The Stalker - Tipul cu Anticearcanul

Duminica, 26 aprilie
Cu Radu la biliard.
Imi suna mobilul. Numar privat. Raspund.

- Alo..
O voce de barbat: Alo, buna ziua..
Eu: Buna ziua..
Barbatul: Nu mai stiu exact de unde am numarul dumneavoastra.
Eu: Pai si de unde vreti sa stiu eu?
Barbatul: Nu, ca nu reusesc sa imi amintesc.. Ca tocmai l-am gasit..

pauza.
Barbatul: Auziti, sunteti cumva la jurnalism?
Eu: Da..
Barbatul: Gata !!! STIU! Ne-am intalnit pe 12 septembrie 2008 acolo la Carrefour Orhideea..
Eu: La Grozavesti?
Barbatul: Da, si eu v-am scris numarul de telefon pe o carte si acum l-am gasit, l-am tot cautat, l-am tot cautat, dar abia acum l-am gasit..

Era ACEST TIP, despre care am scris eu anul trecut.

Barbatul: Ce mai faci?
Eu: Pai..foarte bine. Lucrez la multe proiecte, nu prea am timp.
Barbatul: Nu mai stiu exact cum te chema.
Eu(exasperata): Andreea.
Barbatul: Cum?
Eu: AN-DREE-EEA.
Barbatul: Da, da, da acum imi amintesc, Andreea, da..
pauza

Barbatul: Ai mai mers la teatru?
Eu: Nu in ultima vreme..
Barbatul: Hai sa iti spun, eu am fost chiar zilele trecute la Regele Lear numai cu femei si mi-a placut mult de tot, trebuie sa il vezi chiar merita.
Eu: L-am vazut.
Barbatul: Pai unde l-ai vazut?
Eu: La Bulandra.
Barbatul: Da, si eu tot acolo, cu Mariana Mihut nu?
Eu: Da.

Si incepe sa imi povesteasca ce piese a mai vazut si pe unde si ce mult i-au placut. Apoi zice:
- Ai vrea sa mergem diseara la o piesa, fac eu rost de invitatii..

Eu: (Aveam piesa mea de teatru din Green)Nu pot, imi dau licenta si chiar am de lucru. Pentru un proiect.
Barbatul: Da? Si despre ce e?
Eu:(pauza) Pai...despre..semiotica si limbajul nonverbal.
Barbatul: Aham, interesant, atuncea eu iti doresc succes maxim, sa iei 10, sa nu ma dezamagesti, ca si io tot 10 am luat la licenta.

Eu: Pai in ce ti-ai dat tu licenta?
Barbatul: Deci mult succes iti doresc si te mai sun eu da? Cand sa te mai sun?
Eu: Sunt foarte ocupata in perioada asta, ti-am zis am multe proiecte si chestii de facut..
Barbatul: Bine, bine, am inteles, dar pe la ce ora sa te sun daca te sun? Cand e bine?
Eu: Pai nu stiu, sa nu fie nici prea devreme, nici prea tarziu..
Barbatul: Deci asa pe la 7 e bine nu?
Eu: Cred ca da.
Barbatul: Ca stii ca eu nu am mobil...io acu te sun de pe alt numar, asta nu e al meu.
Eu: Ok..
Barbatul: Si daca cumva nu poti sa vorbesti, ca nu vreau sa iti fac probleme, zici GRESEALA si eu inteleg, da?
Eu: Da, bine.
Barbatul: Bine, Andreea, o zi frumoasa, pa-pa.

Cum sa zambesti in 3 pasi

Ies de la Leul si merg inspre Militari.
La semafor (ala de acolo e mereu rosu)un tip se duce la masina unei tipe sa ii stearga parprizul. Aia se stramba, claxoneaza, da din maini.

Eu mai uit amuzata, numai ca tipul imi surprinde privirea si incepe sa imi sterga parbrizul.

Ii spun: Te rog, nu il spala, ca nu am bani sa iti dau!
Tipul: Lasa..
Eu: Te rog, chiar nu am ce sa iti dau, uite, nu am nici macar un mar sau o portocala la mine..
Tipul: Lasa ca esti frumoasa, ti-l stergem asa pe gratis si lasa ca mai treci tu pe aicea..
Il cheama si pe celalalt "amic" si incep amandoi sa imi stearga toate geamurile.

Adica nu numai fata-spate ci si pe celelalte.
Mie nu imi vine sa cred si zambesc tamp. Adica chiar mai face cineva ceva pe gratis? Mai ales in cadrul "spalatului de parbrize".
Tipul: Frumoasa mai esti cu verdele asta.
Eu: Multumesc, da' nu am mai dormit de 4 zile.. Sa ma vezi odihnita..

Eu radeam, ei zambeau si restul masinilor de pe langa noi se uitau si nu intelegeau de ce zambim asa aiurea.
S-a facut verde, am pornit, le-am facut cu mana, mi-au facut si ei mie.

Si povestea nu se termina aici. Dupa ce mi-am terminat treaba m-am intors cu Mircea tot pe acolo(numai ca pe partea care vine dinspre Militari) sa mergem la repetitii in Grozavesti.
Evident prindem semaforul de la Apaca pe rosu.
Si, cine vine langa masina mea?
Tipul de mai devreme:))

Vrea sa imi stearga parbrizul apoi se uita la mine, il bufneste rasul, incep si eu sa rad.
De data asta am 2 mere in masina.
Il chem si i le dau.
Zambeste si imi multumeste.
Isi leaga punga cu mere de pantaloni si imi face cu mana.
Si ne zambim iar.

No photo pliz

In avion, la intoarcere.
Tipa zice la microfon: va rugam sa va puneti centurile, sa nu fumati, si asa mai departe.
Scurta pauza.
apoi: "Va rugam sa va opriti aparatele foto si sa nu mai fotografiati membrii echipajului"

Noi inaintam

Vizitam muzeul Vatican, basilica apoi iesim si vedem o sageata cu ministerul de justitie si alte institutii.
Intram.
Un tip intinde palma catre noi.
Noi inaintam.

El intinde palma in timp ce se incrunta.
Noi inaintam.

Tipul(exasperat): When i do that, it means STOP!
Noi: Aah..(pauza) Can we enter?
Tipul: No, it is closed.
Noi: And when it's open?
Tipul(si mai exasperat): IT'S NEVER OPEN!

Zvetka, ZVETKA

22:00. Roma.
Moarta de foame, gasesc o pizzerie care vindea felii de pizza la pachet.
Intru.
Vad o felie cu ardei iute, creveti si mozarella si spun ca vreau sa imi puna de 2 euro.
Imi taie o felie si o baga la microunde.

Era destul de tarziu, iar inauntru doar tipul(patronul?) de la pizza si 2 barbati mai bruneti. Se tot uita la mine si rad.
Tipul: Russi?
Eu: (evident) Si, Russia..
Tipul: Bellii occhhii...

Si apoi imi tot spune cat de bine vorbesc italiana pentru o rusoaica, cum e uimit ca nu am accent, cum si-a dat seama dupa ochi ca sunt rusoaica, cum se asorteaza parul cu ochii.
Imi da o chiftea din partea casei cu varza si orez.

Restul gastii ma asteapta afara.
Nu mai au rabdare.

Vin dupa mine:
Ce dureaza atat?
Il intreb cat mai dureaza pizza.
Tipul imi spune: Cateva secunde.

Incepe sa numere: 1, 2, 3..
Continuu eu: 4, 5, 6.. Eh, cuanto secundi?

El rade si imi spune ca nu vrea sa imi dea pizza, ca daca imi da pizza o sa plec de acolo si nu o sa ma mai vada niciodata.
Ii spun ca o sa mai trec.
El: Sigur?
Eu: Certo.

Iau pizza si plec.
Coboram la metrou, le povestesc cum ala crede ca sunt rusoaica, radem noi ne radem si vad 2 tipi care alearga. Erau aia din pizzerie. Se opresc in dreptul meu si ma intreaba: Como si dice BELLA in russi?

Eu iau o gura din pizza ca sa ma gandesc ce cuvant sa inventez si spun:
ZVETKA!
Ei: Como?
Eu: ZVETKA!
Si trec pe langa mine spunandu-mi languros: Zvetka, zvetka..
Si noi ne prapadeam de ras.
Vai de ei daca dau peste o rusoaica veritabila si incep sa ii spuna zvetka, zvetka.

Din negru m-am facut verde

Evident, m-a prins cutremurul la Roma.
Ora 3 si ceva dimineata. Simt cum se clatina patul in stanga si in dreapta. Ma ridic:
Monica, e cutremur?
Monica: Ei, e cutremur, culca-te la loc ca nu e niciun cutremur!
Eu: Monica, se clatina patul.
Ioan: Da bai, cred ca e cutremur..
Monica: Haide bai, ca nu e cutremur.
Eu: Bai, se clatina patul, vajaie geamurile!
(si pe tot parcursul conversatiei patul se clatina.)

A doua zi aflam de la Rai 2 ca e tragedie nationala.

Pranzul ne prinde pe la Via del Corso in cautarea gelateriei Giolitti.
Vorbim tare in romaneste pe strada si ne opresc un tip(mai bronzat-brunet) cu nevasta-sa:
Bai FRATILOR, ati simtit cutremurul?

Noi: Da, l-am simtit..
Tipul: Pai fratilor, eu m-am speriat..azi noapte, am iesit cu nevasta-mea afara si am stat acolo, mai multi am iesit. A fost cutremur mare!
Noi: Da..
Tipul: Da va dati seama ca s-au daramat cladiri, am avut noroc aici la Roma ca sunt cladirile mai noi da'...m-am speriat, pe cuvant va zic ca m-am speriat. (se uita la mine) Din negru m-am facut verde!

Cum mi-am pierdut portofelul

Zi haotica de alergat prin oras.
Dupa plimbarea din cismigiu, ne oprim in control.
Ma duc la bar, cer un pahar de vin rosu, astept sa ii faca limonada Adelinei si ne intoarcem la masa.

Pam param: stam, vorbim, desenam impreuna cu Vali; pleaca Vali, vin Gimi si Laurentiu si pornim inspre Big Mamou.
La covrigi nu imi gasesc portofelul in geanta, asa ca plateste Laurentiu.
La urmatoarea oprire, zic ca platesc eu. Scotocesc prin geanta, dar degeaba.
Scot tot din geanta si le aliniez pe trotuar la Unirea.
Degeaba.
Imi lipseste portofelul.
Ma uit in captuseala gentii, in captuseala paltonului..
Ni-mic.

Ultima oara il folosisem la paharul de vin.
Zic: Poate l-a luat Vali cand a plecat de la masa, din greseala.
Il tot sun pe Vali, dar nu raspunde.

Ne intoarcem inspre Control si pe drum ne uitam pe jos.

Gimi: Dar daca ti-a cazut pe jos si nu ai vazut si ai dat cu piciorul in el si a intrat pe sub vreo masina?
Eu: Pai si acum ce sa facem? Sa ne taram pe sub toate masinile astea sa vedem daca nu cumva portofelul meu se afla acolo?!

Drumul de la Unirea pana in Control pare interminabil.
Eu vorbesc pe strada in continuu: (...) Si nu mi-e de bani! Dar am nevoie de acte, ca am joi avion si nu am cum sa ies din tara! Eu nu mi-am pierdut niciodata ni-mic! Nici acte, nici bani, nici portofel, nici lucruri.. Nu mi s-a furat niciodata nimic. Uite de-asta nu am eu obiceiul sa ma controlez cand plec de undeva sa verific daca am portofelul si mobilul.. Ce ma fac fara acte, nici nu stiu daca am timp sa imi refac biletinul la urgente, oricum cred ca pasaportul mi-a expirat, plus ca aveam si permisul auto si talonul masinii..
Gimi: Aoleu, e nasol. Daca aveai si talonul..
Eu: Cum adica?
Gimi: Adica poate sa iti fure masina, pe bune, poate sa ti-o si vanda!
Eu: Cum naiba sa mi-o vanda?
Gimi: Pai foarte bine, iti vede adresa din buletin, vine si iti ia masina, ti-o vinde si gata!
Eu: Nu pot sa cred ca mi se intampla asta, nu pot sa cred, nu pot sa cred. EU JOI AM BILET DE AVION. Nu pot sa cred. Nu ..adica sa renunt la plecare doar pentru ca sunt atat de zapacita incat mi-am pierdut portofelul cu 2 zile inainte? Cum naiba? Trebuie sa il gasesc, trebuie sa il gasesc, sigur a cazut sub masa.

Si pana in Control facem tot felul de supozitii despre cum ar fi putut sa cada pe langa geanta sau sa ramana pe masa.

Intram in control. Din 3 miscari ajung la masa.
Eu: Ati gasit un portofel?
Aia: Nu..nu era nimic pe masa.
Isi ridica gentile si ne uitam. Nimic pe masa.

Zic: Poate a cazut pe jos..
Ma bag sub masa, ma uit - NI-MIC!

Le explic ca eu TREBUIE sa plec din tara si am nevoie de acte si nu mi-e de bani, ci de ACTE si ce naiba ...

Daca la intrarea in club mai aveam asa o urma de speranta ca portofelul ma asteapta undeva sub masa, acum eram complet convinsa e c'est fini.
Asta e. Am ramas fara portofel. Se putea si mai rau.

Si baietii zic sa ma duc la bar sa intreb.
Eu: Ce rost are? Cine crezi ca ar duce un portofel la bar? Daca il uitam pe acolo ma intrebau ei, veneau ei la mine sa imi spuna nu?
Baietii: Intreaba totusi..

Ma duc la bar.
-Auzi, ai gasit cumva un portofel?
Tipul: Unul maro?
Eu: Da..?

Si brusc, barmanul deschide un dulapior, imi scoate portofelul si mi-l da.
Eu raman in stare de soc. Nu ma asteptam. Nu ma asteptam.
Ii bajbai niste multumiri, il iau de mana si il strang de vreo 3 ori, ii spun cumva incoerent ca aveam nevoie neaparata de acte ca urma sa plec din tara, el incearca sa isi vada de comenzile lui, eu ii mai strang o data mana si ii multumesc intr-un stil Oscar-escian probabil.

Ies afara.
Inca imi tremura cumva picioarele. Chiar nu imi vine sa cred.
Abia atunci imi vine ideea sa il deschid.
Si il deschid.
Nu lipseste absolut ni-mic.
ni-mic.