Pierd neuroni...

Cand ma enervez pentru ca nu vine niciun autobuz, iar eu am intarziat deja.

Cand e inghesuiala si oamenii care te calca nu zic "pardon".

Cand gasesc scrisori vechi si imi dau seama ca nimic din ce scrie in ele nu mai e valabil acum. Ma irita in special formularile care incep cu “mereu” si se termina cu “niciodata”.

Cand cineva imi promite ca vine undeva si cu 10 minute inainte ma anunta ca nu mai poate.

Cand alerg dupa un troleu si imi inchide usile in nas.

Cand muncitorii de la Leul se imping in mine. Si dup-aia se hlizesc.

Cand ajung la metrou si el tocmai pleaca din statie.

Cand cunosc oameni care nu au nicio parere despre nimic. (DA, se poate!)

Cand ajung acasa noaptea tarziu si gasesc cheile bagate in usa.

Cand miroase a clor.

Cand dau un mesaj si astept un raspuns si nu il primesc.

Cand ploua puternic si eu nu am unde sa ma adapostesc.

Cand intarzii.
Cand intarzii.
Cand intarzii.

Sec de toamna

Imi iau micul dejun pe strada. Pe fuga. Nu beau cafea. Doar cappucinno cu amaretto cand mi se face pofta. Mananc numai tampenii, pe fuga. Ascult muzica la casti in metrou. Citesc in autobuz. Adorm greu si tarziu. Am 4 proiecte de finalizat. Din domenii diferite.
In rest fug. Ca sa nu intarzii. Si tot intarzii.
Ai zice ca nu am timp sa cunosc oameni noi sau sa mi se intample chestii de-astea cvasi-penibile. Totusi..

Mi-am facut timp sa merg la radiografie la picior. Am ajuns cu 10 minute inainte sa plece doctorul.

Inauntru, in camera cu raze. Aceeasi doamna de data trecuta, cu privirea seaca.
Doamna aceea: Deci, sunteti din sectorul 6. Stiti ca se plateste nu?
Eu: Da, stiu.. Ma grabesc un pic ca domnul doctor trebuie sa plece..
Doamna aceea: Da stii ca..ni s-a stricat aparatul si nu mai merge decat sa stai in picioare..si sa incerci sa te lipesti asa de ecranul asta..

(asta inseamna sa ma urc desculta pe un taburet foarte incomod si sa fac echilibristica in timp ce ea apasa pe buton.)

Dupa mai multe pozitii nereusite cu piciorul meu care pur si simplu nu se aseza perpendicular pe nu stiu ce raze care veneau de nu stiu unde, a facut "poza".

Astept, astept, astept.

Doamna aceea: Deci..cum te cheama?
ii zic.
Doamna aceea: cati ani ai?
Eu: 20.
pauza

Doamna aceea: Si cand esti nascuta?
Eu: 16 decembrie '87.
Doamna aceea(cu satisfactie) Aaaahh...pai atuncea ai 19 ani, nu 20 cum mi-ai zis tu!
Eu: Nu doamna, am 20.
Doamna aceea: Pai cum? Esti in '87..ai 19 ani..!
Eu: Nu doamnaa...Am 20 de ani..si fac aacum in decembrie douazeci si UNU.
Doamna aceea: (contrariata) Pai n-ai cum..
Pauza. pauza. Pauza.
Pauza.
Doamna aceea: Aaaa...da..'87.. Da, deci ai 20 de ani..

Doamna aceea: 16 lei.

Anticearcan, teatru si opera

-Prolog-
Asteptam pe cineva la Grozavesti. Trebuia sa ne vedem la Orhideea, dar in tooata zona respectiva se lucra (erau utilaje, placi si asa mai departe).
Asa ca m-am hotarat sa astept pe pod. M-am cocotat pe o placa de asfalt mai inalta ca sa am vizibilitate in toata intersectia. Si stateam acolo. Asteptam, asteptam.

Vine la mine un tip. Grizonat, cu parul lungut, o figura obosita, genul de "paznic". Avea in mana multe pungi de la Carrefour.

Grizonatul: Ma scuzati, domnisoara, va suparati daca va intreb ceva?
Eu: Nu, spuneti..
Grizonatul: Da' sa nu radeti de mine, va rog, ca chiar nu stiu.. Apropo, Razvan ma numesc. (imi intinde mana)
Eu: Andreea.
Grizonatul: Deci, vreau sa va intreb ceva...
Eu: Pai ce anume?
Grizonatul: Bine, uitati, da sa nu radeti, eu am castigat acuma la tombola la Carrefour o cosmetica.
Eu: Mda..
Grizonatul: ..si am castigat-o, stiti, cu bonuri si de-astea, la concurs, si vroiam sa stiu daca o pot folosi si barbatii..ca io chiar nu stiu. E un anticearcan.

Vad ca tinea in mana un tub. Intind mana sa il iau sa ma uit la el, dar tipul nu ii da drumul.

Eu: Pai dati-mi sa vad de care e...sa va spun cum sa il folositi.
El mi-l da cu strangere de inima.

Grizonatul: Da' sa nu il deschideti, va rog.
Iau tubul. Era un anticearcan de la Max Mara.

Grizonatul: (razand incurcat) Deci imi ziceti si mie cum sa fac, cum sa ma dau cu el? Stiti ca imi prinde bine, ca io nu prea dorm noaptea si chiar am cearcane..ca nu prea dorm, asta e..Stau cam prost cu somnu'.

Eu: Pai (intorc tubul) il scoateti pe aici..
Grizonatul: Nu, nu, nu sa nu il deschideti va rog!
Eu: Nu..nu il deschid, stati linistit. Deci va dati sub ochi asa (ii arat) si il intindeti.
Grizonatul: Si il intind si gata? Nu radeti, ca eu chiar nu stiu cum e cu cosmeticele..
Eu: Da, atat. Il intindeti sub ochi..

Grizonatul: Multumesc mult, cam cat e unu, 2-3?
Eu: (nedumerita) 2-3...ce?
Grizonatul: Sute. Cam atata e unu?
Eu: Da, cam asa, vreo 250 de mii..

Grizonatul: Da..auziti, da la opera mergeti? Va place?
Eu: Da, merg..
Grizonatul: Si eu. Le-am vazut pe toate de cateva ori, daca vreti va fac rost de invitatii, v-ar place? Vreti? V-ar place?
Eu: (rezervata)Mmda..
Grizonatul: Va spun io care e cea mai buna...ca le-am vazut pe toate : (si incepe sa le turuie megaa repede) Manon Lescaut, Traviata, Carmen, Liliacul, asta e cea mai bune, va zic io, e la Opereta de fapt ca io merg si la operete, si Manon Lescaut e frumos rau, mi-a placut mult! Deci daca vreti sa mergem, fac io rost.
Eu: Pai lucrati acolo?
El: Nu. Da la teatru mergeti?
Eu: Da..

Grizonatul: La ce ati fost ultima data?
Eu: La un festival..se numea Undercloud. Pe motoare.
El se da mai departe, se stramba putin..

Grizonatul: Ah, mie nu imi plac astea. (se uita asa putin scarbit la mine) Mie imi plac alea clasice. Io am fost la toate teatrele din Bucuresti, stati sa vi le zic: La Bulandra, la Nottara, la Comedie, la teatrul Mic, la Odeon...si evident la National, acolo am mers ultima oara. V-ar placea sa mergem? Ca fac eu rost de invitatii..

Eu: (si mai nedumerita) Nu stiu..mm..
Grizonatul: Veniti de la strand? (Avem o rochie alba fara maneci si pe dinauntru sutienul de la un costum de baie, dar eu asa ma imbrac de obicei cand am ceva cu spatele gol. M-am gandit sa nu mai intru la detalii, sa lungim vorbaria asa ca ii zic:)
Eu: Mda.
Grizonatul: Vai, ce chestie si eu am fost tot azi. La ce strand ati fost?
Eu: (Ei, pe naiba..) N-am fost la nici un strand. Asa imi combin eu hainele.
El se da un pas mai departe, se uita asa dezamagit la mine de parca nu intelege care e faza si zice sec: "Ah.". Apoi..

Grizonatul: Da, ar trebui sa imi dati numarul dumneavoastra de telefon, da...aoleu...nu am nimic de scris..cum sa facem?

Eu: Pai lasati..
Grizonatul: Ah, stati ca am o carte la mine si scriu pe ea...Aoleu, da nu am cu ce. Aaaa...stiu! Lasati ca scrijelesc numarul cu cheile..Unde mi-oi fi pus cheile..?
Eu(oarecum panicata) Nu, nu, nu, lasati, uite imi notez eu numarul dvs in mobil(scot mobilu) si va caut eu.
Grizonatul: Ah, pai nu, ca nu am doar RDS...Stiti..Io nu-s cu astea..
Eu: Aha, inteleg..

(Deja incepuse sa imi sune mobilul, trebuia sa plec de acolo sa ma intalnesc cu cineva, ma cam grabeam)

Gasesc pana la urma un pix la mine in geanta, i-l dau, el scoate un roman, da la ultima pagina, ii dictez numarul.
Grizonatul scrie numarul si atat. ii zic: "Andreea. ca sa notati acolo."

Grizonatul: Ah, stiu. Andreea. Am o memorie fantastica, tin minte toate numele, nici nu e nevoie sa scriu pentru ca imi voi aminti! Nici nu scriu. Stiu, cum sa nu stiu. Andreea...

Eu: Bine, eu ma cam grabesc. La revedere.
Grizonatul: Ah, auziti, ca sa nu fie probleme, sa imi ziceti cand sa va sun.. va sun dupa 7, e bine asa?
Eu: habar n-am...da...e ok...(tot dadeam sa plec)
Grizonatul: Sau cand vreti, io cam asa ajung acasa..pe la 7..da daca vreti altfel..
Eu: nu, nu, nu, e bine asa, haideti ca eu...
Grizonatul: Ah, si daca e ceva, sa nu aveti probleme...daca nu puteti sa vorbiti, ziceti doar atat: GRESEALA. Si eu o sa inteleg. (zambeste cu subinteles)

Bud6 zdorov kak zeleonaia karova

Cu Alexandrina in Praga. In centru.
Vroiam sa luam bilete la un concert la opera sau la teatru.
Toti ne intrebau:Where are you from?
Noi: Romania.
Ei(dezamagiti) Ah, Romania…

Intram intr-un muzeu, ne uitam la niste proiectii cu filme alb-negru despre cum era Praga..la iesire intrebam noi de spectacole si tipul ne intreaba: Where are you from?
Noi: Romania.
El: Ah, Romania.

Iesim.
Zic: Bai, ia hai sa nu mai zicem ca nu suntem din Romania sa vedem cum reactioneaza la alte tari. Ca io nu ma prind daca reactioneaza asa la Romania, sau asa fac ei in general, indiferent de tara.
Alexandrina: Pai si de unde sa fim? Din Anglia?
Eu: Nu, ca si-ar da seama ca nu avem accent. Hai sa fim din Rusia.(discutasem cu o seara inainte cu un tip din Belarus care ne-a zis ca ceha nu seamana deloc cu rusa si ca nu a intalnit pe nimeni care sa stie rusa prin Praga. Deci eram acoperite.)
Alexandrina: Bine mah. Gata. Suntem din Rusia.

Vedem un afis mare cu Black Theatre pe o cladire. Intram. Ne intampina un tip.

El: Hello..
Noi: Hello..

Ne prezinta oferta de spectacole, ne zice ca are reducere pt studenti, ne invita inauntru in sala si ne intreaba previzibilul: Where are you from?
Eu imi iau aer in piept si zic hotarat: From Russia..

El se lumineaza la fata si incepe sa vorbeasca in rusa.
Imi cade tavanul in cap.
Ma uit la Alexandrina… (CARE ERA PROBABILITATEA SA STIE RUSA??)

Eu nu stiam decat dobrai denie, dobrai noce, da, niet..si celebra expresie care nu mergea deloc in contextul asta.
Tipul termina ce a zis.

Eu: Your Russian is really good…
El: Really? Cos I don’t know that much..i mean I understand but I can’t talk so well..Tell me something in russian so that you’ll see that I understand..
Eu: Oh, no, but your accent is really good…Really..
El(contrariat) Really..?
Eu: Of course, people usually don’t talk so well because Russian is kind of hard..
El: Russian is hard?
Eu: Yea, that’s what people are saying..
El: I studied Russian..i like it very much, but I just can’t talk so well..But it’s similar to Czech..

El continua cu ceva in rusa si rade.Eu ma uit la Alexandrina. Radem si noi..

Eu: So, thank you very much, but we’re in a hurry so we should go..
El: Ok, please come to our show. It’s really nice..
Eu: Ok, good bye!

El zice ceva de plecare(probabil) in rusa..
Eu (din capatul scarii): Your accent is really good..Bye..

Si iesim..
Eu: Frate gata, nu mai suntem din nicio Rusieee….suntem din Romania din nou..

Vin 2 tipi la noi cu oferte pentru opera.
Unu din ei intreaba: Where are you from?
Eu: Romania.
El: Oh, Romania..beautiful women, beautiful, beautiful, beautiful..

Alina Dumitru de la Starbucks

Eram la Starbucks. Cu Ovidiu si Victor.
Jazz pe fundal. Un chelner super saritor care facea mereu ordine si curata scrumierele.
Toate pareau bune si frumoase. Si linistite.

La un moment dat, Ovidiu:”Frate, nu pot sa cred uite-o paia!”
Eu si Victor ne uitam in directia respectiva. Nu recunoastem pe nimeni.
Ovidiu: Frate, e Alina Dumitru, romanca aia care a luat aur la judo.
Noi: Unde mah?Ovidiu: La olimpiada, la categoria 48 kile. Uita-te la ea ce micuta e in realitate. Da te bate mar daca te prinde..

(intre timp, securitatea il ia pe un tip, se bat, ala face scandal, il baga intr-o camaruta, un altul pleaca in viteza cu o masina care nu avea geamul din spate, toata lumea se agita si nu intelege nimic. Iar in departare se auzea alarma politiei)

Ovidiu: Da frate, ar trebui sa ii facem ceva sa stie ca respectam ce a facut. Nu stiu cum.. Sa ii spunem ca suntem mandri ca a luat aurul..
Eu: Bai da poate vrea si ea intimidate..poate a iesit la o cafea si vrea liniste. (era cu o prietena)
Incepem sa facem noi mai multe teorii prin care putea sa ii aratam ca suntem mandri ca a luat medalia de aur la judo.
Ovidiu: Bai io ma duc sa ii iau un buchet de flori.
Se duce Ovidiu, traverseaza pana la florarie, cumpara un buchet de frezii.
Si ma suna: Mai e?
Eu: Da, mai e. Hai cu florile alea.
Ovidiu: Pai nu, ca nu pot sa i le dau io..trimite-l pe Victor.
Il trimit pe Victor dupa el.
Ovidiu se intoarce singur.
Eu: Ce faci mah? Nu-i mai dati flori?
Ovidiu: Du-te tu cu Victor, vezi ca te asteapta dupa colt. I le dati voi, ca mie mi-e aiurea..
Eu: Hai frate…da-i-le tu..
El nimic.
Eu: Ok, ma duc eu. Esti culmea. Bai, da esti sigur ca e tipa aia?
Ovidiu: Da mah, clar ea. Uita-te la ea..
Eu: Io oricum nu stiu cine e ea..
Ovidiu: E Alina Dumitru mah, m-am uitat eu la olimpiada, ce naiba? Ea e..La categoria 48 kile..

Bon. Ma duc dupa Victor. Il gasesc dupa colt cu florile in mana.
Eu: Ok..Cum facem?
Victor: Pai Ovidiu mi-a zis sa o intreb daca e ea Alina Dumitru, apoi sa ii dam florile si sa ii zicem felicitari.. Vorbesti tu?
Eu: Bai, eu nu am nicio idée cine e ea de fapt. Mai bine vorbesti tu la inceput, apoi intervin eu, o felicit si ii dau florile din partea noastra..
Victor: Deci io ii zic Buna, nu te supara, esti Alina Dumitru?
Eu: Da, iar eu ii zic felicitari pentru medalie, uite din partea noastra…
Mergem la masa. Tipa era prinsa in conversatie. Victor se apleaca spre ea. Eu cu florile la spate ma pun langa Victor.
Victor: Buna, scuza-ma ca te deranjez, esti cumva Alina Dumitru?
Ea: Nu.
Eu, convinsa ca o sa spuna da, deja intinsesem florile, iar acum ne uitam toti ciudat unii la altii, asa ca m-am lasat in genunchi, sa para ca de aceea am venit cu florile in fata.

Eu: Chiar nu esti?
Ea: Nu, dar de ce? Cine e Alina asta?
Eu: Pai e una care a luat medalie de aur la nu stiu ce sport. (apoi tac brusc ca ma gandesc ca poate chiar e ea si a intrebat asa retoric si acum i-am zis-o cam urat)
Ea: Nu, imi pare rau..
Eu: Pai stii ca noi, mai précis prietenul nostru de acolo de la masa a fost sa cumpere florile astea pentru tine, ca a crezut ca esti Alina Dumitru..

Tipa se uita la ovidiu ii face cu mana, se uita nedumerita la noi.
Ea: Nu imi pare rau..
Eu: Da sigur nu esti?
Ea: Nu…
Eu: Eh, asta e. Macar ia florile..
Vine si Ovidiu.
Noi: Nu e Alina Dumitru.
Ovidiu: nu pot sa cred. Dar semeni perfect..
Ea: La ce a luat medalie?
Ovidiu: La judo.
O bufneste rasul.
Ea: Da nu te uiti la mine, am 50 de kile?
Ovidiu: Pai da, ea a castigat la categoria 48 kile.

Pleaca Ovidiu si Victor. Raman eu cu ea.
Ea: Auzi, da mi-e mila de saracu baiat, a dat bani pe florile astea, nu pot sa le iau asa. Si nici macar nu sunt alina aia.
Apoi am discutat putin, am facut cunostinta, pe ea o chema Georgiana iar pe prietena ei Raluca. A luat florile. Si apoi le-am lasat in pace.

Play the piano?

Villach, Austria
Abia ajunsesem la hotel, dupa o zi de alergat prin oras.

Ne cazam, ne aruncam bagajele si pac: eu si fratimiu mergem repede la receptie sa intrebam daca avem internet.

In lift vad un afis:

si vad "1 cerculet piano" la 1-st floor. apoi vad si la receptie - "piano terra"

Mi se lumineaza ochii si ii zic lu fratimiu: "Bai, nu pot sa cred, astia au pian aici!! Cat de tare, am asa un chef sa cant"

Ajungem noi la receptie, tipa ne explica cum e cu netu (4 euro un sfert de ora) si pac inapoi in lift.

Eu: hai la etajul 1 sa cautam pianul!
Apasam pe 1. iesim din lift. 2 fotolii, o masuta, in rest camere.

Mergem pana in capat. nimic.

mergem pe un culoar paralel. iesim pe terasa. nimic.

ne intoarcem in lift. ne mai uitam o data pe afis.

zic: hai la 2, poate e acolo.

mergem si la 2, bajbaim pe acolo, gasim niste rafturi din lemn vechi, o oglinda retro si niste scaune micute. dar NICIUN PIAN!...

ne intoarcem iar in lift si mai citim o data...

1-st floor, 1 piano

2-nd floor, 2 piano....

si ma izbeste revelatia. piano insemna etaj!! si cum villach e foarte aproape de italia are instructiunile in germana, engleza si....italiana...

mda, PIANO...

Datul din cap - part 2

Memento din Bulgaria:
In ultima zi trebuia sa plecam repede si am vrut sa ne ducem pana la supermarket sa ne luam mancare pt drum...
Era frig incepuse si sa ploua, nu prea dormisem..aproape alergam pe strazi pentru ca trebuia sa prindem si trenul.

Intram noi intr-un fel de Billa si erau niste tipe imbracate la fel care faceau reclama la supe instant... Noi eram morti de foame. Ne-am oprit in fatza standului, tipa si-a spus polologhia in bulgara ei despre cat de buna e supa.. noi dadeam din cap ca "DA" si intindeam mana sa luam... ea le tragea inapoi; se uita mirata la noi si incepea iar sa laude supa.
Noi asteptam sa termine de zis, apoi dadeam din cap 'da-da' sa ne dea o data sa gustam din supa. Iar ea o tragea inapoi si se uita si mai contrariata la noi.

La un moment dat n-am mai asteptat am pus mana pe acele paharele(adica le-am insfacat semi-violent) si am plecat in supermarket..
Tipa se uita(din nou) contrariata.. dupa care ne-am amintit iar de problema lor cu datul din cap.
once again: de la stanga la dreapta inseamna DA, iar de sus in jos inseamna NU.