Cea mai proasta pizza: Vecchia Napoli

As putea sa incep "random" (asta ca sa nu zic "casual") cu cea mai retardata receptionista, cea mai proasta livrare, cea mai proasta dicutie telefonica, cele mai proaste ingrediente, cea mai gretoasa coca, cea mai fleasca pizza...dar ar fi urat.

Asa ca ma voi rezuma la o RELATARE. Sper sa ma tina nervii sa raman cat de cat obiectiva.

Contextul e EXTREM de simplu: Mie si lui R ne era FOARTE FOAME. Atat de foame incat am mancat in 2 minute o supa si nu am simtit nimic.

Am zis sa comandam (pentru ultima oara, mereu e ultima oara) o pizza. Varianta mai simpla ca asta nu exista. De obicei luam de la Trenta. Asa ca am vrut sa mai schimbam. Un prieten ne-a dat linkul asta http://www.vecchianapoli.ro/.

MOTOR!ACTIUNE!

Ne uitam prin lista interminabila de pizza si alegem in cele din urma Pizza Pazza. Insa WE HAVE A PROBLEM. Eu nu mananc ardei. (bine, nici maslinele nu imi sunt prea dragi).

Asa ca am schitat repede 2 scenarii:

1-sunam, comandam PAZZA, o rugam sa ne puna in loc de ardei - mozarella

2. sunam, daca nu vrea sa inlocuiasca ardeiul luam CAPRICIOSA cu topping de porumb.

2* - daca tiramisul e cu frisca naturala luam unul.

R formeaza numarul. O voce pitigaiata raspunde. Vocea pitigaiata rasuna in toata camera, desi telefonul nu era dat pe speaker.

Vocea pitigaiata: Buna ziua, spuneti.

(pauza. Fara introducere, fara numele pizzeriei, fara nimic)

R: Buna ziua, as dori sa fac o comanda, o pizza..

Nici n-apuca sa spuna ce pizza ca pe fundal incepe sa sune TARE o melodie. Nu se mai aude nimic.

Vocea pitigaiata: Aloo, alo, spuneti va rog! (melodia continua pe fundal, e un amestec intre NOKIA TUNE si MARIO)

R: O pizza PAZZA medie.. daca se poate in loc de ardei sa puneti mozarella.

Vocea pitigaiata: Auzi, putem sa punem mozarella in loc de ardei? (..) Nu putem sa punem, ca mozarella e mai scumpa decat ardeiul.

R se uita contrariat la mine.

Eu: Zi-i altceva, zi-i ...ciuperci.

R: Bine atunci puneti in loc de ardei...ciuperci. Asa se poate?

Vocea pitigaiata: Unde sa punem dom'ne ciuperci, ce nu v-ajunge, ca aveti destule ingrediente, ce va mai trebuie ciuperci? Alea au apa, atarna greu. Si-asa e cea mai mare pizza a noastra, ce nevoie mai aveti de ciuperci?

R se uita exasperat la mine. Eu ii fac semn sa nu mai puna nimic.

R: Lasati atunci, fara ardei da? Lasati-o doar fara ardei. Medie, blat subtire. Si tiramisu, e din frisca naturala?

Vocea pitigaiata: Nu dom'ne e cu oua, e cu ..il facem bine aicea la noi, n-aveti treaba, e bun-e facut ca lumea!

R: Bine, si un tiramisu.

Ii da adresa.

R: In cat timp ajunge comanda?

Vocea pitigaiata: 20-30 minute.

Asteptam.Trec 30 min. 40 min. Pe la 50 min apare tipul in fata blocului.

Ne aduce pizza& tiramisu.

Fara bon.

Fara servetele.

Fara tacamuri.(pentru tiramisu)

Noi-morti de foame.

ne repezim la cutie, o deschideeem... si simt cum ma apuca dracii.

PIZZA ERA PLINA DE ARDEI. PLINA.

si nu exagerez. ziceai ca e pizza cu ardei.

Poate nu s-a inteles: eram MORTI de foame.

CU ultimele puteri ne apucam sa scarmanam pizza ca sa dam la o parte ardeiul, macar pe bucatile mele.

Daaar stai asa. Ca ardeiul nu era numai la suprafata, era si sub mozarella taiat in bucatele mici.

Incepem sa mancam. Ciupercile nu aveau niciun gust. Carnaciorii erau gretosi, aluatul era uleios. Atat de uleios, incat curgea uleiul din felie pe cutia de pizza.

La colturi era aluat tare si crocant (prea uscat, chiar), iar la mijloc era aluat UD aproape nefacut.

Un esec total. Din toate punctele de vedere.

Asa ca feriti-va de Vecchia Napoli!

Feriti-va de astia http://www.vecchianapoli.ro/pizza-bucuresti.php

Facebook versus blog

De cand totul e atat de sincronizat pe facebook, nu mai scriu pe blog.

E un fapt. Vreau sa cred ca e o etapa trecatoare si ca o sa revin la povestit. Pentru ca mi se intampla in continuare lucruri cel putin dubioase.

Si pentru ca vreau sa fac un prim pas catre "renuntarea de facebook", iata ce am primit:

Prima PANA cu masina...

...a avut loc acum ceva vreme, deci nu imi mai amintesc toate detaliile.

Cert e ca eram la Marciu acasa la "tineretului in actiune" si trebuia sa facem MOVIE NIGHT.

Numai ca aveam nevoie de proiector.

Jorj, amicul si prietenul nostru drag era inca la munca, unde avea proiector.

Ca sa salvam timp, am zis sa ma duc eu sa il iau de la sediu. Pe vremea aia - undeva la Foisorul de Foc.

Trecem la prezentul momentului.

Ajung.

Jorj intarzie.

Eu - incepatoare. Soferita buna, de altfel.

Numai ca tre sa zic (macar acum) aveam ceva emotii pentru ca era prima oara cand mergeam cu Jorj si vroiam sa ii fac o impresie buna.

Intra in masina.

Pornesc. Trebuia sa ajungem de la Foisor la Tineretului.

Eu: Nu stiu drumul.

Jorj: Lasa ca stiu eu o scurtatura pe la Hala Traian.

Eu: Nu stiu unde e Hala Traian.

El: Lasa ca iti arat eu..

Pornim.

Trebuie sa spun ca nu vad prea bine mai ales noaptea.

Iar pe vremea aceea nu purtam ochelari.

Boon. Trec pe langa o serie de cladiri si stradute necunoscute mie. Pun un cd. Ajunge la melodia Ab4-Preferences. O dau mai tare. Ce mai, o dau la maxim sa rasune in toata masina si incepem sa cantam. Mai mult eu.

E un fapt cunoscut de majoritatea soferilor ca atunci cand muzica e tare(la volum si nu numai), abilitatile lor se diminueaza. Dar eu eram incepatoare si nu imi spusese nimeni asta.

Ajungem la hala Traian.

Eu(urland caci muzica era tare) Acum ce facem?

Jorj: O tii drept in continuare.

Cresc viteza. Ajung la 50 km/h, 60 km/h, 70 km/h. Strada era micuta; era 12 noaptea si cam pustiu.

La un moment dat vad o bordura fix in fata mea.

In momentele urmatoare nu stiu exact ce s-a intamplat.

Cert e ca am vazut bordura, nu am pus frana pentru ca m-am gandit ca daca e cineva in spatele meu intra in mine, am incercat sa o ocolesc insa viteza era prea mare.

Asa ca am intrat cu 70 la ora intr-o bordura imensa de la Hala Traian pe care nu am vazut-o (?!?)

Am auzit buuuuuuuummmmvjjjjjtrrrrr, am crezut ca mi-am distrus masina, am pus frana si am luat-o pe prima la dreapta unde (EVIDENT!) era o strada cu interzis.

Am iesit din masina. Roata sfasiata. Janta mega-indoita. (pe vremea aia nici nu stiam care e janta).

M-am blocat.

M-am asezat in fund, langa roata din spate a masinii (cea din fata se desumflase/sparsese) si am inceput sa rad in hohote. Nu ma mai opream. Ziceam intruna: "Nu pot sa cred, nu pot sa cred, nu pot sa cred, nu pot sa cred, nu pot sa cred, nu pot sa cred, nu pot sa cred, mai radeam mai ziceam iar nu pot sa cred, nu pot sa cred."

Cred ca a durat vreo 10 min sa imi dau seama si sa constientizez ce se intamplase.

Se apropie niste tigani de noi: "Da' ce ati facut? V-am auzit de acolo, din magazin.."

Eu: "Nu pot sa cred ca mi s-a intamplat asta! Deci JUR nu pot sa cred! Nu am patit asta niciodata, nu stiu ce sa fac..chiar nu stiu ce sa fac.."

Jorj deja incepuse sa dea telefoane sa vina cineva sa ne ajute si sa ii anunte pe ceilalti ca vom intarzia la Movie Night.

Proaspatii nostri amici incep sa ma intrebe: Aveti roata de rezerva?

Eu: Nu stiu.

Ei: Aveti cheie de-nu stiu care?

Eu: Nu stiu..

si tot asa.

Ma duc la Jorj care tocmai termina de vb la tel.

ii zic: Eu nu stiu nimic din ce am sau nu am in masina, te rog du-te tu si vorbeste cu ei.

Ma duc la Nonstop sa cumpar o apa parca. sau stixuri. In fine..

Si de acolo iese un tip in papuci: Ce, si tu ai facut pana?

Eu: cum adica?

Tipul: pai in fiecare seara sunt cate 2-3 care fac pana sau accident aici!

Eu: serios?

Tipu: Da, acum o saptamana s-a rasturnat unu cu o masina de fitze, a venit si politia; eu le-am tot zis sa semnalizeze sa faca ceva ca nu vede nimeni bordura asta. (Mergem langa bordura) Uite si tu cat e, cat un munte. Pai io stau uite acolo (imi arata blocu de vis-a-vis) si crede-ma in fiecare seara aud cate o masina care se buseste aici de bordura..

Eu: (usurata putin) Ah, deci nu sunt singura idioata care s-a ciocnit cu bordura..

Tipu: Nuu, stai linistita, daca ai sti cati au fost inaintea ta. Si ce, tu ti-ai spart doar roata nu?

Eu: Da..

Tipu: Altii si-au busit masinile ca lumea sau au intrat in aia de pe contrasens. Mai mereu sunt accidente pe aici, io stau aici in blocu asta, stiu mai bine..

Pana la urma au scos roata de rezerva, imi lipsea nu stiu ce cheie, s-a dus unul din ei intr-un garaj sa faca rost, mi-au ridicat masina cu un cric, mi-au pus roata - provizoriu cica.

A durat ceva timp.

La final evident mi-au cerut bani.

Nu mai tin minte cat le-am dat stiu doar ca nu aveam multi bani la mine. Cred ca 20 de lei. sau 30.

Am pornit apoi spre Movie Night cu 40 km/h si nu am ridicat viteza pana in fata blocului. Imi tremurau mainile.

Apoi ... la vulcanizare a fost o alta aventura pe care o programez pentru data viitoare.

Introspectie - Asta mi se poate intampla MIE

"Asta nu mi se poate intampla mie" a pornit dintr-o maare dorinta de a nu uita ceea ce mi se intampla.

Scriam pentru mine si atat.

Inainte de AICI am avut alt blog. De fotografie.

Aveam un prieten posesiv care din-nu-stiu-ce-motive nu dorea sa imi fac blog. Asa ca mi-am facut alta adresa de mail, am pus "Hello stranger" si am inceput sa postez poze "pe furis".

Inspirata si oarecum obsedata de filmul Closer, ale carui replici le stiu pe dinafara, am inceput sa fotografiez straini. Obsedata putin(mai mult) si de Amelie - le faceam poze si incercam sa imi imaginez "povestea lor".

(am dat click pe blog si imi dau seama ca recunosc fiecare personaj, imi amintesc exact cum cand si de ce l-am remarcat. Chiar daca au trecut 3-4 ani)

Nici acum nu imi dau seama cum a inceput lumea sa afle de blog. Era secretul meu.

Ulterior a aflat si el si a urmat ditamai scandalul.

Asta era in 2007.

In 2008 ne-am despartit si mi-am facut blog adevarat.

Tot asa, fara mare tam-tam. Vroiam doar sa scriu absurditatile care mi se intamplau aproape zilnic.

Din prima am scris: "Asta nu mi se poate intampla mie".

Apoi am cautat imagini pe google, am gasit cateva care mi-au placut alb-negru si... am facut un colaj in PAINT.(pentru ca nu stiam alt program)

E chiar headerul de mai sus. A ramas asa de atunci. Si nu l-as schimba cu nimic in lume.

Am parul verde de 6 ani. Prima data l-am vopsit pe 30 noiembrie 2004. A picat intr-o marti. Era de Sf Andrei si m-am gandit ca nu au cum sa ma exmatriculeze.

Si nu numai ca nu m-au exmatriculat, dar le-a placut. Tuturor profesorilor. Si m-au incurajat sa il mai vopsesc. "Asta nu mi se poate intampla mie!" Exact asta am gandit. Mai ales ca eram in Sava.

Am avut 3 pauze de la aceasta nuanta de par, dupa cum urmeaza:

- Pauza nr. 1: La bac. Imi era frica de comisia de la oral si m-am gandit sa nu risc, asa ca l-am decolorat. De aceea in pozele de la balul de absolvire sunt Blonda.

- Pauza nr. 2: In anul 2 de facultate. Mi-am rupt piciorul la Campulung Muscel. Am stat vreo 2 luni in casa, timp in care am fost roscata si castanie. Ulterior mi-am dat seama ca trebuie sa revin la verde. Ma simteam inconfortabil cu alta nuanta de par.

- Pauza nr 3: Scandalul cu acea Alis de pe net & Mtv. M-a deranjat foarte tare tot episodul si nu vreau sa mai insist. Ideea e ca nu am vrut sa fiu asociata cu un astfel de personaj. Comparatiile apareau la tot pasul, asa ca am decis sa trec peste moment revenind pentru o scurta periada la culoarea mea naturala de par. Asa se face ca la proba orala pentru master am aparut cu parul brun.

Nu m-am simtit confortabil asa ca am revenit (din nou!) la verde.

Nu imi dau seama daca mi se intampla atatea lucruri ciudate pentru ca am parul verde sau pentru ca am un fel de a fi care le atrage. Probabil e o combinatie.

Scriu rar.

Imi pare rau. Nu stiu cand cum si de ce au inceput oamenii sa citeasca, dar am primit mesaje in care ma indemnau sa scriu mai des.

In ultima perioada mi s-au intamplat multe, nu pot sa tin pasul cu ele in scris. Chiar nu pot. "asta nu mi se poate intampla mie"

REGRET ca de cand umblu mai mult cu masina mi s-au imputinat fazele de genul "straini dubiosi care intra in vorba cu mine".

Autobuzul si metroul erau niste surse inepuizabile de umor si de material pentru blog. Imi e dor.

Ca sa raspund altor nedumeriri: NU am inventat vreodata ceva, toate intamplarile au avut loc in realitate. De aceea nu postez frecvent, de aceea nu am un ritm constant. scriu cand mi se intampla. e foarte simplu.

si nu, nu numai mie mi se intampla chestii incredibile.

Magda, Nadia, Lu (Luisa Lezeriuc), Cili, Alecs sunt persoane pe care le cunosc si care patesc frecvent lucruri de tipul "Asta nu mi se poate intampla mie".

Fara nicio legatura, FACETI DIFERENTA INTRE LATURA PROFESIONALA A UNUI OM SI LATURA PERSONALA.

in general, dar mai ales in particular.

(De fiecare data cand scriu/vad cuvantul "Introspectie" ma gandesc automat la Tudor, pentru ca avea el un text care se numea asa. Nici nu mai stiu despre ce era vorba, dar mi-a ramas in cap introspectie, introspectie)

in rest, sper sa revin. vreau - de luni bune- sa scriu despre batranelul din troleu care a starnit un intreg batalion de pensionari impotriva mea.

vreau vreau vreau

Marea schimbare din 2010

Primul popas - DEKADENS

Noiembrie 2009

Lucram intr-un club, ma ocupam de evenimente si intr-o seara am ramas pana la 5 dimineata cu mai multi invitati-artisti. Si unul din ei – sa ii zicem H – propune sa vorbim despre muzica si ma intreaba “Da tu ce muzica asculti?”

Si am sarit in sus, pentru ca urasc intrebarea asta, pentru ca nu poti sa pui muzica in sertare pe caprarii, sa zici: io ascult PUNK si sa inchizi subiectul. Si dupa ce am tot discutat in contradictoriu despre trupe preferate si trupe pe care le asculti in anumite stari ii spun ca eu de fapt cant intr-o trupa micuta care se numeste GRIN.

Avusesem si cateva concerte intr-o cafenea si intr-un club, compuneam, mai cantam in Gradina Botanica.

Si H imi spune:

“Si nu ai vrea sa canti intr-o trupa mai mare? Am un prieten care isi cauta solista si la cum te vad eu pe tine cred ca te-ai potrivi.“

Eu: Dar nici nu m-ai auzit cantand..

H: Hai ca iti las numarul lui daca vrei si vorbiti voi..

Eu: Nu mersi, chiar nu ma intereseaza. Da-mi mai bine numarul tau si daca vreodata ma tenteaza te sun..

Imi da numarul.

Eu: Cum ziceai ca se numeste trupa?

H: Dekadens. Vezi pe myspace.

Ajung acasa. Intru pe net. Ascult 2 melodii. Imi place ce aud.. Ma bag la somn. Si uit de Dekadens.

Ianuarie 2010

Dupa Revelion merg intr-un bar cu mai multi amici. Si incep sa le povestesc despre perioada in care lucram in clubul ala. (intre timp imi dadusem demisia). Cu Grin nu mai cantam aproape deloc, baietii erau ocupati cu facultatea, nu mai aveam nicio propunere de concert. Si tot povestind imi amintesc de seara in care am ramas pana la 5 dimineata. Si imi amintesc si de H. Si ma gandesc sa give it a try. Pur si simplu.

Scot mobilul si ii dau un sms:

“Buna, nu stiu daca ma mai tii minte. Sunt Andreea Verde si in primul rand vreau sa iti urez La Multi Ani. In al doilea rand, ziceai ca ai un prieten care isi cauta vocal, mai e valabila oferta?”

Imi raspunde aproape imediat. Isi aminteste de mine. Oferta mai e valabila, o sa ma sune unul din membrii trupei sa stabilim detaliile.

Nici nu apuc sa ma intorc la masa, ca imi suna mobilul.

- Salut, sunt Janin.

…to be continued

de acum intamplarile legate de trupa, de Dekadens de turnee+chestii dubioase din timpul concertelor si nu numai ... le voi publica pe blogul DEKADENS: adica aici http://dekadensmusic.wordpress.com

STAGIUNEA DE TOAMNA - SOON

am facut o pauza imensa, nu stiu cum de s-a intamplat asta.
scuza mea este : NU AM AVUT TIMP DE NIMIC, dar sunt constienta ca asa ceva nu este adevarat.

am patit multe, am parasit trupa in care cantam, m-am logodit inopinat si neoficial, am schimbat 2-3 joburi, am fost la lisabona si am nimerit FIX pe strada gay-ilor, apoi pe strada cu hasis, am inceput sa cant cu DEKADENS, am inceput sa inregistram albumul, am terminat facultatea, am fost la The Cranberries, m-am apropiat de unele persoane iar pe altele le-am sters de tot de pe lista, m-a prins radarul pentru prima data, am avut turneu in tara cu trupa, am stat pana noaptea tarziu in underworld cu despot si hefe, nu am stiut cum sa dau spaga la politie, mi-am pierdut numarul de inmatriculare, am slabit 6 kile, am inceput sa ma uit la gossip girl, am inregistrat 12 piese, o sa predau la facultatea de jurnalism, am invatat sa fac specialitati din cafea si crema de lapte, am aflat cat de misel este patronul de la Panasia, m-am imprietenit cu un coreean bucatar, m-am reintalnit pe strada cu FOTOGRAFUL nebun, am continuat sa vorbesc pe net cu IOANA POPA, fetita de 10 ani care crede ca sunt colega ei de clasa, am plecat aproape in fiecare w-end din buc, am avut concerte, am filmat un videoclip nereusit, am avut cea mai inopinata (si mai ciudata-daaar reusita) sedinta foto pentru coperta albumului.

vreau sa scriu vreau sa scriu, s-au intamplat atatea!
imi mai iau putin timp sa ma ocup de promovarea albumului, comunicate de presa, logo-uri and so on si apoi ASTA NU MI SE POATE INTAMPLA MIE iese din vacanta de vara si intra in stagiunea de toamna.

In vizita la...Pitesti

Pitesti. Autostrada. Ajungi cam intr-o ora.

Noapte. Nu gasim niciun hotel. Bine, la intrarea in oras vedem ceva luxos, dar camera era 270lei/noapte asa ca mergem mai departe.

Si mergem. Si mergem. Si deodata gasim un hotel al unui fotbalist. 160 camera. Mai mergem.

Gasim 2 hoteluri. La unul e muzica lautareasca data tare. Prin geam se vad oameni care danseaza hora. Urcam sa vedem camera. Cam mica..plus ca se aude toata muzica de jos.
coboram.

"Aveti botez sau nunta?"intreb.
"Aa, nu domnisoara, e o petrecere de Sfantu Gheorghe, sunt mai multi sarbatoriti si au facut asa, o masa."
In timpul asta pe langa noi trec pahare de sampanie si un tort in forma de teren de fotbal cu jucatori. Verde.

Mergem vizavi in cel mai comunist hotel aflat (aveam sa aflam dup-aia) in centru. Muntenia.
Tipul de la receptie zice ca ne face reducere daca nu luam mic dejun. Acceptam. Il trimite pe majordom a carui zi de nastere era chiar atunci (GIGI parca) sa ne arate 2 camere.

Intram in prima camera.
Majordomul: Uitati..aici e baia..renovata.. Aici dulap.. Aici (intram in camera)..
Vedem un bagaj si niste haine pe pat.
Majordomul: Cred ca nu a plecat inca.. mda, haideti mai bine in cealalta camera.

"Cealalta camera" e identica numai ca fara bagaj in ea. Ramanem aici. Ne amuzam la gandul ca tipul din camera cealalta (erau haine barbatesti) ar fi putut sa fie in baie sau in pat cu vreo tipa si noi am fi putut sa intram peste el. Pe usa vedem un afis mare: Va rugam sa incuiati si sa lasati cheia in usa.

Urmatoarea zi e de promenada. Aveam sa aflam dup-aia ca fusese targul lalelelor.
Oricum centrul lor era plin de clatite, hot dog, tarabe cu argintarie, ochelari de soare, baloane cu heliu.

Toate frumoase cand auzim o voce in capatul strazii pe colt langa fantana.
Mergem inspre incolo, se aude si o chitara. Ajungem. Un grup de..oameni imbracati modest cantau despre Dumnezeu. In pauzele de chitara unul din ei iesea in fata si spunea ceva cu "alege calea, raiul, dumnezeu, pacate, roaga-te, caieste-te, cere-ti iertare domnului".

Un tip vine la noi: Ma scuzati, eu reprezint Biserica si am o mica intrebare pentru voi.
tacere

Tipul: Unde va doriti sa ajungeti in iad sau in rai?
Pe mine ma bufneste rasul. Am un balon de heliu in mana si ma joc cu el evitandu-i privirea.

Robi insa, ii raspunde: In rai bineinteles.

Atat a fost, tipul a inceput sa turuie: pai si ce faci ca sa ajungi in rai? pai trebuie sa te spovedesti, sa ii ceri iertare domnului pentru ca ESTI un PACATOS. Toti oamenii sunt. Si eu eram. Dar de cand cu biserica asta m-am vindecat! Nu poti sa ajungi in rai pana cand nu faci asta!

Pe fundal oamenii aia cantau la chitara si intrau incisiv in public. Mai bagau 2-3 lozonci.
Deja nu mai rezistam iar tipul turuia in continuare.

(continuarea in episodul urmator)