu tocmai incepea un spectacol de opera. Regret si acum ca nu a vrut nicicum sa intram fii-mea (e, adolescenta, ce sa-i faci?!) si ca nu am reusit sa o conving. Macar acum am vazut prin ochii tai amfiteatrul acela splendid.
:)