STAGIUNEA DE TOAMNA - SOON

am facut o pauza imensa, nu stiu cum de s-a intamplat asta.
scuza mea este : NU AM AVUT TIMP DE NIMIC, dar sunt constienta ca asa ceva nu este adevarat.

am patit multe, am parasit trupa in care cantam, m-am logodit inopinat si neoficial, am schimbat 2-3 joburi, am fost la lisabona si am nimerit FIX pe strada gay-ilor, apoi pe strada cu hasis, am inceput sa cant cu DEKADENS, am inceput sa inregistram albumul, am terminat facultatea, am fost la The Cranberries, m-am apropiat de unele persoane iar pe altele le-am sters de tot de pe lista, m-a prins radarul pentru prima data, am avut turneu in tara cu trupa, am stat pana noaptea tarziu in underworld cu despot si hefe, nu am stiut cum sa dau spaga la politie, mi-am pierdut numarul de inmatriculare, am slabit 6 kile, am inceput sa ma uit la gossip girl, am inregistrat 12 piese, o sa predau la facultatea de jurnalism, am invatat sa fac specialitati din cafea si crema de lapte, am aflat cat de misel este patronul de la Panasia, m-am imprietenit cu un coreean bucatar, m-am reintalnit pe strada cu FOTOGRAFUL nebun, am continuat sa vorbesc pe net cu IOANA POPA, fetita de 10 ani care crede ca sunt colega ei de clasa, am plecat aproape in fiecare w-end din buc, am avut concerte, am filmat un videoclip nereusit, am avut cea mai inopinata (si mai ciudata-daaar reusita) sedinta foto pentru coperta albumului.

vreau sa scriu vreau sa scriu, s-au intamplat atatea!
imi mai iau putin timp sa ma ocup de promovarea albumului, comunicate de presa, logo-uri and so on si apoi ASTA NU MI SE POATE INTAMPLA MIE iese din vacanta de vara si intra in stagiunea de toamna.

No photo pliz

In avion, la intoarcere.
Tipa zice la microfon: va rugam sa va puneti centurile, sa nu fumati, si asa mai departe.
Scurta pauza.
apoi: "Va rugam sa va opriti aparatele foto si sa nu mai fotografiati membrii echipajului"

Noi inaintam

Vizitam muzeul Vatican, basilica apoi iesim si vedem o sageata cu ministerul de justitie si alte institutii.
Intram.
Un tip intinde palma catre noi.
Noi inaintam.

El intinde palma in timp ce se incrunta.
Noi inaintam.

Tipul(exasperat): When i do that, it means STOP!
Noi: Aah..(pauza) Can we enter?
Tipul: No, it is closed.
Noi: And when it's open?
Tipul(si mai exasperat): IT'S NEVER OPEN!

Zvetka, ZVETKA

22:00. Roma.
Moarta de foame, gasesc o pizzerie care vindea felii de pizza la pachet.
Intru.
Vad o felie cu ardei iute, creveti si mozarella si spun ca vreau sa imi puna de 2 euro.
Imi taie o felie si o baga la microunde.

Era destul de tarziu, iar inauntru doar tipul(patronul?) de la pizza si 2 barbati mai bruneti. Se tot uita la mine si rad.
Tipul: Russi?
Eu: (evident) Si, Russia..
Tipul: Bellii occhhii...

Si apoi imi tot spune cat de bine vorbesc italiana pentru o rusoaica, cum e uimit ca nu am accent, cum si-a dat seama dupa ochi ca sunt rusoaica, cum se asorteaza parul cu ochii.
Imi da o chiftea din partea casei cu varza si orez.

Restul gastii ma asteapta afara.
Nu mai au rabdare.

Vin dupa mine:
Ce dureaza atat?
Il intreb cat mai dureaza pizza.
Tipul imi spune: Cateva secunde.

Incepe sa numere: 1, 2, 3..
Continuu eu: 4, 5, 6.. Eh, cuanto secundi?

El rade si imi spune ca nu vrea sa imi dea pizza, ca daca imi da pizza o sa plec de acolo si nu o sa ma mai vada niciodata.
Ii spun ca o sa mai trec.
El: Sigur?
Eu: Certo.

Iau pizza si plec.
Coboram la metrou, le povestesc cum ala crede ca sunt rusoaica, radem noi ne radem si vad 2 tipi care alearga. Erau aia din pizzerie. Se opresc in dreptul meu si ma intreaba: Como si dice BELLA in russi?

Eu iau o gura din pizza ca sa ma gandesc ce cuvant sa inventez si spun:
ZVETKA!
Ei: Como?
Eu: ZVETKA!
Si trec pe langa mine spunandu-mi languros: Zvetka, zvetka..
Si noi ne prapadeam de ras.
Vai de ei daca dau peste o rusoaica veritabila si incep sa ii spuna zvetka, zvetka.

Din negru m-am facut verde

Evident, m-a prins cutremurul la Roma.
Ora 3 si ceva dimineata. Simt cum se clatina patul in stanga si in dreapta. Ma ridic:
Monica, e cutremur?
Monica: Ei, e cutremur, culca-te la loc ca nu e niciun cutremur!
Eu: Monica, se clatina patul.
Ioan: Da bai, cred ca e cutremur..
Monica: Haide bai, ca nu e cutremur.
Eu: Bai, se clatina patul, vajaie geamurile!
(si pe tot parcursul conversatiei patul se clatina.)

A doua zi aflam de la Rai 2 ca e tragedie nationala.

Pranzul ne prinde pe la Via del Corso in cautarea gelateriei Giolitti.
Vorbim tare in romaneste pe strada si ne opresc un tip(mai bronzat-brunet) cu nevasta-sa:
Bai FRATILOR, ati simtit cutremurul?

Noi: Da, l-am simtit..
Tipul: Pai fratilor, eu m-am speriat..azi noapte, am iesit cu nevasta-mea afara si am stat acolo, mai multi am iesit. A fost cutremur mare!
Noi: Da..
Tipul: Da va dati seama ca s-au daramat cladiri, am avut noroc aici la Roma ca sunt cladirile mai noi da'...m-am speriat, pe cuvant va zic ca m-am speriat. (se uita la mine) Din negru m-am facut verde!