luni, 20 februarie 2012

Pentru ca nu stiu sa zic NU

Stiam ca AZI nu o sa fie o zi ca toate celelalte.
In primul rand, m-am trezit prea tarziu, ceea ce a facut sa fiu in intarziere cu toate.
Apoi - fiindca am facut niste poze in frig si zapada cu doar o camasa de voal de pe mine.
Mai apoi, pentru ca am baut o licoare expirata din decembrie.
Dar surpriza a venit abia pe seara.

Eu - in intarziere - trec prin pasajul Universitatii, cu gand sa ies la TNB. Pe drum, un tip cu barba ma intreaba daca am o tigara. Ma intorc putin si vad un barbos semi-homeless, neingrijit, cat mine ca inaltime.
Ii zic: Nu fumez.
Trec cu greu printre protestatari si dupa primul semafor ma trezesc cu barbosul in dreptul meu.
- Si, ziceai ca nu fumezi.
Eu: Nu, nu fumez.
El: Stii, eu te stiu pe tine.

In tot timpul asta mergea alaturi de mine pe strada.
El: Te-am mai vazut. Si te-am recunoscut acum cand ai trecut. Mie stii, imi place parul natural. Dar tie iti vine atat de bine, parca ar fi natural. Nu e, nu?
Eu: E vopsit, dar il fac asa de mult.
El: Stii, eu de fapt am iesit ca vroiam sa merg la film. Dar am zis ca nu pot sa ma duc asa de unul singur.
Eu: Pai de ce? Ca la film oricum nu vorbesti cu nimeni, te uiti la ecran - nu?
El: Da, dar imi e urat sa merg asa singur. Tie iti place sa mergi la film? (nu a asteptat sa ii raspund) Ca eu am fost si aici la Scala, dar era cam scump. Dar tie ce filme iti plac?
Eu: Imi plac mai mult filmele europene, nu prea le gust p-astea de Hollywood.
El: Mda..

Imi dau seama ca nu a inteles.
Eu: Uite de exemplu imi plac filmele frantuzesti sau spaniole...
El: Aaaaa, chiar! Am vazut un film frantuzesc cu o actrita si semana asa cu dumneavoastra, numai ca avea breton.. Cum ii zice? Nu stiu cum o cheama dar era asa bruneta si avea breton si semana mult cu dumneavoastra. Dar la teatru mergeti? Va place?
Inaintam in continuare pe drumul dintre Universitate si C.A.Rosetti, care parea interminabil.

Eu: Da, chiar am fost recent la Odeon.
El: Aaaa, si eu am fost. Am vazut o piesa despre un priveghi, foarte frumoasa actrita principala.. Nu stiu cum o cheama dar era tare frumoasa. Si mi-a placut era asa, cu un priveghi..
Ajungem intr-un final la intersectia cu C. A. Rosetti.

Eu: Hai ca eu fac dreapta.
El: Pai si eu fac dreapta, hai ca va conduc.
Eu: Nu e nevoie.
El: Nu, ca oricum merg pe aici..
Eu: Pai si daca e asa scump la film si la teatru cum de te duci? Platesti biletul sau vorbesti la intrare sa te lase sa intrii?
El: Nu m-am gandit pan' acu sa vorbesc la intrare, da' e o idee buna. Chiar asa, vreau sa vad un film japonez. E pe 27 februarie, la cinema Favorit, stii care e?
Eu: Favorit? In Centru?
El: Da da da, langa politie, stai ca am pliantul la mine sa iti arat. Langa politia capitalei.
Incepe sa se scotoceasca prin geanta, eu ma grabeam; deja intarziasem si nu stiam cum sa plec mai repede.

Eu: Auzi, chiar ma grabesc. Lasa ca ma uit eu pe net si gasesc. Cum se numeste filmul?
El: E ceva japonez, ceva cu Hiroshima..
Eu: Hiroshima mon amour. Il stiu. E bun.
El: Uitati, am gasit pliantul. E si duminica si miercuri. La care vreti?
Eu: Cum adica?
El: Pai ati zis ca va place filmul, cand veniti duminica sau miercuri?

Eu ajung in fata la bistro Phillippe.
Eu: Am o intalnire aici. Incerc sa ajung duminica la film.
El: Perfect, ne vedem duminica! Stati mult aici?
Eu: (si mai confuza) Nu stiu cat stau, de ce??
El: Pai pot sa va astept aici afara.
Eu: O sa stau ceva timp, nu are sens.

Tipul de restaurant deja deschisese usa sa intru.
El: Pai oricum, eu ma duc in parcul Icoanei, mai stau pe acolo. O sa va astept acolo.
Eu: Chiar nu are sens, o sa stau mult aici.
El: Ma gasiti in parcul Icoanei.

(Later edit.)
Am uitat sa scriu finalul.
Am intrat la restaurant. Chelnerul m-a intrebat daca barbosul mi-a facut probleme, asa i-am povestit pe scurt  si am concluzionat "probabil e un om foarte singur". El s-a uitat la mine circumspect si nu a zis nimic.
Au trecut mai multe ore, apoi am chemat un taxi.
Si cand credeam ca seara s-a terminat, taximetristul (om robust, in toata firea) a inceput sa fredoneze melodii de Katy Perry si Natasha Bedingfield.

3 comentarii:

Lori spunea...

Interesanta situatia. Nu pot sa nu observ cat de calma ai ramas tot timpul. Eu as fi intrat in panica muult mai rapid!

Andreea Verde spunea...

Eu cred ca deja m-am obisnuit :)

Anonim spunea...

In primul rand... Buna!

Articolu` este foare haios, desi, situatia nu a fost. Este ciudat, nici nu credeam ca sunt astfel de oameni in capitala, sau n-am eu norocu` sa dau peste ei...