am facut o pauza imensa, nu stiu cum de s-a intamplat asta.
scuza mea este : NU AM AVUT TIMP DE NIMIC, dar sunt constienta ca asa ceva nu este adevarat.
am patit multe, am parasit trupa in care cantam, m-am logodit inopinat si neoficial, am schimbat 2-3 joburi, am fost la lisabona si am nimerit FIX pe strada gay-ilor, apoi pe strada cu hasis, am inceput sa cant cu DEKADENS, am inceput sa inregistram albumul, am terminat facultatea, am fost la The Cranberries, m-am apropiat de unele persoane iar pe altele le-am sters de tot de pe lista, m-a prins radarul pentru prima data, am avut turneu in tara cu trupa, am stat pana noaptea tarziu in underworld cu despot si hefe, nu am stiut cum sa dau spaga la politie, mi-am pierdut numarul de inmatriculare, am slabit 6 kile, am inceput sa ma uit la gossip girl, am inregistrat 12 piese, o sa predau la facultatea de jurnalism, am invatat sa fac specialitati din cafea si crema de lapte, am aflat cat de misel este patronul de la Panasia, m-am imprietenit cu un coreean bucatar, m-am reintalnit pe strada cu FOTOGRAFUL nebun, am continuat sa vorbesc pe net cu IOANA POPA, fetita de 10 ani care crede ca sunt colega ei de clasa, am plecat aproape in fiecare w-end din buc, am avut concerte, am filmat un videoclip nereusit, am avut cea mai inopinata (si mai ciudata-daaar reusita) sedinta foto pentru coperta albumului.
vreau sa scriu vreau sa scriu, s-au intamplat atatea!
imi mai iau putin timp sa ma ocup de promovarea albumului, comunicate de presa, logo-uri and so on si apoi ASTA NU MI SE POATE INTAMPLA MIE iese din vacanta de vara si intra in stagiunea de toamna.
Se afișează postările cu eticheta campulung muscel. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta campulung muscel. Afișați toate postările
luni, 20 septembrie 2010
miercuri, 21 mai 2008
Cum mi s-a intamplat ASTA mie
Eram la Campulung Muscel. Impreuna cu alti 5 oameni, toti colegi de facultate.
Stateam intr-un apartament-mansarda foarte dragut cu 3 camere si..parchet pe jos. Am zis PARCHET, de retinut.
Am mers pe dealuri, am colindat orasul, ne-am dat in leagane, am alergat in pante...nu am patit absolut nimic! Am sarit trepte, m-am rostogolit pe iarba, am cazut cu o mini-prajina, dar repet, nu am patit NI-MIC!
Si vine ultima seara, in care decidem sa stam cat mai mult treji.
Mare atentie..se apropie momentul...
Ora 2 si ceva(AM). Intru in baie. Ma spal. Ies din baie. Il vad in camera pe Cos. Ii zic:
- Hai, Cos, facem un tango?
Si evident, ma apropii si fac o pirueta. Apoi ma duc mai departe ca sa facem "intoarcerea pe mana", alunec pe parchet, ma dezechilibrez, lui Cos i se pare ca voi cadea cu capul in masa (mi-a zis asta ulterior) si ma trage. Eu nu reusesc sa ma echilibrez, cad pe parchet. Cos incearca sa ma ridice dar nu reuseste si cade de suuuus, (fara sa aplaneze in vreun fel) peste glezna mea. Doar peste glezna mea cu toata greutatea.
Mi se opreste respiratia de durere. La propriu. Adica simt cum mi se blocheaza plamanii.
Urmatoarele momente sunt cvasi-horror, mi se umfla glezna, imi infasoara Cili piciorul intr-un prosop ud, eu tot calcam pe glezna ca sa o redresez - cel putin asa credeam.
Si toti cei din casa au ajuns la concluzia ca daca pot sa calc pe glezna inseamna ca nu am nimic rupt si e doar luxata.
Asa ca am stat pana a doua zi dimineata, am luat trenul pana la Bucuresti, am schiopatat prin metrou, am schiopatat la trecerea de pietoni de la eroilor, am schiopatat pana la spital... (dar ajutata de Drina si Cos)
iar la spital, a inceput celalalt circ...
Stateam intr-un apartament-mansarda foarte dragut cu 3 camere si..parchet pe jos. Am zis PARCHET, de retinut.
Am mers pe dealuri, am colindat orasul, ne-am dat in leagane, am alergat in pante...nu am patit absolut nimic! Am sarit trepte, m-am rostogolit pe iarba, am cazut cu o mini-prajina, dar repet, nu am patit NI-MIC!
Si vine ultima seara, in care decidem sa stam cat mai mult treji.
Mare atentie..se apropie momentul...
Ora 2 si ceva(AM). Intru in baie. Ma spal. Ies din baie. Il vad in camera pe Cos. Ii zic:
- Hai, Cos, facem un tango?
Si evident, ma apropii si fac o pirueta. Apoi ma duc mai departe ca sa facem "intoarcerea pe mana", alunec pe parchet, ma dezechilibrez, lui Cos i se pare ca voi cadea cu capul in masa (mi-a zis asta ulterior) si ma trage. Eu nu reusesc sa ma echilibrez, cad pe parchet. Cos incearca sa ma ridice dar nu reuseste si cade de suuuus, (fara sa aplaneze in vreun fel) peste glezna mea. Doar peste glezna mea cu toata greutatea.
Mi se opreste respiratia de durere. La propriu. Adica simt cum mi se blocheaza plamanii.
Urmatoarele momente sunt cvasi-horror, mi se umfla glezna, imi infasoara Cili piciorul intr-un prosop ud, eu tot calcam pe glezna ca sa o redresez - cel putin asa credeam.
Si toti cei din casa au ajuns la concluzia ca daca pot sa calc pe glezna inseamna ca nu am nimic rupt si e doar luxata.
Asa ca am stat pana a doua zi dimineata, am luat trenul pana la Bucuresti, am schiopatat prin metrou, am schiopatat la trecerea de pietoni de la eroilor, am schiopatat pana la spital... (dar ajutata de Drina si Cos)
iar la spital, a inceput celalalt circ...
sâmbătă, 12 aprilie 2008
fragmente din jurnalul de calatorie
"Domnisoara mai incet, nu sunteti singura in autocar!" - destinata Drinei, in timp ce recita un articol din Gazeta Sporturilor.(despre Gadea si Valentin Stan)
ca sa fie mai cu detaliu: doamna de pe scaunul din fata se tot fataia si arunca priviri pline de subinteles in spate, unde stateau drina si cos. Drina citea cu o voce stridenta (daca nu are alta..) articolul pe roluri. Ea in toate rolurile adica. Enervata, tipa se intoarce si ii zice cuvintele de mai sus. Drina vorbeste mai incet vreo 2 minute, apoi ii suna mobilul. E bunica ei, care nu aude prea bine. Asa ca Drina tipa din nou: "DAA!! SARUMANA!!ALOOOO...SARUMANAA!" si tot asa, spre exasperarea doamnei de pe scaunul din fata.
"Baiatu, baiatu,nu esti pe munte aici"- soferu catre Cos care intrase cu rucsacul in spate in autocar.
in tren. noi: "Ah, uitee, avem mere de la Craciun!Hai sa mancam!" (ceilati calatori se uita mirati spre noi, o tipa ii sopteste iubitului "De la Craciun?")
De fapt pe tipul care ne daduse merele il cheama Craciun. Incepem sa formulam cu voce tare posibile urari de sarbatori pentru acest domn:
- Craciun fericit, domnule Craciun!
- Sa va bucurati de acest Craciun!
pentru nevasta: - Sa aveti un Craciun de neuitat!
ps: Care sunt sansele sa sari cu o cvasi-prajina si ea sa se rupa?
pps: care sunt sansele ca o greutate de 80 kg sa iti cada pe glezna?
ppps: Care sunt sansele ca noul coleg sa fie autorul unui tablou pe care il ai pe perete de mult timp?
ca sa fie mai cu detaliu: doamna de pe scaunul din fata se tot fataia si arunca priviri pline de subinteles in spate, unde stateau drina si cos. Drina citea cu o voce stridenta (daca nu are alta..) articolul pe roluri. Ea in toate rolurile adica. Enervata, tipa se intoarce si ii zice cuvintele de mai sus. Drina vorbeste mai incet vreo 2 minute, apoi ii suna mobilul. E bunica ei, care nu aude prea bine. Asa ca Drina tipa din nou: "DAA!! SARUMANA!!ALOOOO...SARUMANAA!" si tot asa, spre exasperarea doamnei de pe scaunul din fata.
"Baiatu, baiatu,nu esti pe munte aici"- soferu catre Cos care intrase cu rucsacul in spate in autocar.
in tren. noi: "Ah, uitee, avem mere de la Craciun!Hai sa mancam!" (ceilati calatori se uita mirati spre noi, o tipa ii sopteste iubitului "De la Craciun?")
De fapt pe tipul care ne daduse merele il cheama Craciun. Incepem sa formulam cu voce tare posibile urari de sarbatori pentru acest domn:
- Craciun fericit, domnule Craciun!
- Sa va bucurati de acest Craciun!
pentru nevasta: - Sa aveti un Craciun de neuitat!
ps: Care sunt sansele sa sari cu o cvasi-prajina si ea sa se rupa?
pps: care sunt sansele ca o greutate de 80 kg sa iti cada pe glezna?
ppps: Care sunt sansele ca noul coleg sa fie autorul unui tablou pe care il ai pe perete de mult timp?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
